Preşedintele ATP pentru Europa arată cum poate creşte un sport în vremuri economice tulburi: "Starurile au ferit tenisul de criză"

Domnul elegant, cu costum bleumarin, a venit special la Bucureşti pentru a vedea cum arată turneul BRD Năstase-Ţiriac Trophy în prima sa ediţie de primăvară. Se numeşte Laurent Delanney, are 51 de ani şi dublă cetăţenie, franceză şi americană. Asta i-a permis ca, în 2008, să-l voteze pentru funcţia de preşedinte al Statelor Unite ale Americii pe Barack Obama, cu care a fost coleg la Occidental College din Los Angeles la începutul anilor '80.

"Eram o gaşcă de prieteni, mergeam cînd la unul acasă, cînd la altul, în special pentru a urmări meciurile de baschet din NBA", îşi aminteşte azi Delanney. Mai mult, a contribuit cu 2.300 de dolari la campania fostului său coleg. Laurent Delanney a ales o carieră în business-ul sportiv. A lucrat pentru ProServ, firmă care s-a îngrijit de carierele unor jucători de top, precum Yannick Noah, apoi pentru Club Med, iar din 1994 s-a alăturat ATP. Din 2009 este preşedinte al ATP Europe.

Vorbeşte lejer într-o engleză universală, cumpăneşte cu grijă răspunsurile şi are acel zîmbet deschis, de bărbat american care arată bine la orice vîrstă. Iar ceea ce spune are sens. Nu e doar un discurs de afaceri.

- Domnule Delanney, trebuie să vă întreb: aţi mai fost la Bucureşti?
- Da, acum doi ani. Dar am ţinut neapărat să revin pentru că am vrut să văd cum arată turneul la prima sa ediţie de primăvară.

- Şi cum vi se pare?
- E, categoric, o poziţie mult mai bună. Acum ne aflăm în inima zgurii, în acea perioadă perfectă dinainte de Roland Garros, iar Bucureştiul face parte din ea.

- În septembrie era prea izolat, era ca o insulă roşie.
- Acum putem spune că a ajuns pe ţărm. (zîmbeşte) România este o ţară cu o tradiţie importantă în tenis. Mi se pare remarcabil faptul că există jucători români, foşti campioni precum Ilie Năstase, care sînt foarte cunoscuţi la nivel mondial. De aceea, pentru mine, e ceva extrem de natural ca România să aibă un turneu ATP. Organizarea e foarte bună şi e meritul celor care se ocupă că au reuşit să menţină aici un concurs de nivel ridicat în aceste timpuri grele.

Spre ATP 500 în anii următori
- Ce vi se mai pare interesant aici?
- Îmi place faptul că aveţi un mix de vechi şi nou. Sînt, pe de o parte, jucătorii de top ai prezentului, dar şi campionii anilor trecuţi, cum a fost anul acesta John McEnroe. Mi se pare un punct de atracţie pentru turneu. Apoi, e un plus pentru jucătorii români, care au prilejul să joace acasă pe un tablou principal, indiferent că pătrund acolo direct sau graţie wild card-urilor.

- Vi se pare o poziţie cinstită aceasta de turneu ATP 250 sau se poate aştepta o creştere la ATP 500?
- Cred că poate evolua în anii următori, dar asta depinde de numărul turneelor ATP 500. Aici există o flexibilitate, dar e limitată. Cu toţii ştim că elementul-cheie al unui concurs îl reprezintă jucătorii. Angajamentul lor. Oricît ne-am dori, primii patru nu pot participa la toate cele 62 de turnee ale unui an. Dar, dacă numărul de turnee ATP 500 se va mări şi Bucureştiul îşi poate ridica nivelul, atunci va fi un candidat de luat în seamă.

- E doar o impresie sau Europa pierde un pic teren faţă de alte pieţe, cum ar fi Asia, Orientul Mijlociu sau chiar America de Sud? Am văzut că din 2014 va fi un nou turneu la Rio de Janeiro, spre exemplu.
- (Zîmbeşte) Îmi place să văd că sînteţi la curent şi cu lucrurile acestea. Nu, eu cred că Europa este în continuare nucleul circuitului. Are 33 din cele 62 de turnee ale unui sezon şi, de asemenea, 75 dintre primii 100 de jucători ai lumii sînt europeni. De-a lungul anilor, numărul de concursuri europene nu s-a redus. Este continentul cu cea mai mare maturitate în ce priveşte tenisul, inclusiv ca piaţă. Dezvoltarea lui însă în locuri precum China sau India este un mare cîştig.

De ce a zîmbit Roger la Beijing
- Este vorba despre o piaţă în plină creştere.
- Da, de aceea am dus, spre exemplu, un turneu Masters 1000 la Shanghai. Europa are tradiţia şi, mai concret, are jucătorii, bani, spectatori care înţeleg fenomenul. Acesta e diferenţa faţă de Asia. Îmi amintesc un interviu al lui Roger Federer de acum cîţiva ani, de la Beijing, în care el povestea mirat şi un pic amuzat care erau reacţiile spectatorilor atunci cînd un jucător făcea o dublă greşeală. Era un oftat general de dezamăgire în tribună, de grijă pentru ce se va întîmpla cu respectivul. Un lucru care se întîmplă poate de cîteva ori pe meci, acolo era privit ca o tragedie. E un proces de învăţare.

- În ciuda crizei economice, tenisul nu s-a prăbuşit. Dimpotrivă, premiile cresc de la an la an, chiar dacă procentul e de 5 sau 8 la sută. Cum aţi reuşit acest lucru?
- Aceasta are mult de a face cu starurile. Ele produc audienţa mare, ele sînt piloţii, conducătorii care se află în fruntea fenomenului. Sîntem foarte norocoşi să avem jucători atît de valoroşi şi de diferiţi la vîrf. Foarte importante sînt însă şi eforturile organizatorilor de turnee de a investi în infrastructură şi în partea de entertainment. Spectatorului care vine la arene i se oferă mult mai multe lucruri decît în trecut. Plus felul în care e arătat tenisul la televizor, avem acum high definition, chiar 3D. E o platformă minunată.

"Sponsori noi au căutat tenisul"
- Acum lumea poate afla foarte repede foarte multe lucruri despre jucătorii favoriţi. Contează şi asta?
- Da, foarte mult. Reţelele de socializare, Facebook-ul, Twitter-ul îi ţin pe fani în contact permanent cu jucătorii. Iar rezultatul e că tenisul a crescut în vremuri de criză. Mai mult, au venit sponsori noi, mărci care au intrat pentru prima dată în sport şi au ales tenisul. Exemple sînt Corona, Enel, FedEx sau Moet. E foarte interesant. Ştiam că FedEx e implicat mult în SUA în sporturile iubite acolo, dar cînd a vrut să se internaţionalizeze, să se promoveze la nivel mondial, a făcut-o prin tenis. La fel Corona. Asta arată cît de atractiv e acest sport.

- În acest moment, e o diferenţă destul de mare în clasament între primii patru, Djokovici, Nadal, Federer şi Murray, şi următorii. Poate fi asta o problemă pentru tenis?
- Eu nu o văd aşa. Cum spuneam, sîntem beneficiarii faptului că există acest Top 4 atît de valoros. Ei sînt oamenii care trasează trendurile, ei au ridicat nivelul. Există însă în imediata lor apropiere alţi jucători de care lumea e interesată. Tsonga, Berdych, Simon, Monfils, Ferrer, Fish şi atîţia alţii produc propriile lor istorii. La acest moment, nivelul de joc în tenis e cel mai competitiv, dur şi uimitor din istorie. Avem diversitate şi acesta e motivul pentru care sportul acesta a mers bine. Pentru că există zeci de poveşti diferite care îşi găsesc locul de-a lungul unui an.

- Dacă ar fi să spuneţi doar cîteva cuvinte despre fiecare dintre fiecare dintre primii 4 jucători ai lumii, care ar fi acelea.
1. Federer: respect. Pentru el ca persoană şi asta înseamnă jucător şi om
2. Nadal: carismă. Sportiv desăvîrşit, competitor, simbolul forţei mentale, entuziasm şi carismă
3. Djokovici: determinare. Încredere teribilă de a interveni în acea rivalitate Federer-Nadal. Cînd el spunea: "Vreau să fiu numărul unu mondial" şi lumea clătina din cap, ei bine, a reuşit. E o poveste minunată
4. Murray: varietate. Inteligenţă. Chiar dacă sînt mari diferenţe în joc, uneori mi se pare că-l văd în el pe McEnroe ca atitudine, ca temperament. Şi aş adăuga umor.

- Dacă ar fi să alegeţi un singur meci care v-a impresionat de-a lungul timpului, care ar fi acela?
- (se gîndeşte îndelung) Aş putea scăpa uşor citînd un clasic: finala de la Wimbledon 2008 dintre Nadal şi Federer. Dar nu, am să spun altceva: finala de la Madrid de anul trecut. Toată atmosfera din jur, Nadal care abia cîştigase la Monte Carlo, acolo unde Djokovici nu jucase, pe de altă parte sîrbul avea o serie formidabilă de meciuri în care ieşise învingător. Duelul acela a fost senzaţional. În Spania, pe zgură, chiar şi după primul set pierdut, toată lumea credea că Rafa va cîştiga meciul, cumva, nu se ştie cum. Atunci a intervenit determinarea lui Djokovici, de care spuneam. Iar după ultimul punct, s-a auzit, realmente, în tribună un suspin de dezamăgire pentru că Nadal a pierdut meciul. Acestea sînt lucruri pe care acum le putem vedea în fiecare săptămînă. De aceea tenisul atrage şi o va face multă vreme de acum încolo.

Distribuţia turneelor ATP pe continente
Europa 33
America de Nord 14
Asia 8
America de Sud 3
Australia 3
Africa 1
Total 62