Opinie de Luminiţa Paul » Vintage Tommy

Frumuseţea nu se demodează niciodată, nici măcar cînd vine vorba de tenis şi de un tip în vîrstă de 34 de ani

Un soi de nălucă traversează cu seninătate circuitul masculin. Te uiţi la el şi nu ştii unde să-l încadrezi. De fapt, e logic: nu face parte din nici o categorie actuală. Este reprezentantul aproape unic al unui stil de joc minunat de anacronic. Adică minunat şi anacronic. Acel stil de joc care era la modă acum 15-18 ani, dar pe care el îl înfrumuseţează cu talentul lui neîncăpător. Te uiţi la Tommy Haas şi îl vezi pe el, pe nimeni altcineva.

Un tip care are 34 de ani şi jumătate pe care nu-i arată, deşi a petrecut mulţi ani sub soarele Floridei. Un tip care nu prea pune preţ pe culorile la modă sau pe coordonarea lor şi care foloseşte tricouri Nike alb, lila şi bleu fără să aibă contract cu firma americană. Are, în schimb, pantofi KSwiss şi rachetă Head. Cînd a apărut în circuit, în 1996, era printre cei mai înalţi. Astăzi, la ai săi 1,88 metri şi 84 de kilograme, ultimele transformate în muşchi prelungi, lucraţi, e mai degrabă candidat pentru vreun podium de modă.

Te uiţi la el cum a ajuns pînă departe în turneul Masters 1000 de la Miami (asta indiferent de ce s-a întîmplat aseară, contra lui Davíd Ferrer) şi te minunezi. Aproape că-ţi vine să iei cîteva cadre cu el, să le faci sepia, să le pui rame lăcuite şi să le agăţi pe perete, deasupra unui bufet vintage. Tommy la fileu, făcînd un voleu dintre acelea care lasă mingea să adoarmă în terenul advers. Tommy la fileu, făcînd un voleu dintre acelea care înţeapă mingea dincolo. Tommy executînd un lob, globul galben plutind în aer ca un puf de păpădie gigant. Tommy lovind cu fascinantul lui rever cu o mînă unde vreţi, în cros, în lung de linie, cu slice-ul, cu drive-ul.

Ce caută el aici, în lumea băieţilor care aleargă precum iepurii, care ţin ambele palme bine pe rachetă la backhand şi care aproape nu se dezlipesc de linia din spate a terenului? Poate că îşi caută anii pierduţi cu accidentările în toate zonele corpului şi cu cele cinci operaţii. Ani pe care îi recuperează acum, cu sinele său maturizat, cu îndemînarea din totdeauna, cu talentul intact. Poate că, pur şi simplu, face ceea ce-i place şi cum ştie mai bine atîta vreme cît corpul lui de acum i-o va permite. La finele lui 2011 era pe locul 205 în lume, a terminat 2012 pe 21, acum e pe 18. Şi merită să-l urmărim, să ne mirăm de el şi de fiecare clipă pe care o petrece în circuit, cîştigînd sau nu. Pentru că Tommy joacă prea frumos ca să fie trecut cu vederea.

P.S. Cît despre reverul cu o mînă, una dintre etichetele lui Haas, iată o statistică gravă: în Top 100 sînt acum 19 jucători care-l folosesc altfel decît în slice. Doi în Top 10, Federer şi Gasquet, încă trei pînă la locul 20, Almagro, Wawrinka şi Haas însuşi, şi aşa mai departe. Dintre aceştia, doar unul are 21 de ani, bulgarul Grigor Dimitrov, locul 32 ATP, restul au măcar 25, dar, mai degrabă, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34...