Articol de Marius Mărgărit, Andrei Furnigă (video) - Publicat marti, 22 octombrie 2024 12:11 / Actualizat duminica, 03 noiembrie 2024 15:46
Câștigătoare a două turnee mari, de categoria I, în 2024, Maria Pop (14 ani) se pregătește să cucerească lumea, urmând să joace la Turneul Campioanelor și apoi în SUA, unde a fost invitată la prestigioasele „Orange Bowl” și „Eddie Kerr”. De obicei, la aniversarea de la 6 ani, o fetiță primește drept cadou jucării de pluș, păpuși și dulciuri. Dar pentru Maria Pop a fost cu totul altfel. A primit un cadou ce avea să-i schimbe viața.
„Pasiune pură” este un serial în care GSP.ro și-a propus să aducă în prim-plan cazurile excepționale din sportul juvenil, inclusiv din disciplinele mai puțin mediatizate.
"Tataie mi-a adus o rachetă de tenis"
Traian, bunicul din partea tatălui, "tataie" cum îi spune ea, observase demult că nepoțica sa avea multă energie. Și s-a gândit că ar fi bine ca ea s-o consume făcând ceva care să conteze, nu doar să alerge prin curte, cu companionii ei din copilărie, cățeii familiei.
Iar de ziua ei i-a adus o rachetă de tenis nouă. Testase puțin terenul de dinainte, o întrebase dacă i-ar plăcea să facă acest sport, iar micuța fusese de acord. Mai ales că avea ceva tradiție, tatăl ei, Laurențiu, cochetase și el cu tenisul.
Așa că în aceeași zi a și dus-o la primul ei antrenament, la un club din cartierul Chitila. Racheta era aproape cât Maria. Și așa a început totul. Bunicul s-a ocupat o vreme de ea, o ducea la antrenamente, o aducea acasă, până când a căpătat aripi, să zboare singură.
"Mi-a plăcut de la primul antrenament. Nu mi s-a părut prea greu. La început era așa, ca un hobby, dar apoi a devenit mult mai mult. Iar tataie era mereu lângă mine și îmi tot repeta ce-mi spuneau antrenorii. Și tot așa, a început să-mi placă din ce în ce mai mult, iar acum este la fel", descrie Maria începuturile sale în tenis.
Primul titlu l-a câștigat la 8 ani
Cam la un an după primele lecții, s-a mutat la clubul Politehnica București, unde s-a întâlnit pentru prima dată cu antrenorul Ciprian Săvulescu. Și de atunci, cei doi construiesc împreună o carieră care deocamdată promite să ducă departe.
Maria a câștigat primul turneu la 8 ani, participând la o competiție rezervată copiilor de 10 ani. Din acel moment, succesele au început să curgă, transformându-se în medalii, cupe, dar mai ales în încredere și lovituri din ce în ce mai tăioase. Le are pe toate în arsenal, inclusiv sliceul, scurta, voleul sau lobul.
Fiindcă deocamdată compensează lipsa de forță cu versatilitatea în lovituri și viteza de deplasare, Maria spune că "nici nu cred că aș putea juca fără slice, fără scurtă, din cauza fizicului. Îmi place să pot să bramburesc adversarele, pot să le zăpăcesc, și când am nevoie de puncte sigur apelez la aceste lovituri".
Pe lângă asta, are și o personalitate evidentă. Se vede și la antrenamente, dar și la meciuri. Are nerv și nervi, pe care nu se sfiește să-i arate. Se mai rățoiește chiar și la antrenorul său! Care, înțelept, zâmbește și preferă să închidă ochii. Știe ce înseamnă să lucrezi cu puștii ăștia teribiliști.
Ba chiar crede că "ăsta e un lucru bun, faptul că are personalitatea asta o s-o ajute pe Maria în carieră. Că e arțăgoasă, prezentă, că vrea mereu mai mult, că nu renunță. O cunosc de mică, de când era cam cât racheta. Și m-a impresionat că era foarte ascultătoare și dispusă să facă ceea ce i se cere.
Apoi am mers la competiții și când i-am văzut nivelul, a fost clar că putem atinge performanța. Nu s-a întâmplat vreodată în carieră să lipsească la vreun antrenament, să zică că nu mai poate sau că nu are chef. Chiar aș fi șocat dacă s-ar întâmpla asta. Dar nu e cazul, e exclus în privința ei!".
Confirmă și Maria că "au mai fost momente d-astea, când mă trezeam și simțeam că nu vreau să mă duc la antrenament, dar mă echipam și mă duceam. Iar cheful îți vine jucând, antrenându-te, lovind mingea".
2024, un an de excepție
Acum, Maria este o puștoaică zveltă, cu o musculatură fină, de campioană de fitness, și, la 14 ani, este deja printre primele rachete ale României. Recent, la Campionatele Naționale U14 pe echipe, s-a clasat pe locul doi cu Politehnica București, clubul la care joacă. Ea nu a cedat mai mult de două game-uri pe meci, cu niciuna dintre adversare..
Anul acesta a fost chiar unul special, cu victorii în două turnee de categoria I: "Dr. Oetker" acasă și "Avvenire" la Milano.
Maria povestește rexalată cum a fost, cum a trebuit să lupte în ambele, până a ajuns să primească trofeele: "Turneul ««Dr. Oetker»» a fost primul. A devenit turneul meu favorit, fiindcă am câștigat în țara mea, dar și datorită atmosferei. A fost foarte greu, era să pierd în sferturile de finală. Dar am revenit de la 3 mingi de meci și am reușit să câștig.
Iar la Milano, tot așa! Am avut un parcurs puțin mai ușor până în ultimul act, unde am avut un meci foarte strâns. Iar am revenit eu de la 3 mingi de meci, apoi adversara tot de la 3 mingi de meci ale mele, dar până la urmă am învins-o".
Are această calitate de a nu renunța, chiar și atunci când pare că e totul pierdut. Și visează, visează să mai crească în înălțime și în forță, pentru a lupta cu cele mai puternice jucătoare din circuit. Ar vrea ca toate astea să se întâmple mâine dacă s-ar putea!
E numărul 6 mondial și va participa la Turneul Campioanelor de la Monte Carlo, cu cele mai bune 8 la categoria sa de vârstă. Iar apoi va pleca, pentru prima dată, în SUA, unde a fost invitată la Orange Bowl și Eddie Herr, două dintre cele mai mari și mai importante turnee mondiale.
În această seară a plecat spre Monte Carlo, la primul ei Turneu al Campioanelor. Spunea că își dorește "să nu ies ultima". Dar în secret, vrea mult, mult mai mult de atât!
Pentru că viitorul e clar pentru Maria: "Vreau să-mi ating potențialul maxim și să pot ajunge în prima sută. Dar în primul rând vreau să devin o jucătoare profesionistă! O iau pas cu pas".
Deplasările cu rulota în loc de cazare
N-a fost mereu ușor pentru Maria. Mai ales că are o familie obișnuită, tatăl fiind șofer de taxi, iar mama șefă de raion la un supermarket. Părinții au încurajat-o permanent și au încercat să-i asigure tot ce s-a putut, în condițiile în care odată cu avansarea în carieră, nevoile erau tot mai mari.
În pandemie, Laurențiu, tatăl Mariei, a cumpărat o rulotă pe care a cuplat-o la mașină, ca să poate face deplasările prin Europa, la concursuri, cu fiica sa. Maria nu avea mereu ospitalitatea asigurată la toate turneele, astfel că dormea în rulotă. Și cum banii erau puțini, făceau astfel economie, pentru ca micuța să poată juca în cât mai multe competiții, să capete experiență, să adune puncte. Și au făcut asta vreo trei ani, mergând prin țară, în Germania, în Turcia sau în Bulgaria.
"De la fete îmi place Sabalenka, iar de la băieți Nadal. Nu am un stil asemănător cu al bielorusei, ea joacă mult în forță și nu știu dacă aș putea să fac asta, dar îmi plac personalitatea și agresivitatea ei pe teren"
Maria Pop, jucătoare de tenis
"N-am rupt niciodată rachetele. Dar le mai sparg când dau câte un slice la mingi mai joase și când mai lovesc și suprafața de joc"
Maria Pop, jucătoare de tenis
”Nu prea am timp de prieteni. Ne folosim de rețelele de socializare și ne vedem la școală, dacă e cazul. Nici de alte hobby-uri nu am timp. Mai stau pe Instagram, când am un moment liber. În rest, mă trezesc, mă duc la antrenament, apoi am 10 minute să mă duc la școală. Iar după ore mă duc la pregătire fizică sau am alt antrenament. Practic, stau mai mult aici, la teren. Acasă ajung abia seara"
Maria Pop, jucătoare de tenis
"Urmează Turneul Campioanelor, la Monte Carlo, care e un fel de răsplată pentru anul acesta, foarte bun pentru Maria. E cam maximum ce se poate obține la vârsta asta. Eu vreau să joace bine acolo. Își cunoaște adversarele, le-a bătut, a mai și pierdut. Maria a învins-o anul acesta și pe campioana europeană. Orice e posibil"
Ciprian Săvulescu, antrenorul Mariei Pop
"După aceea urmează turneele ««Orange Bowl»» și ««Eddi Kerr»», care sunt niște experiențe cu totul altfel. Primul e un campionat mondial pe hard outdor, vin toți americanii, pentru că acolo se ascund multe talente care apar mai târziu în circuit. Va fi o experiență. Cine joacă în SUA vine puțin altfel, cu mentalitatea schimbată"
Ciprian Săvulescu, antrenorul Mariei Pop
"Din punct de vedere financiar, fiindcă a performat de mică, a intrat în atenția unor persoane din lumea tenisului și a avut un ajutor. De acum încolo însă, până pe la 16 ani, te poți baza mai puțin pe ospitalitatea de la turnee și trebuie să mergi pe banii tăi. În țările dezvoltate și nu numai, chiar și aici, în Europa Centrală, jucătorii de lot național chiar nu au probleme financiare. Nu-și pun problema că nu pot merge la un turneu sau altul. E un pic mai mare grija pentru sportivii lor"
Ciprian Săvulescu, antrenorul Mariei Pop
"Cu toate problemele de finanțare, reușim să le facem față sportivilor din țările cu posibilități mult mai mari, la vârstele astea, între 14 și 16 ani. Acum avem câte un reprezentant la toate Turneele Campionilor de 14 și de 16 ani și la băieți, și la fete. Cred că doar Cehia mai e așa"
Ciprian Săvulescu, antrenorul Mariei Pop
"De la 16 ani în sus, unde intervine partea financiară, e un moment critic. Și acolo se cern nefiresc de mult sportivii din România. Fiindcă în mod normal, într-o țară care are grijă de sportivii săi și îi sprijină, cam 90% ar trebui să performeze și la seniori. Dar la noi nu se întâmplă asta"
Ciprian Săvulescu, antrenorul Mariei Pop
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
