Articol de Luminiţa Paul - Publicat miercuri, 10 septembrie 2014 00:00 / Actualizat marti, 09 septembrie 2014 20:06
Intrat pe tabloul de la US Open ca numărul 16 mondial, Cilici, 26 de ani, a dominat finala contra lui Kei Nishikori, impunîndu-se cu 6-3, 6-3, 6-3
A fost, pur şi simplu, prea puternic. Fizic, tactic, mental, pachetul cu toate atuurile a rămas acolo, lîngă Marin Cilici, strîns, fără ca foiţa să se desprindă şi să lase îndoielile să-l cotropească. A avut doar cîteva momente de ezitare, cîteva clipe în care a căutat cu ochii spre tribună, iar acolo a găsit, în privirea fermă a lui Goran Ivanisevici, răspunsul: că face ceea ce trebuie. Că e tare. Că va cîştiga.
O finală inedită la US Open 2014, în care erau aşteptaţi să sosească Novak Djokovici şi Roger Federer, dar au venit, pe merit, Kei Nishikori şi Marin Cilici. O finală care a topit tiparele anterioare, care spuneau că măcar un membru al The Big Four trebuie să fie acolo, să lupte pentru trofeul major. Trebuia să vină însă şi acest moment, chiar şi după aproape un deceniu de dominaţie în turneele de Mare Şlem a celor patru figuri proeminente ale ultimilor ani.
Picioare obosite
Iar acolo, în finală, erau doar ei, Marin şi Kei. Croatul, care făcuse o semifinală aproape impecabilă în faţa lui Roger Federer, a continuat logic şi îndreptăţit pe linia jocului agresiv, avînd în serviciu o armă uneori de foc automat. Japonezul, primul jucător din ţara sa ajuns atît de departe pe un tablou mare, a resimţit efortul meciurilor anterioare. Oboseala i-a legat saci de nisip de picioarele atît de rapide, de dispuse să alerge. I-a înceţoşat mintea, alungînd ideile bune.
Cilici s-a impus cu un triplu 6-3. La final, a căzut pe spate, cu palmele împreunate a rugă sau a mulţumire pentru un asemenea dar nemaipomenit. El, tipul de aproape 2 metri, cu obrajii neraşi de zile bune, omul capabil să trimită mingea cu 230 de kilometri pe oră din serviciu, s-a trezit năpădit de emoţie. Mai sus, în tribună, aproapiaţii lui, în frunte cu antrenorul Goran Ivanisevici, formaseră o horă mică, strînsă, un cerc viu al bucuriei.
Croaţii cîştigă lunea
E istoria cea mai pătrunzătoare a acestei ediţii a US Open-ului. Triumful unui talent care şi-a găsit împlinirea la aproape 26 de ani, pe un covor rapid de hard, în faţa unui public zgomotos şi corect, într-o seară de luni pe care nu o va uita niciodată. Ce coincidenţă! Ivanisevici cucerea singurul său titlu de Mare Şlem, Wimbledon 2001, tot într-o zi de luni, pe iarba londoneză. "Am vorbit cu el despre asta", a spus Marin. "E stabilit: nici un croat nu pierde o finală de Mare Şlem jucată lunea", a glumit el.
O poveste începută acum mulţi ani, în Bosnia şi Herţegovina, în sătucul Medjugorje, cu 3.500 de locuitori. Localitatea n-avea tradiţie în sport. Primul teren de tenis s-a construit în 1991, iar Marin şi fraţii săi au fost printre primii care au păşit pe el. Războiul din Bosnia (1992-1995) a schimbat lucrurile. Cilici a plecat la Zagreb, la naşul său, ca să-şi poată continua cariera în tenis. La 13 ani şi jumătate, l-a întîlnit pentru prima dată pe Ivanisevici, care a fost impresionat. Apoi, totul s-a conturat din ce în ce mai clar. Titlul la Roland Garros la juniori în 2005. În 2010, prima semifinală de Mare Şlem, la Australian Open. Intrarea în Top 10. Iar luni, titlul la US Open. "Aproape că mi se pare ireal să fiu numit campion de Mare Şlem. E ceva la care am visat toată viaţa mea şi care a început să se desăvîrşească în ultimele zile", a spus Cilici. Şi ceva ce nu-i va putea lua nimeni niciodată.
3 milioane de dolari este premiul în bani pe care l-a primit Marin Cilici pentru victoria la US Open
12 e locul pe care a urcat croatul după triumful de la New York, dar locul cel mai bun al carierei e 9, atins în februarie 2010
Rolul lui Goran
Cilici a început să lucreze cu Ivanisevici acum un an, pe 1 septembrie 2013. "La vremea sa, era jucătorul cel mai bine pregătit fizic", spune Marin. "Am muncit mult la acest capitol. M-a ajutat să fac cîţiva paşi importanţi în jocul meu, să devin mai bun. La început, am stat de vorbă şi Goran mi-a spus că tenisul meu trebuie să fie agresiv. Că nu trebuie să joc prea mult tactic pentru că ori de cîte ori o făceam, uitam să mă concentrez pe jocul meu, acordam prea mare importanţă tacticii. N-a fost uşor la început, mi-au trebuit vreo şase luni să-mi schimb modul de a gîndi. Apoi, lucrurile au început să meargă mai bine. Serviciul a crescut, după aceea şi celelalte lovituri", a explicat Cilici.
A fost suspendat 9 luni
Anul trecut, în timpul turneului de la München, Cilici a testat pozitiv la niketamidă, o substanţă interzisă din categoria stimulantelor. Federaţia internaţională a acceptat explicaţia croatului, că a ingerat substanţa în mod accidental, fiind conţinută în nişte tablete de glucoză cumpărate de mama sa de la o farmacie în Franţa. De aceea, suspendarea lui a fost de numai 9 luni. El s-a reîntors în competiţii anul acesta, în ianuarie, însă nu i s-a permis să participe la Australian Open.
)
)
)
)
)
)
)
