Interes pentru Salatieră? Luminiţa Paul scrie despre singurul spaţiu gol din cariera lui Roger Federer

Hai să ne imaginăm o secvenţă: Mirka şi Roger stînd în bucătărie, cu coatele pe blatul de granit auriu, avînd în faţă o foaie şi două carioci: una roşie şi una neagră. Gemenele chicotesc ceva mai încolo, trăgîndu-l de bărbie pe Severin Luethi, care a venit în vizită, dar nu prea de curtoazie. Mai degrabă, în strict interes profesional. Roger apucă băţul cu capăt roşu şi începe să socotească direct pe hîrtie. "Australian Open... 4 titluri, rezolvat... Roland Garros... unul, dar bun şi patru finale... mă rog, să le lăsăm pe acelea... Wimbledon... 7 trofee, cele mai multe, la egalitate cu Pete, rezolvat şi ăsta... US Open... 5 la rînd, nici asta n-a mai făcut nimeni, bifat".

Micuţele se tăvălesc de rîs, au găsit nişte desene animate haioase pe ecranul plat fixat pe perete. Severin profită de neatenţia picelor şi pune şi el coatele pe granitul recişor. "Numărul unu... cîte săptămîni? 302, record, bun, avem şi asta. Turneul Campionilor? 6 titluri, tăiat de pe listă. Ce mai e?". "Titlul olimpic?", rosteşte Mirka, nostalgică un pic, că doar la o ediţie a Olimpiadei, cea de la Sydney, s-au cunoscut ea şi Roger. "Doar la dublu, la Beijing, şi argintul la simplu la Londra", răspunde el. "OK, binişor. Mai e ceva?"

Severin tuşeşte uşor, genul acela de tuse care atrage atenţia în piesele de teatru. " Cupa Davis?", întreabă el, cu voce mică. Pentru prima dată, Roger lasă roşul şi smulge precaut carioca neagră din mîna deja mînjită a Charlenei Riva, care s-a plictisit de desene (Myla Rose încă e fascinată). "Asta o rezolvăm anul acesta!", anunţă el. Severin aproape lăcrimează, Mirka bate din palme, micuţele dansează, deşi nu ştiu de ce.

Mda, e o prostie... Povestea de mai sus, adică. O deviaţie a fanteziei. Campionii nu-şi fac aşa socotelile, dacă şi le fac. Ar fi meschin şi aberant. În tenisul masculin există un singur jucător care a cîştigat toate lucrurile amintite mai sus. Andre Agassi. Există un al doilea, Rafael Nadal, căruia îi lipseşte unul singur, Turneul Campionilor. Mai mult ca sigur că nici unul n-a avut vreo listă.

Dar poate că, în fine, Roger Federer va avea în vedere Cupa Davis în 2014. O competiţie în care s-a implicat cu o felie foarte subţire, aproape transparentă în ultimii ani. Din 2005 pînă-n 2009 inclusiv, nu a jucat decît în barajul de rămînere/promovare în Grupa Mondială. În 2011 şi 2012, a participat la două întîlniri. În 2010 şi 2013 nu a fost deloc şi, de fapt, ultimele dăţi cînd a disputat două confruntări consecutive au fost în 2004, contra României, apoi a Franţei.

Iar acum a anunţat că, după ce a jucat săptămîna trecută împotriva Serbiei, o va face şi în "sferturi", cu Kazahstanul. De acolo, anticipînd, o semifinală contra Marii Britanii, o finală cu Cehia sau Franţa, nu e atît de imposibil ca Elveţia lui Federer şi foarte mult acum şi a lui Stanislas Wawrinka să cucerească Salatiera. O Salatieră care ar fi putut să se afle în vitrina lui Roger de mult, din anii cînd aducea 3 puncte singur în fiecare înfruntare. Vă amintiţi meciul de dublu de la România-Elveţia, din februarie 2004, din Polivalentă? Yves Allegro a dat o singură minge utilă în toată partida. Din nefericire pentru noi, a fost mingea de meci. În rest a jucat doar Federer.

Aşa că, anul acesta, poate... Roger... Salatieră... Rezolvat?