Articol de GSP - Publicat joi, 28 februarie 2008 00:00
Din momentul în care am scris primul episod al jurnalului, QPR a reuşit cîteva rezultate excelente care ne-au scos, cel puţin pentru moment, din zona retrogradarii. Mai mult, unii fani se grăbesc deja cu verdictele şi spun că am putea avea o şansa chiar la play-off, dacă nu facem prea mulţi paşi greşiţi pînă în finalul sezonului.
Ultimii 15 ani au revoluţionat din toate punctele de vedere fotbalul englez. Oameni precum Sir Jack Walker ( care prin investiţia sa la Blackburn a reuusit să aducă titlul pe Ewood Park în 1995), Mohammed Al Fayed (deţinătorul faimosului magazin Harrod’s şi patronul londonezilor de la Fulham) sau, mai recent, Roman Abramovich, au schimbat percepţia oamenilor de rînd în ceea ce-l priveşte pe monarhul neîncoronat al Regatului Unit, Fotbalul.
Ca să fiu sincer, dezaprob aceste practici. Atît eu, cît şi prietenii mei, suporteri sau nu ai lui QPR. Ne amintim cu plăcere de vremurile în care cluburile mici reuşeau sa cistige trofee importante datorită forţei grupului sau a inspiraţiei omului de pe banca tehnică. Ipswich Town, una dintre echipele pe care fotbalul englez şi-o va aminti mereu, a reuşit să ia Cupa UEFA în prima jumătate a anilor '80 la capătul unui sezon excelet pentru formaţia din estul Insulei. De asemea, Wimbledon s-a impus în ediţia din 1988 a FA Cup avînd în componenţă fotbalişti pe care nimeni nu ar fi pariat, iar modesta Norwich City a învins marele Bayern chiar la Munchen la începutul deceniului trecut. Banii au schimbat însă totul. Acum, nimeni în afară de Manchester United, Liverpool, Arsenal sau Chelsea nu are vreo şansă la titlu, lucru din ce în ce mai evident de la sezon la sezon.
Rangers are posibilitatea să devină al cincinea mare club al Angliei. Şi nu este deloc o glumă. Deja adversarii noştri din Championship League ne privesc cu invidie, aspect asupra căruia insistă şi comentatorii TV la meciurile pe care QPR le dispută în campionat. Pentru a exemplifica, pot doar să vă spun că editorialişti credibili de la publicaţii importante se gîndesc deja că în sezonul viitor vom "cumpăra" liga prin achiziţiile pe care le vom face. În urmă cu doar cîteva săptămîni, în partida pe care am disputat-o la Southampton, suporterii "sfinţilor" au scandat pe toată durata întîlnirii împotriva noastră, considerînd că sîntem doar fani de ocazie, şi nu adevăraţi cunoscători ai fenomenului.
.A fost ceva ciudat, mai ales că Southampton era încă deasupra noasra în clasament. În cele din urmă am înţeles că, dacă ne dorim să fim o echipă mare, trebuie să trecem şi prin astfel de momente mai puţin fericite. Pe care, însă, nu am cum să nu le sancţionez. Asta pentru că Rangers avea cel puţin 1000 de fani la meciurile din deplasare şi atunci cînd evolua în League One, şi deplasările nu erau la Charton, Pallace sau Watford, ci pe arenele modestelor Chesterfield sau Hartlepool. Pe St. Mary's am fost 3200, am epuizat toate biletele care ne-au fost repartizate, lucru pe care l-am făcut la fiecare partidă cu "sfinţii". Aşadar, acuze total nefondate din partea suporterilor lui Southampton.
Presa consideră revoluţia de la QPR un subiect care ar putea să vîndă mereu. Bernie Ecclestone şi Flavio Briatore sînt oameni de afaceri, nu neapărat suporteri. Să nu vă închipuiţi că vor arunca banii în toate direcţiile pentru a se asigura că vom fi în cel mai scurt timp printre cei mari. Chiar dacă resursele noastre par nelimitate, lucrurile nu stau chiar aşa. Imaginaţi-vă că pentru cei 9 jucători care au ajuns în această iarnă pe Loftus Road, clubul a plătit la fel de mult cît a dat Sheffield United pentru (mereu accidentatul) James Beattie, adica 6 milioane de lire. Neimpresionant, nu?
De fapt, mass-media crede că am cheltuit mult şi datorită faptului că jucătorii aduşi pe Loftus Road au reuşit să se impună imediat şi au reprezentat revelaţii atît pentru noi, cît şi pentru presă. În mod special, Patrick Agyemang. Atacantul în vîrsta de 27 de ani adus de la Preston North End nu s-a impus niciodată în formaţia de pe Deepdale. Nu am fost impresionaţi de aducerea lui şi am considerat cele 350.000 de lire plătite pentru el doar încă o încercare de a da lovitura cu un fotbalist "expirat". Ne-am înşelat. A fost extraordinar. Golurile sale ne-au ajutat mult în acest an, iar fanii i-au găsit o poreclă ciudată: "Dave". :) De ce? În momentul în care Agyemang a semnat pentru noi, la club mai era un Patrick, aşa că suporterii au fost invitaţi de site-ul clubului să-i aleagă un nou prenume fotbalistului. E ca şi cum voi, românii, l-aţi numi pe Adrian Mutu, cel mai bun jucător al "naţionalei", "Gheorghe" său “Mihai”. Pastrind proportiile, Dave este Mutu al nostru! Succes la Euro!
)
)
)
)
)
)
)
)
