Oamenii ca el au mereu ceva interesant de spus. Ceva de lămurit, indiferent că e vorba de trecut sau de prezent. O părere care deține greutate pentru că o oferă cineva care are în spate o carieră complexă, pavată cu succese istorice, dar și presărată cu momente de cumpănă, cu suișuri și coborâșuri. 

E obișnuit cu camera – aruncă din când în când o privire drept în ochiul video, înfruntându-l parcă – și cu microfonul. De aceea gesturile sale sunt ample, lente, dar măsurate. Iar răspunsurile vin prompt, din adâncimea tuturor cunoștințelor sale despre tenis. 
 

Prezent la București ca invitat de onoare la turneul de şah Superbet Rapid&Blitz, etapa a şasea a Grand Chess Tour, găzduit de Stejarii Country Club din Bucureşti, în perioada 6-10 noiembrie, Becker a vorbit pentru GSP despre teme sensibile. 

A explicat de ce nu s-a pus problema să fie antrenorul Simonei Halep, de ce s-a înțeles mereu bine cu românii, care e natura relației cu fostul său antrenor, Gunther Bosch, iar la final a lansat o afirmație care îi arată dragostea neclintită pentru sportul care l-a adus în atenția lumii: „Dați-mi înapoi vârsta de 25 de ani și mă bat cu oricine!”. 

- Boris, anul trecut, când ai venit la București, s-a zvonit că vei fi noul antrenor al Simonei Halep... Darren Cahill nu mai era, ce s-a întâmplat, de fapt? 
- Întâi și întâi, mereu apar zvonuri despre mine, oriunde merg și orice fac. M-am simțit flatat că am intrat în discuție, că lumea s-a gândit că eu aș putea fi antrenorul ei, dar, în primul rând, nu am vorbit niciodată despre asta, în al doilea, nu era o opțiune fiindcă eu sunt legat de federația germană și de obligațiile mele la televiziune. O iubesc pe Simona, ori de câte ori ne vedem vorbim despre tenis, vorbim despre viață, asta e ceva ce nu se schimbă, însă nu am fost niciodată în situația de a deveni antrenorul ei pentru că eram deja foarte ocupat. În plus, mereu m-am gândit că Darren este antrenorul cel mai bun pentru ea. Orice relație are nevoie de pauze câteodată, mă bucur că s-au reunit și sunt sigur că vor avea mult succes. 
 
- Ai câștigat 6 titluri de Mare Șlem în carieră. De care ești cel mai mândru? 
- Într-adevăr, sunt mândru de cele 6 titluri cucerite ca jucător, dar în aceeași măsură sunt mândru de cel 6 titluri de Grand Slam ca antrenor. Din păcate, nu pare foarte mult, dar cred că am fost o parte importantă din puzzle pentru Novak Djokovici când a câștigat acele trofee... Fiecare turneu major pe care îl câștigi este important, dar trofeul în sine nu e atât de important ca titlul, pe acela nu ți-l poate lua nimeni. Și vrei să revii și să-ți aperi titlul, aceasta este forța care te mână, și ca jucător, și ca antrenor. După ce ai triumfat undeva, ținta este să revii anul următor și să o faci din nou.  

Confortabil cu mentalitatea românească 

- Pare puțin ciudat, dar ai avut legături cu România de foarte tânăr. Gunther Bosch antrenor, apoi Ion Țiriac manager. Există vreo explicație sau, pur și simplu, așa a fost să fie? 
- Este o mentalitate cu care m-am simțit și mă simt confortabil. Gunther Bosch, ca antrenor al federației, m-a prezentat lui Ion Țiriac, apoi amândoi au fost alături de mine când am câștigat Wimbledonul de două ori. Da, cred că mi-a plăcut mentalitatea românilor, reacționează repede, înțeleg ce vrei și de aceea, chiar și în ziua de azi, sunt prieten cu fiul lui Țiriac, Alexandru, familia lui Țiriac e aproape de inima mea, îmi place Bucureștiul, înțeleg atmosfera de aici și mă simt confortabil.  

- E o controversă legată de Gunther Bosch și Ion Țiriac, antrenorul spune că Țiriac te-a răpit de la el și apoi și-a asumat tot creditul pentru succesul pe care l-ai obținut. Ce crezi despre asta?

„Să se maturizeze împreună”

- Uite, sunt lucruri petrecute demult, au trecut peste 30 de ani, oamenii vorbesc mult... Răpit...  Pentru mine Gunther Bosch a fost foarte important, Ion Țiriac a fost foarte important. Este însă o chestiune pe care uneori antrenorii, inclusiv Bosch, nu o înțeleg și anume că te maturizezi, că vrei să asculți ceva nou, vrei să înveți mai multe lucruri și dacă antrenorul nu crește odată cu jucătorul, de obicei el este cel care pleacă. S-a întâmplat în tenisul de ieri, se întâmplă și în tenisul de azi. Trucul pentru ca o asemenea relație să dureze este ca ambii să se maturizeze împreună, să aibă aceeași dorință de a învăța. 

- Dacă ai mai avea acum 25 de ani și ai fi în cea mai bună formă, crezi că ai putea să mai câștigi un turneu de Mare Șlem în tenisul de astăzi? 
- Interesantă întrebare... cred că un campion, indiferent de eră, găsesc o cale de a câștiga. Tenisul se găsește într-un moment incredibil cu Federer, Nadal, Djokovici, așa cum tenisul a fost într-un moment incredibil cu McEnroe, Borg și Connors, Lendl, așa cum a fost epoca mea, cu Edberg, apoi Sampras și Agassi, fiecare perioadă își are campionii ei, iar aceștia găsesc mereu o modalitate de a câștiga. 

- Tenisul s-a schimbat... 
- Da, în comparație cu acum 20 de ani, a crescut mult calitatea rachetelor, a pantofilor, metodele de recuperare sunt mult îmbunătățite. Imaginați-l pe Roger Federer cu o rachetă de lemn! Cred că dacă ar avea ceea ce aveam noi, în timpul nostru, ar fi un meci normal. Acum toți sunt mai bine pregătiți fizic, mai puternici, se află într-o situație care nu se vedea în anii 90. Dar dați-mi înapoi vârsta de 25 de ani și mă bat cu oricine. 

Rod Laver, supremul 

- Cine este, după părerea ta, cel mai bun jucător din toate timpurile? 
- Conform statisticilor, Roger Federer este, dar și el a recunoscut că Rod Laver este cel mai mare pentru că a făcut Marele Șlem, adică a câștigat toate cele patru turnee majore într-un sezon, și a făcut-o de două ori! Da, a câștigat mai puține turnee pentru că a avut o carieră mai scurtă... Este o întrebare care apare mereu, cine e cel mai bun, și jurnaliștilor le place, sportivii însă nu dau prea mare atenție, oricum, este imposibil de spus

Becker supervizează, prin rolul său în federația germană, jucători germani tineri. Despre care spune că are șansa de a câștiga curând un turneu de Mare Șlem? 

„Ca mentor, aș vrea să-l numesc pe Sascha Zverev. Este unul dintre jucătorii mei pe care l-am ajutat în ultimii trei ani, sigur, tatăl lui îi este antrenor principal, dar la fiecare turneu la care mă aflu, vorbim despre tenis, vine la mine și mă întreabă, îmi place acest lucru. Nu înseamnă că îl antrenez, dar îl supraveghez”, a explicat Boris.

 „Jan Lennard Struff de asemenea, vorbesc mult cu el despre joc, și Philipp Kohlschreiber, și alți jucători mai tineri, știu că sunt pe mâini sigure cu mine. Ca jucător, înțeleg prin ce trec ei. Îmi place faptul că nu trebuie să mă concentrez pe unul singur, ci că îi pot ajuta pe mai mulți", a încheiat. 

„Obosește în partea a doua” 

Boris Becker a caracterizat-o pe Simona Halep, scoțând în evidență un aspect problematic  care decurge din jocul ei, unul bazat pe mult efort fizic. 

„O cunosc pe Simona de mult timp, i-am comentat partidele, am văzut-o cum a câştigat Roland Garros anul trecut, iar anul acesta la Wimbledon. Din punct de vedere fizic, nu este cea mai înaltă sau rezistentă, dar este o jucătoare inteligentă”, a spus germanul în conferința de presă de marți. 

„Simona joacă la un nivel foarte înalt. Problema în cazul ei este organizarea pentru un sezon întreg. Pare că oboseşte în partea a doua a anului, pentru că aleargă mult pentru a câştiga partidele. Fizic şi mental oboseşte. A fost şi accidentată şi nu are vigoare. Cred că Darren va monitoriza acest lucru şi va face un program eficient şi pentru a doua parte”. 

CV Boris Becker 

• Născut pe 22 noiembrie 1967 la Leimen 
• Reședința actuală: Londra 
• Câștiguri din tenis: 25,08 milioane de dolari 
• 49 de titluri în carieră 
• A cucerit 6 titluri de Mare Șlem: Australian Open 1991, 1996, Wimbledon 1985, 1986, 1989, US Open 
• 1989 
• A câștigat de 3 ori Turneul Campionilor – 1988, 1992, 1995 
• A câștigat Cupa Davis cu echipa Germaniei în 1988 și 1989 
• L-a antrenat pe Novak Djokovici între 2013 și 2016, perioadă în care sârbul a cucerit 6 titluri de 
• Grand Slam, de două ori trofeul la Turneul Campionilor și 13 titluri Masters 1000 

Vezi și: 

FOTO Raluca Andrei, de la Shenzhen la Londra: povestea celei mai de succes arbitre românce din tenis