Articol de GSP - Publicat vineri, 20 octombrie 2017 10:14
Darren Cahill, antrenorul Simonei Halep, a vorbit cu cei de la NY Times despre un an complicat alături de jucătoarea noastră. Australianul în vârstă de 52 de ani a explicat serviciul Simonei și a dat detalii despre lucruri mai puțin știute.
- Ce ai învățat din perioada în care i-ai antrenat Lleyton și Andre și te-a ajutat să o duci pe Simona pe locul 1?
- Cei trei jucători pe care i-am antrenat sunt complet diferiți. Nu există asemănări pe care le-aș putea folosi de la unul la celălalt. Lleyton avea 12 ani când am început să lucrez cu el. Andre era deja o legendă înainte să începem colaborarea. Simona e o jucătoare care vine dintr-o cultură diferită, din România, cu o presiune enormă pe umerii ei pe care trebuia să o depășească și să triumfe. Și s-a descurcat incredibil de bine.
Cred și că femeile și bărbații văd jocul diferit datorită vitezei, a forței. Jocul la masculin e un pic mai clar, mai previzibil și așa văd și jucătorii. Pot digera și executa informația un pic diferit datorită factorilor menționați.
Femeile văd jocul mai variat și e un pic mai complicat. Trebuie să faci mai mult pentru că nu te poți baza pe o anume lovitură pe termen lung ca să închei meciurile, iar asta aduce multă emoție și nervozitate.
- Tu ai fost un inovator în felul de a analiza un meci și în folosirea tehnologiei video când lucrai cu Andre Agassi. Cât de mult mai folosești tehnica asta acum? Cât de mult s-a schimbat felul de a antrenat în tenis?
- Foloseam un sistem numit SportsCode, disecam meciuri și punctele separat. Am preluat tehnica din fotbalul australian, de la echipa mea de aici, din Port Adelaide, în urmă cu 20 de ani. M-a costat 10.000 de dolari atunci, o adevărată avere, dar a meritat. Încă o folosesc, dar nu la fel de mult pentru că acum ai multe posibilități datorită informațiilor primite prin tehnologiei Hawk-Eye.
Poți să-ți transmiți mesajele mai ușor folosindu-te de tehnologia Shot Spots și de niște obișnuințe pe care le dobândești prin datele care ne sunt acum mai ușor puse la dispoziție.
De exemplu, după US Open, am luat capturi video atât cu toate primele servicii, cât și cu cel de-al doilea și mai ales unde își plasa serviciul la punctele importante. Habar nu avea că trimitea fiecare al doilea serviciu pe lovitura de dreapta a Mariei Sharapova. Așa că a folosit informația asta și cred că acea înfrângere a făcut-o să fie o jucătoare mai bună. A lucrat la serviciu timp de o lună și a reușit să își facă cel de-al doilea serviciu mai imprevizibil, mai adânc, cu mai mult spin și mai bine direcționat.
- Simona a spus că lecția carierei ei a fost scurta despărțire de tine după turneul de la Miami. Cum vezi asta acum?
- A fost dificil, dar era nevoie de asta. I-aș fi făcut un deserviciu dacă aș fi continuat să o bat pe spate, să plec și să-i spun: "Stai fără grijă, vom rezolva totul săptămâna viitoare". Pentru că o trăgea în jos, așa că am simțit că era datoria mea. Nu contează că m-ar fi costat postul de antrenor, era mai bine pentru ea pe termen lung ca să înțeleagă ce făcea pe teren și să învețe din asta.
- Nu mulți antrenori din circuit au acest gen de a lucra și această abilitate să își asume un asemenea risc. Jucătorii controlează atât de mult colaborarea.
- E un sistem un pic defect, nu? E unul dintre lucrurile dificile pentru antrenori, fără îndoială. Dar cred că atâta timp cât rămâi fidel ție însuți și faci mereu ce e bine pentru jucătorul tău, asta e lucrul pe care trebuie să-l ai mereu în vedere și să-l faci chiar dacă riști ca jucătorul să renunțe la colaborarea cu tine.
Mereu am spus că există un ciclu de, probabil, 3 sau 4 ani în care antrenezi un jucător și-l înveți tot ce poți, îi dai cât de multă informație poți.
Practic, ești dispus să dai totul până devii inutil, iar în tenis, pentru că lucrezi cu un singur jucător, există un maximum de informație pe care i-o poți transmite. E un ciclu scurt dacă e să compari cu alte sporturi sau sporturi de echipă, unde lucrurile continuă să se schimbe.
)
)
)
)
)
)
)
