Sorana Cîrstea după victoria în faţa Anei Ivanovici: "Cînd joci acasă, tragi mai mult de tine, iar publicul m-a ajutat enorm"

Cînd au intrat ieri pe teren, la ora 12:00, pentru primul meci al întîlnirii România-Serbia, din barajul pentru Grupa Mondială II, uitaseră însă ce le leagă. Tribunele Arenei Centrale din Complexul BNR se umpleau încet-încet, sub un soare arzător atunci cînd împungea printre norii cenuşii. Steagurile tricolore se înmulţeau şi ele, cu rachete în loc de steme, de toate dimensiunile, mai decolorate sau mai noi.

E Săptămîna Paştelui, dar 2.500 de oameni au ales să vină aici, ca să vadă tenis, să susţină echipa feminină a României într-o campanie de cucerire nouă, pe teritorii încă neexplorate. Şi publicul e într-o situaţie nouă, nu prea diferită totuşi de disputele din Cupa Davis. Nivelul fetelor este însă unul competitiv, neatins în ultimii ani.

Toate acestea au influenţat-o un pic pe Sorana în debutul de meci. A şi recunoscut la o oră după ultima minge că a intrat emoţionată pe teren.

"Am fost timorată, mi-am dorit mult să joc un tenis frumos şi să aduc primul punct României. De aceea, am avut nevoie de un pic de timp pînă să-mi intru în ritm. Cînd joci acasă, tragi mai mult de tine, iar publicul m-a ajutat enorm", a spus ea. Să revenim la meci.

Atît de mari au fost emoţiile româncei încît au produs două scurtcircuite, duble greşeli adică, în primul game de serviciu. Pînă la urmă, atît ea, cît şi Ana aveau să comită cîte 8. Nervi, dar şi vînt, enervant uneori, dificil de gestionat.

A fost greu pînă cînd Cîrstea a reuşit primul game din meci. Acel zero de pe tabelă timorează mai mult decît se crede. O dată şters, crisparea se topeşte. Cîteva break-uri, un game final al primului set dens, lung, cu avantaj şi de o parte şi de alta, dar 6-3 pentru Ivanovici.

Încă un fapt demonstrat practic: contează cum închei un set, chiar şi pierdut. Important e să te agăţi, să lupţi, să iei energie pentru ceea ce urmează.

Şi a urmat un soi de iureş al Soranei. Dintr-o dată, jocul ei agresiv, captivant a început să funcţioneze foarte bine. "Aşa bat jucătoarele", spune ea, cu un zîmbet poznaş. E altă Sorana faţă de vineri, ziua tragerii la sorţi, cînd părea că presiunea o apasă greu.

Ana, zîmbitoare în ciuda înfrîngerii, a explicat că "în al doilea set nu m-am mai mişcat la fel de bine, i-am permis să dicteze jocul. Mi-a fost greu să-mi ajustez jocul, mai ales că veneam după o călătorie lungă".

Sorana a luat cu ea jocul bun şi în setul decisiv. A încheiat meciul victorioasă, 3-6, 6-1, 6-2, cu un as. "Emfatic!", ar exclama comentatorii englezi. Un clişeu potrivit. Prima victorie a româncei în faţa Anei Ivanovici, după două înfrîngeri.

Cu atît mai dulce cu cît vine pe teren propriu. Sînt în continuare cele mai bune prietene. "O felicit pentru victorie, e o fată atît de drăguţă", a spus, graţioasă, Ivanovici.

"Sîntem tinere şi vom mai avea meciuri de jucat". Deocamdată, e 1-0 pentru România, barajul s-a rupt un pic, încă două puncte şi apa Dîmboviţei va năvăli şi le va duce pe românce în Grupa Mondială II.