Articol de GSP - Publicat vineri, 21 martie 2008 00:00
Anul trecut, în aceeaşi perioadă a sezonului, trăiam un coşmar. Echipa Olimpică de Fotbal a Chinei a organizat un turneu în Anglia care prevedea şi disputarea unei partide amicale între reprezentativa asiatică şi echipa de rezerve a clubului nostru. Jocul a fost mult mai disputat decît şi-ar putea închipui cineva. Urmarea? O bătaie generală în care au fost implicaţi aproape toţi echipierii celor două formaţii, inclusiv membrii stafurilor tehnice. Altercaţia a fost surprinsă de camerele video şi răspîndită pe internet. Un episod ruşinos atît pentru noi, cît şi pentru chinezi, care nu a rămas fără urmări, managerul formaţiei secunde fiind chiar concediat!
Şocaţi şi confuzi, după cîteva zile, am evoluat pe terenul lui Southend într-un meci preluat live de BBC. Southend a avut parte de cea mai uşoară dispută a sezonului. Rangers a pierdut cu 5-0 şi noi, cei care săptămină de săptămină ne investim visele în "uzina" numită Loftus Road, eram aproape convinşi că vom retrograda la finalul stagiunii. Infringerea drastică suferită în faţa ultimei clasate nu avea cum să mă lase indiferent. Am meditat ore în şir la cum ar arată camera mea fără mobila pe care mă pregăteam să o distrug. Între timp, mi-am revenit. :)
Un asemenea rezultat poate determina două lucruri în viaţa unei echipe. Băieţii noştri ar fi putut abandona luptă, resemnindu-se practic cu gîndul retrogradarii. Dar nu ş-a întîmplat aşa. La numai cîteva zile de la dezastrul numit Southend, am reuşit să obţinem un punct pe terenul lui Leeds. A fost 0-0 şi speranţa a revenit în sufletele noastre. La finalul stagiunii, atît Leeds cît şi Southend au retrogradat. QPR, nu!
În episodul trecut am vorbit despre cum înţeleg suporterii adversarilor noştri să ne trateze. Faptul că avem bani nu reprezintă decît una dintre inovaţiile aduse de noii investitori. Deja o mare parte a fanilor noştri au devenit nerăbdători. Vor rezultate imediate. Acum exact un an de zile, ne mulţumeam cu salvarea de la retrogradare. Nici în acest sezon nu ne-a mers foarte bine, cel puţin la început. QPR a obţinut prima victorie din campionat abia la mijlocul lunii Octombrie, dar mulţi dintre noi au uitat asta. După jocul cu Sheffield United, din urmă cu doar cîteva săptămîni, am auzit voci în tribună care se plîngeau că, jucînd astfel, avem şanse mici de a prinde play-offul. Ce diferenţă!
Cît de repede se schimbă lucrurile în fotbal! În timp ce noi ne băteam cu fotbaliştii chinezi, Sheffield United avea o prestaţie decentă în Premier League (au retrogradat în ultima etapă a sezonului, dar pot invoca fără nici o problemă lipsa de şansă). Acum, la douăsprezece luni de la acel eveniment, remiza pe care am obţinut-o pe terenul lor a părut în ochii unora un eşec de neacceptat.
Principalul motiv al entuziasmului existent la club este investiţia făcută de grupul condus de Flavio Briatore. Să nu uităm totuşi de contribuţia antrenorului Luigi De Canio la schimbarea mentalităţii tuturor celor din jurul societăţii Rangers. Per asamblu, standardele noastre calitative nu mai sînt aceleaşi. Tehnicianul italian este adeptul unui joc combinativ, bazat pe dinamică şi exploatarea la maximul a calităţilor fiecărui fotbalist. În unele momente am etalat un fotbal excelent, nevăzut pe Loftus Road în ultimii 10 ani. Jucători precum Akos Buzsaky sau Rowan Vine (foto) au adus un plus de tehnicitate mijlocului echipei, lucru inexistet în ultimii ani, cînd ne bazam doar pe determinare şi pe trudă în linia mediană. Bineînţeles, aceste două lucruri sînt fundamentale mai ales pentru fotbalul englez. Dar, calitatea şi tehnica individuală sînt condimentele care diferenţiază echipele una de cealaltă. Acum, contăm!
După rezultatele excelente pe care le-am obţinut în 2008 (4-2 la Watford, 3-2 la Southampton sau 3-0, acasă, împotriva lui Bristol City), majoritatea fanilor au început să viseze cu ochii deschişi. Subit, play-offul nu mai era deloc o utopie. Nu conta faptul că Rangers avea nevoie de douăsprezece victorii în ultimele ei cincisprezece meciuri pentru a putea spera la o clasare între primele 6. Suporterii visau la un meci pe Wembley şi la Premier League. Asta se întîmpla cu doar cîteva zile în urmă. După ce am condus cu 2-0 la Burnley, Andy Cole şi-a adus aminte de vremurile în care făcea furori în Champions League şi ne-a demonstrat de ce este unul dintre marii atacanţi pe care Anglia i-a dat în ultimii 15 ani. Ajutate de tripla sa, gazdele s-au impus cu 4-2 şi ne-au adus cu picioarele pe pămînt. La anul istoria se va rescrie! Fiţi siguri de asta!
)
)
)
)
)
)
)
)
