Articol de Marian Ursescu - Publicat vineri, 28 noiembrie 2008 00:00
Constantin Popescu e tehnicianul care a cucerit trei titluri mondiale cu "naţionala" feminină a României. Ajuns la 80 de ani, antrenorul îşi scrie memoriile
"Scrisori către un tînăr antrenor" e autobiografia pe care tehnicianul Constantin Pilică Popescu vrea să o publice în 2009. E povestea de succes a celor 57 de ani de antrenorat în care Popescu a cîştigat trei titluri mondiale cu "naţionala" feminină a României şi tot atîtea cupe europene cu echipe de club din România.
Premiat de Maurer
Primele succese au apărut la handbalul în 11. În 1956 şi 1960, cu Constantin Pilică Popescu pe banca tehnică, "naţionala" României devenea campioană mondială. În 1962, la prima ediţie a unui Campionat Mondial de handbal în 7, echipa noastră a triumfat din nou. "Succesul de atunci nu a rămas fără urmări. Am fost trataţi ca nişte eroi naţionali", îşi aminteşte nea Pilică. "Prim-ministrul României, Ioan Gheorghe Maurer, ne-a invitat la Guvern. Am primit atunci un premiu în bani constînd în şapte salarii de profesor", adaugă Constantin Popescu. Ştie şi acum, fără să se chinuie prea tare, fetele pe care le-a pregătit. " Irina Nagy Climovschi era între buturi. Doamne, ce portar! După mine, e cea mai valoroasă handbalistă pe care a avut-o România, din toate timpurile! Mai erau Nadire Ibadula, Irene Ghunter, Carolina Cîrligeanu, Victoriţa Dumitrescu". Rosteşte numele tuturor campioanelor mondiale. Are lacrimi în colţul ochilor. "Unele dintre ele, din păcate, nu mai sînt", şopteşte tehnicianul.
El a propulsat Vîlcea
Cea mai galonată echipă feminină din România, Oltchim Rm. Vîlcea, a făcut primii paşi pe semicerc tot cu Pilică Popescu la timonă. "Am preluat echipa pe locul zece în liga a doua, salvînd-o cu greu de la retrogradare în 1981. În anul următor am promovat în Divizia A, după care a început urcuşul. Am terminat pe locul doi, iar în 1984 am cucerit Cupa IHF", rememorează succesele Constantin Popescu. După revoluţie, Pilică Popescu a preluat Rapidul. În 2000, a cîştigat cu formaţia din Giuleşti City Cup. "Ministrul transporturilor de atunci, Traian Băsescu, ne-a aşteptat la gară. Ne-a oferit cadouri şi a venit şi la banchet, unde am sărbătorit pînă dimineaţa", spune tehnicianul. În noiembrie 2006, la 78 de ani, Constantin Popescu a decis să se retragă. "A fost greu, banca tehnică mi-a fost cel mai drag lucru din viaţă. Odată şi odată trebuia însă să se întîmple", încheie tehnicianul.
Febleţea sa
Constantin Popescu a antrenat de-a lungul timpului multe jucătoare valoroase. Cîteva i-au rămas la suflet. "Maria Torok Verigeanu Duca a fost febleţea mea. Îmi aduc aminte, cînd am am luat-o de la Bacău, în 1982, am plecat cu o sută de mii de lei de la Vîlcea. Ne-am dus acasă, la tatăl său, la Sfîntu Gheorghe. Bătrînul nu ştia decît ungureşte, noi spuneam ceva, fata traducea. I-am dat banii, a numărat două ore la ei. Ţin minte că la televizor era un meci de fotbal. Număra ce număra, se mai uita la fotbal, se încurca şi o lua de la început", povesteşte Popescu. "Mori Torok a fost un fenomen. Nu ştiu cînd se va mai naşte o jucătoare de valoarea ei", a adăugat nea Pilică.
PALMARES CONSTANTIN POPESCU
- trei titluri de campion mondial 1956, 1960 (handbal în 11), 1962 (handbal în 7)
- locul 2 CM 1973
- locul 4 la CM 1975, locul 4 la JO de la Montreal 1976
- Cupa Campionilor Europeni 1961 cu Ştiinţa Universitatea Bucureşti
- Cupa IHF 1984 cu Chimistul Rm. Vîlcea
- City Cup 2000 cu Rapid Bucureşti
A reconstituit arhiva FRH
Constantin Pilică Popescu a redactat şi "Istoria handbalului românesc". A întîmpinat însă mari greutăţi. "Am căutat în arhiva federaţiei şi am remarcat că lipseau perioade mari de ani. A trebuit să iau ziarele vremii la mînă, să caut peste tot, dar am reuşit. Sînt mulţumit că va mai rămîne ceva după mine", spune tehnicianul care a mai scris alte trei cărţi de specialitate: "Jocul portarului de handbal", "Lecţii de handbal" şi "Antrenorul, profilul şi munca sa".
17 ani a adunat pe banca "naţionalei" României Constantin Popescu
"Rapidul mi-a fost cea mai dragă echipă, poate şi pentru că tata şi bunicul au fost ceferişti. Peste tot pe unde am trecut, am pus aceeaşi pasiune"
"Dacă o singură zi nu m-aş mai ocupa de handbal, aş muri. Handbalul a însemnat totul pentru mine"
Constantin Popescu
Imagini ȘOCANTE cu Pep Guardiola însângerat după egalul cu Feyenoord! Ce s-a întâmplat
)
)
)
)
)
)
)
