Articol de GSP - Publicat marti, 02 iunie 2015 00:00
Sala de conferințe numărul 2, bate soarele după-amiezii, e liniște. Andreea intră cu părul umed și ochii înroșiți, după eşecul cu Alison Van Uytvanck, 1-6, 3-6.
În engleză, întrebările sînt cele standard, "ce păstrezi din acest turneu?", răspunsurile sînt scurte, în aceeași engleză impecabilă, reconfortantă: "numai lucrurile și gîndurile pozitive".
În română e mai greu. Dincolo de curiozitate, e bariera emoției. Lacrimile care stau acolo, gata să se reverse.
"Ce pot să zic, nu mă așteptam să înceapă așa de bine, eu am început un pic cam moale, dar așa e în unele meciuri. A început foarte bine și a ținut-o pînă la sfîrșit", spune, un pic gîtuit.
"Primul set a fost foarte scurt, nu?", pentru că asta e senzația, că meciul s-a rostogolit iute, ca un bulgăre care prinde viteză luînd-o la vale. "Tot meciul a fost foarte scurt", zîmbește amar.
Te gîndești că poate a fost apăsarea gîndului că abia acum a realizat unde a ajuns, ce a făcut, și asta a copleșit-o. "Astăzi nu, n-am simțit nimic legat de presiune. Am vrut să intru să mă bucur, dar nu prea s-a putut", spune și în acel moment lacrimile sparg ecranul.
"Aduc niște servețele?", întreabă omul de la WTA, un tînăr blond, impresionat de moment. "Da", spune Andreea. "Yes, please", rectifică imediat.
"Să vorbim de lucruri un pic mai vesele. Cea mai frumoasă amintire din turneu?". "Cu siguranță nu meciul ăsta", zice, cu degetele pe pleoape. "Am zis că n-o să mai plîng, am plîns după meci în vestiar. Dar se pare că sînt puțin supărată. Mă bucur de rezultat, dar … m-aș fi bucurat dacă aș fi jucat mai bine".
După meci, a vorbit cu Alison în vestiar. "A recunoscut că a jucat incredibil. E meritul ei, a cîștigat meciul. Nu cred că l-am pierdut eu".
Ce urmează? "Marți cred că plecăm acasă. Nu știu ce facem. Trebuie să văd. Întîi o să avem o sesiune de shopping, că nu scap de fratele meu. O să încerc să mă bucur. Cu siguranță o să treacă și supărările și o să realizez ce-am făcut aici. N-o să uit niciodată acest turneu, cu siguranță".
Lacrimile încă sînt acolo. Apoi vor veni analiza rece, bilanțul, concluziile. Acum totul încă e emoție.
)
)
)
)
)
)
)
