Polemică interesantă în interiorul redacției Gazetei » Replică la editorialul acid al lui Geambașu: "Da, sunt unul dintre bocitorii lui Halep și mă identific cu ea"

Geambașu consideră că Halep nu-și poate câștiga locul 1 în luptă dreaptă și că poate deveni lider WTA doar indirect, prin jocul rezultatelor. El scrie că Simona se comportă ca o mașinărie de făcut bani: 

"Suntem la o zi după finală, iar bocitoarele şi filozofii s-au pus în mişcare. Fiecare face ce ştie mai bine, deşi există şi categoria privilegiată a celor care le ştiu pe toate. Feriţi-vă de ăştia! Aşadar, bocitoarele bocesc, maaamă, cââând te mai întâlneşti tu cu ocazia aasta!, filosofii filosofează şi duc în critica raţiunii pure un meci care s-a jucat sub cerul însorit, deci ulterior şi înstelat. Mulţi însă n-au habar ce s-a întâmplat duminică seară în oraşul din statul Ohio. Pentru ei, rezultatul meciului Simona Halep-Garbine Muguruza, 1-6, 0-6, este o necunoscută absolută. Fericiţi cei săraci cu duhul tenisului!

(...)

Nu suntem nici specialişti, nici psihologi, nu am practicat nici „mental coaching”, nici comentariul patriotic, nu am câştigat nici măcar turnee futures, dar pricepem că una este să pierzi şi alta este să te faci de râs şi, printre multe altele, să îţi pui compatrioţii din tribune într-o situaţie delicată

(...)

Întrebarea nu este de ce a pierdut Halep finala de la Cincinnati. Întrebarea este de ce a pierdut-o fără să joace?! Hai să nu îi mai aşteptăm pe specialişti, oricum nu vom afla nimic nou! Halep a pierdut pentru că este nepregătită pentru o înfruntare de un asemenea nivel. Halep este o jucătoare bună, foarte bună uneori. Pe mize sportive mai mici, însă cu reţete financiare semnificative. Halep este o maşină care produce bani. Dacă va ajunge numărul unu mondial, va ajunge prin ricoşeu, graţie jocului rezultatelor adversarelor, nu în luptă dreaptă. (...)", a scris Geambașu în ultimul lui editorial, "Simo la Cincy, mă-nţelegi?", care poate fi citit integral AICI. 

Răzvan Prepeliță, colaborator GSP, a reacționat printr-un comentariu-replică, pe care îl publicăm în întregime mai jos: 

"Bocitorii Simonei

de Răzvan Prepeliță

Sunt unul dintre bocitorii Simonei Halep. Cel puțin așa am auzit că sunt numiți într-un articol recent, chiar aici la GSP, cei care îndrăznesc să fie emotivi în analiza tenisului Simonei. Iar noi ăștia bocitorii să nu ne mai plângem, ci să privim cât se poate de limpede realitatea dură.

Dealtfel, ca să nu existe dubii, această realitate ne este explicată cu argumente reci și solide, nu care cumva să existe vreo confuzie. Alta decât aceea că Simona Halep nu se poate lua la trântă cu adversari de calibru și că majoritatea turneelor câștigate fac parte dintr-o rețetă financiară de succes. Observator de pe margine, veritabilul complice la această situațiune ar fi chiar antrenorul ei, Darren Cahill. Australianul mulțumit de salariul baban i-ar cânta în strună campioanei noastre. Ups, am zis campioană, dar am senzația că dacă s-ar organiza un chestionar pe site-ul Gazetei cu o întrebare simplă în a numi o campioană a tenisului feminin de la noi, procentul ar fi covârșitor în favoarea Simonei Halep. Mă înșel? Nu prea, nu?

Revenind la bocitori. S-au scris în Gazetă de-a lungul timpului sute de articole referitoare la tenisul de performanță din ziua de azi. Ne-am închinat la perfecțiunea loviturilor, la concentrarea de natură extraterestră a jucătorilor, la forța și rezistența cu iz de Hercule a unora din vîrful piramidei. Ici pe acolo s-a mai scris cu o oarecare pudoare despre dopaj, despre scandalurile iscate cu ajutorul hackerilor, ce au intrat cu bocancii murdari, ca niște nerușinați, în intimitatea sportivilor, dezvăluind folosirea unor practici cel puțin dubioase a unor jucătoare de top. Ce se mai aude de pastilele lui Serena? Răspuns: care pastile? Poate că Ilie Năstase ar fi fost mai inspirat să facă o glumă cu culoarea acelor pilule, decît gluma ce l-a costat, pe drept, până la urmă, antipatia globală. Oare care era concentrația de meldonium din corpul rusoaicei Sharapova în finala de la Roland Garros contra Simonei Help, și care era concentrația de dezamăgire din sufletele noastre ale bocitorilor. Curată analiză am mai făcut și atunci referindu-ne strict la fileu.

M-am uitat la meciul Muguruzei cu Pliskova. Am vazut un robot ce a invins un alt robot. Specia umană, cică ar fi evoluat la un nivel la care mușchii Serenei nu ar fi nici pe departe anormali, din contră ei se regăsesc tot mai des la fiecare dintre noi și că astfel de gînduri cum că ar fi ceva necurat la mijloc nu fac bine sportului. Adică marketingului, sponsorilor, organizatorilor de tunee, întregii industrii ce merge unsă. Unsă cu toate alifiile, aș spune.

Dincolo de patriotism, Simona Helep este singura jucătoare din top 10 cu care mă indentific. Pentru că e singura căreia îi vezi imperfecțiunile, imperfecțiuni ce par umane în comparație cu ceilalți roboți ce îi sunt adversari.

Darren Cahill probabil ar ajunge pe drumuri dacă nu ar mai colabora cu Simona Halep. Așa a ajuns să se vadă colaboarea lui cu Simona de către cei care analizează fără prea multă boceală. Fluturașul australianului ar fi speech-ul lui cel mai bun, și el ar conține doar ce vrea să audă Simona. Adică mai nimic.

Ca bocitor, mă întreb doar, cum e posibil să uităm atît de repede că omul ăsta a fost întors din drum de Simona, căci era gata-gata să renunțe la colaborarea cu ea. Și atunci Halep, cică i-ar fi promis că își schimbă atitudinea din teren. Însă nici pe departe, nu am auzit vreodată, că ar fi promis că devine un robot. Și când te mai și gîndești că operația de micșorare sânilor ar fi putut să fie evitată cu o capsulă de meldonium, chiar că te apucă boceala."