Articol de Ionuţ Coman - Publicat miercuri, 30 octombrie 2013 00:00 / Actualizat marti, 29 octombrie 2013 19:41
Campion european cu Spania, Israel Calderon Rodriguez a venit la CVM Tomis Constanţa să facă surpriza în Liga Campionilor.
Prezentă pentru a doua oară în istoria clubului la startul grupelor Ligii Campionilor, Constanţa visează să dea lovitura şi să meargă mai departe în cea mai tare competiţie intercluburi din voleiul mondial.
CVM Tomis şi-a construit în vară o trupă nouă, în care străluceşte spaniolul Israel Calderon Rodriguez, unul dintre cei mai galonaţi stranieri care a evoluat vreodată în România.
Amintirea Steaua
Ibericul s-a născut în urmă cu 32 de ani la Sevilla, locul unde fotbalul românesc a trăit cea mai mare performanţă din istoria. În 1986, Steaua cucerea în capitala Andaluziei Cupa Campionilor, iar micul Israel auzea pentru prima oară de România.
"Mi-a plăcut întotdeauna fotbalul şi ştiu că Sevilla are o însemnătate deosebită pentru români. Şi acum este un român care joacă acolo, Rusescu. Eu sînt însă suporter al celor de la Ateltico Madrid", spune spaniolul.
Al doilea contact cu România a venit mult mai tîrziu, în 2006, cînd a jucat cu naţionala Spaniei împotriva tricolorilor. "Am fost într-un oraş pe lîngă castelul lui Dracula, dar nu mai ţin minte cum se numea. Oricum, nu am văzut mare lucru, pentru că am mers de la hotel la sală şi înapoi", îşi aminteşte Rodriguez.
Plaja de acasă
În vară, spaniolul s-a întîlnit din nou cu România. CVM Tomis l-a chemat să joace în Liga Campionilor şi mirajul de a juca la cel mai înalt nivel i-a făcut cu ochiul.
"Trecuseră vreo patru sezoane de cînd nu am mai evoluat în Ligă şi mi s-a părut ocazia perfectă să revin acolo. Cînd am plecat spre România nu mă aşteptam la prea multe lucruri bune. Nu ştiam ţara decît din ce văzusem la televizor şi ce auzisem de la prieteni. Ceea ce am găsit la Constanţa, m-a surprins. Este un oraş mare, frumos, iar oamenii sunt prietenoşi. Sigur, este diferenţă faţă de Spania, dar şi la noi a venit criza şi avem probleme. Cel mai mult mi-a plăcut că sînt la malul mării. Cînd mi-a cunoscut soţia, m-am mutat în oraşul ei natal, la Almeria, aproape de Valencia, la Mareea Mediterană. La Constanţa, stau într-un apartament în staţiunea Mamaia, iar dimineaţa îmi fac plimbarea pe plajă. Mă simt ca acasă", mărturiseşte Rodriguez.
Doar dorul de soţia sa îl chinuie, dar o aşteaptă la Constanţa săptămîna viitoare: "Este prima oară cînd sunt departe de casă. Am mai jucat în Italia şi Franţa, dar erau la doi paşi de Spania şi soţia a fost mereu cu mine. Acum, şi-a găsit un loc de muncă bun şi a rămas acasă. Este învăţătoare, dar şi profesoară de flamenco. M-a învăţat şi pe mine un pic, dar nu sînt un mare dansator".
A renunţat la bani
Pentru Ligă, a renunţat şi la contractele mult mai avantajoase pe care le-ar fi primit la echipele din campionatele de top din Europa. "Este o diferenţă destul de mare la contract, dar nu banii sînt cel mai important lucru în viaţă. Am din nou ocazia să joc împotriva celor mai importanţi jucători din voleiul european. În plus, să fii prezent la cel mai înalt nivel te poate ajuta să prinzi un contract mai bun în următorul sezon. Stagiunea trecută, am fost în Franţa, dar accidentările m-au chinuit şi am stat destul de mult pe tuşă. Tomis este o echipă bună şi ar face faţă în prima ligă din Italia. Problema este că întrecerea internă din România este destul de slabă şi este dificil să rămîi concentrat când întîlneşti adversari care nu-ţi dau mare bătaie de cap", explică spaniolul.
Surpriza din Rusia
Prezent în naţionala Spaniei timp de un deceniu, Rodriguez se mîndreşte cu titlul european cucerit în urmă cu şase ani în Rusia, după o finală superbă, cîştigată cu 3-2, chiar în faţa gazdelor.
"A fost cel mai bun moment din cariera mea. Am muncit mult, dar cînd am ajuns la turneu nu ne gîndeam decît să facem o figură frumoasă. Am luat meci după meci şi am ajuns în finală, însă nu ne făceam prea mari iluzii în faţa ruşilor, mai ales că jucau acasă. Aşa că ne-am propus să ne distrăm şi să ne bucurăm de acel joc. Cînd am văzut că putem, nu ne-am lăsat pînă nu am pus mîna pe trofeu. Un an mai tîrziu, am fost la un pas să mai dau o lovitură. Am jucat finala Ligii Campionilor, cu Piacenza, însă norocul nu mi-a surîs şi am pierdut", povesteşte ibericul, care a jucat ultima oară în naţionala Spaniei în urmă cu doi ani: "Ne pregăteam pentru Mondiale, dar m-am accidentat la gleznă şi am rămas acasă".
Luptă pentru calificare
Constanţa l-ar putea readuce în circuitul naţionalei, mai ales dacă va reuşi să treacă împreună cu CVM Tomis de grupele Ligii Campionilor. "Am pornit cu dreptul şi am învins la Insbruck, astfel că ne-am păstrat şansele la locul secund din grupă. Va fi dificil, pentru că Halkbank Ankara are o echipă incredibilă şi este una dintre candidatele la cîştigarea trofeului. Intrăm însă pe teren decişi să dăm totul şi să-i facem să lupte pentru fiecare punct. Am jucat împotriva vedetelor de la echipa turcă pe vremea cînd evoluam în Italia şi îi ştiu foarte bine. Nu mi-e teamă de ei, dar trebuie să profităm de orice eroare pe care o fac. Lupta pentru calificare se va da cu polonezii de la Jasztrzebski Wegiel şi sunt convins că putem să-i învingem", spune Rodriguez.
Rivalitate între antrenori
Campioana României, CVM Tomis Constanţa, se află pe primul loc al Grupei F a Ligii Campionilor, după ce i-a învins săptămîna trecută în deplasare, cu 3-1, pe austriecii de la Hypo Tirol Innsbruck. Azi, constănţenii dau piept pe teren propriu, de la ora 18.00, în direct la Digisport 2, cu favorita grupei, Halkbank Ankara, formaţie care are un lot jucători de top, printre care bulgarul Matei Kaziski, cubanezul Osmany Juantorena şi brazilianul Raphael Vieira de Oliveira. Ambele formaţii sunt pregătite de antrenori bulgari, Martin Stoev, respectiv Radostin Stoitchev, între cei doi existînd o rivalitate mai veche. "Vreau să jucăm cel mai bun volei al nostru, iar dacă reuşesc să ne învingă, înseamnă pur şi simplu că sunt mai puternici. Pentru noi, nu este însă un meci decisiv, ci doar foarte important", a declarat Stoev. Din grupă mai fac parfte polonezii de la Jasztrzebski Wegiel.
Şcoala învingătorilor
Ibericul are o explicaţie simplă a succeselor pe care sportul din Spania le înregistrează în sporturile de echipă. "Totul porneşte de la şcoală, unde se face sport şi există condiţii foarte bune. Se lucrează mult cu copiii, li se bagă în cap faptul că sportul înseamnă sănătate, dar şi că te formează ca om. Pe urmă, cred că intervine temperamentul nostru şi dorinţa de a învinge", explică acesta.
"Israel nu este un nume prea comun în Spania. Nu-i nimic religios însă. Mama era în spital şi se pregătea să mă nască şi a auzit numele de la o colegă de salon. I-a plăcut mult" (Israel Rodriguez Calderon)
"Mi-e greu să învăţ româneşte, dar mi s-a spus că sunt foarte mulţi români care ştiu spaniolă, pentru că urmăresc telenovelele" (Israel Rodriguez Calderon)
Israel Rodriguez Calderon
- Extremă, 32 de ani, 1,95 m, 96 kg
- A jucat la: CV Elche (Spania, 2003-2005), Unicaja Almeria (Spania, 2005-2007), Copra Nordmeccanica Piacenza (Italia, 2007-2008) Stamplast Martina Franca (Italia, 2008-2009), EA Patras (Grecia, 2009-2010) şi BCC-NEP Castellana Grotte (Italia, 2010-2012), Chaumont Volley-Ball 52 Haute Marne (Franţa, 2012-2013)
- Palmares: campion european 2007, câştigător la Ligii Europa cu Spania în 2007, Cupa şi Supercupa Spaniei în 2007 cu Unicaja Almeria, finala Ligii Campionilor în 2008 cu Copra Nordmeccanica Piacenza.
)
)
)
)
)
)
)
)
