EXCLUSIV Gazeta a stat de vorbă cu fostul antrenor al Simonei Halep: „Poate oricând să câștige un titlu mare”

Tenisul ocupă în continuare mult timp din viața lui Arti, chiar dacă nu mai călătorește atât de des ca atunci când lucra cu Simona Halep și, înainte, cu Irina Begu. A ieșit un pic din prim-plan, însă acolo, în spatele unei cortine transparente, mecanismele funcționează la fel. 

După încheierea colaborării cu dubla campioană de Grand Slam, în mai 2021, antrenorul a revenit în grupul din care face parte de un deceniu, alături de Adrian Cruciat și Adrian Gavrilă, reluând munca în echipă.

Artemon Apostu-Efremov, interviu amplu acordat Gazetei Sporturilor 

„Au existat colaborări care, pe rând, ne-au rupt de grup”, spune el. „În continuare, Adi Cruciat este în mare parte a timpului cu Sorana, când poate, mai vine și el să-i vadă pe sportivii pe care-i avem, majoritatea juniori, câțiva copii. 

Raluca Olaru a rămas cu noi și a venit pe la jumătatea anului trecut Anca Todoni, cu care am fost la Australian Open. Ea este junioara noastră numărul unu, are ca obiectiv să joace toate Grand Slam-urile anul acesta”, explică fostul jucător, adăugând că „am stat mai mult pe acasă după o perioadă lungă de plecări foarte multe, ceea ce e tot timpul plăcut”.

Au existat și excepții, când a însoțit-o pe Cîrstea la Sankt Petersburg. „Am fost pentru că Adi nu a putut să meargă, dar a fost o colaborare punctuală, ei s-au reunit apoi”, detaliază antrenorul. 

În continuare, pe parcursul a 40 de minute de conversație cu Gazeta, Apostu-Efremov vorbește despre tenisul în pandemie, își descrie viziunea ca antrenor, spune ce nu ar face din această postură, cu cine i-ar plăcea să colaboreze și afirmă că Simona are oricând posibilitatea de a cuceri un trofeu important.

- Arti, cum ți se pare că s-a schimbat tenisul în anii de pandemie și nu neapărat din punctul de vedere al jocului? Mai putem reveni la normal?
- Cumva ajungi să te obișnuiești, din ce în ce mai multe turnee au acel sistem live hawk-eye, interacțiunile sunt puțin mai restrânse. Practic, WTA-ul funcționează ca la începutul pandemiei. La Sankt Petersburg ne-am testat din două în două zile, mai ales că în Rusia nu este recunoscut decât vaccinul Sputnik, peste tot mască. La fel, călătoriile nu sunt atât de ușoare, dar parcă ușor-ușor deja avioanele sunt mai aglomerate. 

Pe de altă parte, am și uitat un pic cum e să fii liber, să poți să ieși când vrei și unde vrei. Trebuie să faci tot felul de acte preliminare ca să poți să mergi la turnee și în timpul lor sunt aplicații pe care trebuie să intri, să bifezi starea de sănătate. Probabil, pe măsură ce lucrurile se vor relaxa, o să mai scoată din ele.

„Poți să ai un dialog scurt cu sportivul” 

- Relațiile umane sunt mai îngreunate?
- Da, e distanțarea asta, nu mai ești obișnuit la o masă să se strângă cinci-șase, trebuie să stai separat, cu distanță între mese. Când te vezi, nu știi: dai mâna, dai pumnul, cum să reacționezi? E ciudat deocamdată. Jucătorii și antrenorii așteaptă relaxarea. Noi, antrenorii, ne mai strângeam, mai jucăm un fotbal din când în când, nu se mai face nimic, e totul pe hold. Nimeni nu vrea să riște. 

E un stres, dar e bine că lucrurile funcționează după acea pauză pe care am avut-o în 2020 din februarie până în august. Atunci a fost dureros pentru mulți jucători și antrenori. Faptul că au creat un sistem în care să existe turnee e important.

- Unul dintre lucrurile care au dispărut este acel on court-coaching, crezi că are o influență asupra jucătoarelor?
- Pe de o parte a dispărut, dar e acceptat să vorbești cu sportivul atunci când este în partea ta de teren, poți să ai un dialog scurt, să spui două lucruri și asta poți să o faci pe durata întregului meci. Dacă poți vorbi din tribună, e un loc destul de apropiat, asta suplinește acel OCC. 

Înainte, uneori, la OCC până să ajungi la teren, jumătate din timp dispărea, era așa, o alergare, să zici două chestii, nu știai ce găsești, în ce stare e jucătorul. Câteodată era dificil să comunici, bineînțeles, ca la orice chestie, câteodată reușeai să-ți ajuți sportivul, altă dată nu. Sunt multe variabile. Atât timp cât poți vorbi din tribună nu mi se pare că i-aș simți lipsa.

Un ciclu bun: 4-5 ani

- Ai avut vreo ofertă în perioada aceasta, te gândești să revii pe o colaborare fixă?
- Da, am avut mai multe oferte, dar n-am mai vrut să părăsesc grupul, cumva le eram dator celorlalți pentru că am lipsit destul de mult timp atunci când am fost cu Simona. Au fost condiționate aceste colaborări cu o participare mai mare de echipă de antrenori, unele, cum e Anca, s-au legat, altele au vrut exclusivitate și atunci am ales să dau prioritate grupului.

- Sunt și alte motive care te fac să nu accepți o ofertă individuală?
- După atâția ani, e dificil să mai faci 25-30 de săptămâni de circuit. Cât am fost cu Irina Begu, am împărțit cu Adi Cruciat cea mai mare parte din timp și a fost o colaborare foarte bună pentru noi și pentru ea a funcționat. Sunt multe săptămâni, stresul e mare, se tot adună. La final de an observi că ai fost plecat destul de mult de acasă. Atunci când ești tânăr sau nu ai o familie formată, e mai ușor de făcut acest lucru, dar pe măsură ce cresc copiii, e mai dificil.

- Au fost mulți ani de colaborare cu Irina și cu rezultate bune. Cum vezi tu legăturile acestea pe termen lung, chiar foarte lung? Ți se pare că funcționează la nivel de excepție?
- E destul de dificil, la băieți e mai ușor pentru că lucrurile sunt mai clare, mai împărțite, la fete e o relație cu mai multe implicații emoționale. Eu aș zice că un ciclu bun e de 4-5 ani. Bineînțeles că există excepții, care sunt de 10-15 ani, dar cred că în 4-5 poți să-ți pui amprenta și să-i transmiți jucătorului cunoștințele tale. S-ar putea ca acesta să aibă nevoie de o altă viziune și poate altă voce, alte informații. 

La un moment dat, cred că o colaborare de acest fel își atinge potențialul maxim, după care este greu să aduci plusvaloare. Există posibilitatea ca parteneriatul să meargă bine și să existe dezvoltare, dar când petreci atât de mult timp împreună și mai ales în condiții de stres și competivitate, e normal ca relația să înceapă să se uzeze.

3 turneea câștigat Irina Begu în perioada de colaborare cu Apostu-Efremov și Cruciat: Seul 2015, Florianopolis 2016, București 2017, disputând și prima ei finală Premier, la Moscova 2014

Colaborare cu sportivi străini

- Există însă și varianta în care o jucătoare, Pliskova îmi vine în minte, face dese schimbări de antrenori. E o altă față, cum ți se pare acest mod de abordare?
- Fiecare jucător încearcă să-și găsească linia proprie, să găsească ce-l ajută și ce nu, ce i se potrivește unuia nu i se potrivește altuia. În tenis, relația antrenor-jucător e una personală și diferă de la caz la caz, dacă pe ea o ajută să progreseze și să joace mai bine, înseamnă că e soluția optimă pentru ea. 

Probabil, alte jucătoare au nevoie de stabilitate. Câteodată încerci câteva luni cu un antrenor și descoperi că nu ți se potrivește, automat schimbi. În momentul în care schimbi însă antrenori pe bandă rulantă, problema nu e la ei, ci la tine.

- Ca antrenor, ce nu ai face niciodată în relația cu un sportiv?
- Important este să pui interesul sportivului în față și dezvoltarea lui, să reușești să găsești calea potrivită și să rămâi pe ea. Nu l-aș forța să joace un turneu dacă e accidentat, dacă e periculos pentru sănătatea lui. Oricât de important ar fi turneul respectiv! Pentru că pe termen mediu și lung ai mai mult de pierdut, chiar dacă faci un rezultat bun acolo.

- Dacă ar fi să alegi, istoric vorbind, un personaj pe care ai fi vrut să-l antrenezi, care ar fi acela?
- Am mai lucrat tangențial, dar aș fi interesat să văd o colaborare pe termen mai lung cu sportivi străini, spre zona vestică a Europei pentru că aș vrea să văd altă mentalitate. Asta m-ar atrage într-un viitor, sunt curios cum am putea găsi chestii comune, cum aș putea eu să transmit mesajul sau dacă școala noastră de tenis s-ar potrivi pe un alt tip de filosofie. Ar fi o provocare să găsesc modalitatea de a-l ajuta și de a-i împărtăși viziunea mea asupra tenisului.

- Cum ai rezuma această viziune?
- E bazată pe continuitate și muncă pentru că asta e baza solidă, apoi de la sportiv la sportiv trebuie să-i observi calitățile și să le transformi în niște arme cu care să-și câștige meciurile. La fel slăbiciunile, trebuie să le aduci la un nivel îndeajuns de bun încât să poată să susțină presiunea pe care o va pune adversarul în timpul meciului. 

Cam așa văd eu lucrurile, nu cred că există scurtături, există doar muncă multă în spate. Unii sportivi pot face salturi rapide, alții au nevoie de mai mult timp, dar atunci când există dorință, perseverență și calitate, pentru că până la urmă nu toată lumea poate fi un jucător de top, șansele să ajungi în top la un moment dat sunt destul de bune.

Diferențe Est-Vest

- Cum ți se pare tenisul de la noi acum? Sunt jucătoare care și-au găsit momentul de explozie, de salt și de acolo cariera lor s-a dezvoltat, Gabi Ruse, Jaqueline...
- Noi avem o problemă cu trecerea de la juniori la seniori pentru că, în primul rând, esticii comparativ cu vesticii se antrenează mult în perioada copilăriei fragede și de aceea au rezultate bune la copii și juniori. Aceste rezultate sunt bune pe de-o parte pentru că îți dau o linie, știi că ești pe drumul cel bun. 

Pe de alta, dacă sacrifici în perioada junioratului progresul pentru rezultate, ajungi să nu faci saltul la seniori pentru că jocul și concepția despre joc nu sunt dezvoltate. În schimb, ceilalți pun accent pe dezvoltarea din perioada adolescenței, când există o mai mare maturitate la nivel mental și toate conceptele nu sunt învățate mecanic, pentru că ți-a spus antrenorul, și sunt trecute prin filtrul propriu și capătă o înțelegere mai bună.

Artemon Apostu-Efremov: „Simona Halep e constantă"

- Ce a însemnat pentru tine să o antrenezi pe Simona și cum o vezi acum?
- Experiența de a lucra cu Simona a fost una extraordinară. A fost încununarea celor zece ani de muncă precedenți, nu că aș diminua colaborarea cu Irina, care a fost una excelentă și am obținut multe. La fel și faptul că am fost, să zicem, partener cu Darren, pentru mine a fost o experiență senzațională. 

Cred că a funcționat destul de bine, am avut rezultate bune, în pandemie am lucrat mult pe partea de pregătire fizică fiind oarecum blocați mult timp împreună, iar când au reînceput turneele, rezultatele au fost pe măsură. Ea a muncit foarte mult atunci, apoi a susținut foarte bine acea parte de revenire.

3 titluriîntre care și cel de la Roma - mult așteptat -, alături de Dubai și Praga, toate în 2020, a cucerit Simona Halep în timpul cât Arti a făcut parte din echipa ei

- Mai poate câștiga un turneu mare?
- Da, Simona poate oricând să câștige! Dacă stăm să ne gândim, și acum, în Australia, a câștigat primul turneu, apoi a pierdut în optimi de finală, 6-4 în decisiv, e un scor care spune că putea fi câștigat de oricare dintre cele două, diferența este foarte mică. La un Grand Slam, să ajungi să-l câștigi, toate lucrurile să se lege în favoarea ta. 

Sunt mulți factori în această ecuație de a câștiga Grad Slam-uri, sunt 7 meciuri, șapte finale pe care tu trebuie să le câștigi ca să ajungi la trofeu. Absolut niciun meci nu e ușor. Când la US Open vine numărul 150 și câștigă din calificări, eu cred că putem avea speranță la Simona, care este constantă. Unele jucătoare au o șansă extra pentru că au mai făcut acest lucru și știu la ce să se aștepte și cum să gestioneze totul.

- Te uiți mult la tenis?
- Oricând am ocazia. Norocul este că mai comentez din când în când, deci automat trebuie să știu anumite lucruri.

- Te uiți și la masculin, ai vreun jucător preferat?
- Da, îmi plac foarte mult Sinner și Alcaraz, aduc un aer proaspăt în tenisul masculin. Îl apreciez foarte mult pe Medvedev că poate să se bată de la egal la egal cu Nadal și Djokovic. 

Eu cred că va mai câștiga câteva Grand Slam-uri, însă mi-e greu să văd pe cineva care să domine tenisul așa cum au făcut-o cei trei. Dar dacă înainte de Federer, Nadal și Djokovici, spuneam că va ajunge cineva la 20 de Grand Slam-uri și să fie și trei în aceeași eră, ni s-ar fi părut utopic. Acum avem pe cineva cu 21! Să vedem unde ajungem. 

„Este o epocă interesantă pentru tenisul feminin pentru că, oricând, oricine poate câștiga, iar asta face din tenisul feminin un produs dinamic și palpitant"- Artemon Apostu-Efremov

„Continuitate și muncă, asta e baza solidă, apoi de la sportiv la sportiv trebuie să-i observi calitățile și să le transformi în niște arme cu care să-și câștige meciurile" - Artemon Apostu-Efremov

Citește mai multe știri din tenis:

Replica rusoaicei Anastasia Potapova, după ce Elina Svitolina a refuzat să joace împotriva ei

Irina Bara a fost eliminată încă din primul tur al turneului de la Lyon » România mai are două reprezentante