Articol de Remus Dinu - Publicat duminica, 31 mai 2020 00:00
Alexandra Cadanțu, locul 59 WTA în 2014, și-a pus cariera pe tapet într-o discuție de aproximativ o oră purtată vinerea trecută la GSP Live.
Făra resentimente și etalând un zâmbet care maschează o carieră plină de dificultăți, tenismena de 30 de ani a rememorat episoadele de referință ale unei aventuri zdruncinate de accidentări și probleme financiare.
Într-o perioadă în care tenisul feminin românesc a beneficiat de o expansiune semnificativă, lista ce conținea nume deja consacrate era completată cu cel al Alexandrei Cadanțu. Pe 6 ianuarie 2014, la nici 24 de ani, bucureșteanca își încununa doi ani extrem de intenși, în care ajunsese pe tablourile tuturor turneelor de Grand Slam, cu prezența în TOP 60 WTA.
Mai exact, locul 59, care a rămas, până azi, cea mai bună clasare a ei. Acum, e pe 292 și visează la revenirea în prima sută.
Alexandra Cadanțu: „Am început cu o ruptură care n-a fost diagnosticată corect”
Ascensiunea ei avea să fie frântă de un interminabil șir de accidentări, care au făcut-o să-și piardă clasamentul, încrederea și care i-au diminuat considerabil cariera. De parcă problemele fizice n-ar fi fost de ajuns, resursele financiare precare și implicit lipsa unei echipe au completat un peisaj sumbru, de care Alexandra își aduce aminte cu multă acuratețe.
„Da, sunt convinsă că aș fi putut avea altă traiectorie. Am început cu o ruptură abdominabilă de 3 centimetri care n-a fost diagnosticată corect. Nu eram pregătită să joc și a trebuit să aleg între a merge la Australian Open sau a continua recuperarea. Am făcut o lună pauză, am zis să merg să joc și să încerc, fiind bani mulți în joc. Nefiind pregătită, am jucat și s-a rupt, s-a făcut de 6 centimetri.
Apoi, au început durerile la spate, care au fost interminabile. Iar apoi au urmat probleme la șold. E greu să cazi de acolo (n.a - top 100 WTA), e mult mai greu să urci. Odată ce ești acolo și joci turnee mari, tot prinzi o săptămână bună dacă ești pregătit fizic”.
„Mereu mi-am dorit să am echipa mea, dar nu pot să spun că am regrete pentru că am dat tot ce am avut mai bun și știu că am reușit. Nu știu câți ar fi putut să ajungă din nimic acolo. Din păcate, din cauza unor accidentări am coborât și a fost greu să mai urc înapoi”, mai spune ea.
„Tot bagi analgezice să nu mai simți durerile”
- De câte ori ți s-a întâmplat să forțezi și să joci cu analgezice, cu injecții?
- De mai multe ori decât am jucat fit! De multe ori, se întâmpla în special la turneele mari. Joci la turneele mici și nu mai ajungi fit la cele mari, te accidentezi. Tot bagi analgezice să nu mai simți durerile. Așa apar rupturile. Dar n-ai ce să faci, e un sport dur, în care trebuie să fii apt în fiecare săptămână.
„Fizic, sunt mult mai bine acum, tot încerc să mă pregătesc. Vreau să mă pregătesc în continuare să văd unde pot să ajung. Obiectivul meu principal este să revin în Top 100.
Am avut o perioadă de cinci ani în care am fost foarte jos. Fizicul m-a lăsat, iar fără fizic nu poate funcționa nici mentalul. Trebuie să fie un echilibru permanent, unul fără altul nu merg. Te uiți la Nadal și la ceilalți și vezi că oricât de bine ai fi mental, tot ai nevoie de o pregătire fizică bine făcută” - Alexandra Cadanțu
2012a fost anul în care Alexandra Cadanțu a disputat singura finală WTA a carierei: la Monterrey, în Mexic, unde era învinsă de Timea Babos
A cerut în zadar sprijin financiar pe internet
În vara lui 2018, o postare a Alexandrei Cadanțu se viraliza și ajungea în toată presa internațională. Prin intermediul unei campanii „gofundme”, ea cerea sprijin financiar pentru a-și putea continua cariera. La doi ani de la acel moment, jucătoarea spune că demersurile ei n-au avut vreun succes.
„Nu s-a întâmplat nimic după, a fost la fel ca înainte să fac acea postare. Nu a avut un efect, a fost doar o încercare. Elena Bogdan mi-a spus că în America se tot face această chestie și funcționează. I-am spus că e greu să funcționeze și la noi, suntem în România.
Oamenii gândesc că de ce să dea bani cuiva pentru sport, când pot ajuta pe cineva care are nevoie de bani pentru sănătate sau alte probleme mai mari. Am continuat cu resursele mele, am continuat prin meciuri de echipe. Am fost singură la turnee și nu funcționează, e greu”.
922.489 $a câștigat Alexandra Cadanțu din premii, de-a lungul carierei
Două momente în care a vrut să se retragă
Gândurile retragerii au făcut parte dintr-un mix de senzații ce îi alcătuiesc puzzle-ul carierei. Se întâmpla pentru prima oară când avea doar 18 ani, iar părinții reușeau cu greu să acopere costurile pretențioase pe care le presupune tenisul. Ideile unui exit au revenit peste ani.
„Când aveam 18 ani, m-am lăsat pentru o perioadă, deoarece nu mai aveam posibilități financiare. Un an de zile nu am jucat. Voiam să merg la colegiu în America, am stat un an să mă gândesc. Apoi, când a venit momentul să fac înscrierea la facultate, am decis totuși că nu vreau să fac asta și vreau să continui să joc.
Am avut norocul să găsesc pe cineva care m-a ajutat financiar în perioada aceea. Îi mulțumesc în continuare, fără acel ajutor nu aș fi reușit niciodată. Tot în acea perioadă, antrenorul Bogdan Popovici mi-a fost aproape necondiționat.
„În ultimii ani, am mai avut momente în care am vrut să mă opresc. Având accidentări, neavând posibilități financiare și văzând că toată lumea merge cu antrenor, fizio, maseur...e greu să te duci la meci și să dai totul pe teren. Pregătirea pe care o faci înainte e cea mai importantă. Oamenii văd doar ce e la televizor și văd că unul joacă bine, iar unul nu. Dar ai nevoie de o întreagă echipă ca să ajungi în formă la un turneu” - Alexandra Cadanțu
Alexandra Cadanțu și curajul de a nu renunța
Deși momentele în care a vrut să renunțe la tenis i-au invadat mintea nu de puține ori, Alexandra Cadanțu și-a găsit motivația necesară de a nu abandona. Nu vede încă „finish-ul” carierei și mărturisește care e imboldul care o împinge să continue.
- Ce te mai motivează la 30 de ani?
- Nu e ușor, dar știu că mai am câțiva ani și vreau să văd ce pot în continuare. Știu că pot mult mai mult decât am arătat și asta mă împinge mai departe. Nu vreau să ajung peste câțiva ani să zic că puteam să mai trag puțin de mine și n-am făcut-o. Acesta este singurul lucru care mă împinge în continuare.
- Dacă ai fi la o vârstă fragedă, ai mai urma din nou acest drum știind cât de anevoios e?
- Cu siguranță aș face la fel! M-a ajutat mult sportul acesta ca persoană, ca om. Da, au fost momente în care mi-aș fi dorit să mă joc mai mult cu prietenii, să stau în fața blocului, dar nu aș schimba nimic.
„Numai părinții mei știu cât s-au chinuit. Au făcut tot ce au putut să mă ajute, deși n-au avut resurse mari. A fost greu pentru ei” - Alexandru Cadanțu
Căzături pe iarbă, un tur II la Wimbledon și o confruntare de gală cu Sharapova: „M-am trezit cu ea în teren”
Alexandra a strâns 8 prezențe pe tablourile principalele ale turneelor de Mare Șlem. În mod surprinzător, cel mai bun rezultat l-a avut la Wimbledon, pe o suprafață nu foarte prietenoasă la început. În 2012, la Roland Garros, era învinsă în primul tur de Maria Sharapova. Rusoaica urma să câștige turneul.
- Cu ce ai rămas după prezențele tale la toate turneele de Mare Șlem?
- Fiecare amintire e desoebită în felul ei. Toate Grand Slam-urile au un stil aparte și un aer special, care te fac să te simți special când ajungi acolo. Toate amintirile sunt minunate, pentru asta joci! Să ajungi acolo, să fii în atmosfera aia.
- Tur II la Wimbledon în 2013, pe o suprafață cu care nu erai prietenă...
- Chiar m-am simțit bine, deși alunecam și cădeam la fiecare minge (se amuză copios). Asta se întâmpla în calificări. În al doilea an, am jucat pe tabloul principal și chiar mi-a plăcut.
- 2012, meci cu Maria Sharapova pe una dintre marile arene de la Roland Garros. Ce-ți mai aduci aminte de la acel moment?
- A fost și primul meci pe care îl jucam pe tabloul unui Grand Slam. E foarte important pentru copii să joace în turneele de juniori, iar eu n-am avut posibilitatea să joc, nu aveam posibilități financiare. Am trecut direct la seniori și am sărit o etapă. Una e când joci la juniori, îi vezi pe jucători acolo, te antrenezi cu ei. Altfel îi vezi și îi simți când te întâlnești cu ei direct la profesioniști. Eu o văzusem pe Sharapova doar la televizor, m-am trezit cu ea în teren, cu tribuna plină. Îmi aruncam mingea la serviciu și vedeam doar oameni. Nu a fost tenis acolo! Nu am jucat rău, dar emoțiile au fost mari. Sunt convinsă că aș fi putut juca altfel. A fost o experiență plăcută.
„Sharapova a fost una dintre preferatele mele. Nici ea n-a avut o posibilitate mare financiară, dar a fost ajutată de mică, fiind la academia lui Nick Bollettieri. A avut antrenori foarte buni și alte posibilități la turnee, wild-card-uri...” - Alexandra Cadanțu
„Premiile sunt mici spre deosebire de alte sporturi. Dacă nu ești în TOP 100, nu ai din ce să trăiești, efectiv. Poate unii spun că nu muncesc suficient, dar toți muncesc. E o discrepanță mare între premiile din ITF și cele de la turneele mari
Nu cred că am cheluit mai mult decât am câștigat, dar depinde în cât timp faci banii aceștia. Cinci ani nu am fost top, am fost doar trei ani în top. În toți ceilalți ani, tu cheltui. În ultimii 5 ani, am tot cheltuit...hotel, transport, câteodată antrenor. Nu-ți scoți banii la un turneu 25k” - Alexandra Cadanțu
9 titluria câștigat Cadanțu în circuitul ITF
„La băieți, cel mai mult îl apreciez pe Nadal. Mi se pare inumană munca lui și tot ceea ce a făcut. E incredibil.
La fete, o admir pe Serena Williams. A trecut prin atâtea etape din tenis. Înainte, se juca diferit, dar a reușit să fie în top în fiecare etapă” - Alexandra Cadanțu
FOTO. Imagini din cariera Alexandrei Cadanțu:
Vezi și alte momente cu Alexandra Cadanțu la GSP Live:
Marea iubire a lui Ion Țiriac are o afacere de succes » Cu ce se ocupă femeia: „M-a ajutat”
)
)
)
)
)
)
)
