Articol de GSP - Publicat luni, 03 august 2009 00:00
După accidentarea care l-a lăsat într-un scaun cu rotile, George Baltă (23 de ani), face 200 de abdomene zilnic şi speră ca într-o zi să poată merge iar
"Pentru mine rugbyul e ca un drog", spune George Baltă. "Drogul" i-a fost însă aproape fatal. Pe 11 martie 2006, într-un meci de pregătire contra "naţionalei" de juniori, tînărul taloner de la Olimpia Bucureşti s-a năruit pe teren. "Mai erau zece minute. Grămadă! Nu eram încordat. Am pus bărbia în piept. Am auzit o pocnitură înfundată, apoi am simţit un curent de la gît în jos. Asta a fost", îşi rememorează George coşmarul. Avea 20 de ani.
Paralizat de la gît în jos
Talonerul este cel din mijlocul grămezii. George avea 1,83 m şi 96 de kilograme. Un "munte" care primeşte din plin şocul grămezii adverse: 8 oameni vînjoşi, care cîntăresc în total peste 1.000 de kilograme.
George a suferit un traumatism vertebro-medular: două vertebre dislocate, iar una spartă. A rămas paralizat de la gît în jos! În primele momente, doctorii îi mai dădeau doar cîteva ore de trăit!
De atunci el s-a luptat mereu pentru viaţă, acolo, în grămadă. A împins, chiar dacă nu-şi mai simţea trupul, metru cu metru, zi de zi, pentru supravieţuire.
"În 21 de zile vom vedea dacă trăieşte"
Părinţii lui George au fost înmărmuriţi de verdictul medicilor: "Următoarele 21 de zile sînt cruciale. Vom vedea dacă mai trăieşte". "A fost groaznic. Dar, culmea, după ce a trecut, parcă devenisem alt om", îşi aminteşte George.
Şedinţe la psiholog
Lui George îi era greu să se obişnuiască cu gîndul că nu va mai putea mişca mîinile, că nu se va mai putea deplasa pe propriile picioare.
"E groaznic să ai o viaţă activă, să faci sport, după care, brusc, să te trezeşti direct la pat şi să nu te mai poţi deplasa decît într-un scaun cu rotile"
A început recuperarea la Techirghiol. A fost convins să consulte un psiholog: "Cred că am plîns la primele şedinţe, dar mi-au fost de folos. M-au scos dintr-o stare mai delicată. Pînă atunci îmi era ruşine să ies din casă".
Abdomene şi greutăţi
Progresul realizat de George este uimitor. Acum îşi poate mişca mîinile, picioarele reacţionează la anumiţi stimuli, dar încă nu poate merge. "Cu gesturile de fineţe va fi mai greu", spune George. "Încearcă să şi scrie", intervine mama sa, Lorica. "Haide, mamă!", o întrerupe ruşinat băiatul, care tastează greoi la calculator, acum cel mai bun prieten.
"Sînt foarte mulţumită de el. Ridică greutăţi de pînă la 18 kilograme şi face cîte 200 de abdomene", spune şi Mirela Creangă, kinetoterapeutul lui George.
"Vreau să merg! O să merg!"
După decesul fratelui, George a încercat să fie mai independent. "Se îmbracă singur", mărturiseşte un apropiat. El are o bară fixată deasupra patului de care se foloseşte atunci cînd vrea să se ridice. Dacă îl întrebi ce urmează să facă la recuperare, răspunde cu seninătate: "Să merg! O să merg!". E acolo, în grămadă. Şi împinge.
Şi-a pierdut fratele
În urmă cu două luni, George a suferit o mare pierdere. Fratele său, Florian, în vîrstă de 26 de ani, a decedat. "Avea o malformaţie a inimii, care nu se manifesta şi care putea fi depistată doar în urma unor investigaţii detaliate", spune Lorica Baltă. "A fost mai rău decît în momentul accidentului meu. Florian a fost sprijinul meu în tot acest timp", recunoaşte George cu tristeţe. Florian i-a fost mereu aproape, ajutîndu-l în toate etapele recuperării, în care au folosit chiar şi mingea de rugby.
"În a patra zi m-au operat. Cînd m-am trezit am cerut să mănînc covrigi şi ciorbă de văcuţă", povesteşte amuzat George, care continuă: "Dar am putut să mănînc doar un iaurt şi o jumătate de biscuit".
"Dacă m-aş recupera complet, aş juca iar. Dacă nu, aş vrea să fiu măcar copil de mingi, să fiu alături de băieţi. N-aş putea să renunţ la rugby"
George Baltă
"George e un tip puternic, foarte puternic! Este optimist, pentru el nu există «nu se poate», ci «hai să încercăm»!"
Ştefan Herghelegiu, fost coleg cu George
"George e un copil cuminte, sensibil. Medicii ziceau că va fi extraordinar dacă va trăi, dar iată că el ne-a demonstrat că se poate orice. Ar fi fost un bun rugbyst"
Alexandru Perpelea, fost antrenor
293 de lei este ajutorul social pe care îl primeşte lunar George Baltă
1.000 de euro este suma minimă lunară necesară lui George pentru recuperare, medicamente, obiecte ce ţin de igienă
60 de kilograme avea George după patru luni de la accident. Pînă să rămînă imobilizat avea 96
Cei care doresc să-l ajute pe George o pot face accesînd blogul său, www.georgebalta.ro
După accidentarea care l-a lăsat într-un scaun cu rotile, George Baltă (23 de ani), face 200 de abdomene zilnic şi speră ca într-o zi să poată merge iar
"Pentru mine rugbyul e ca un drog", spune George Baltă. "Drogul" i-a fost însă aproape fatal. Pe 11 martie 2006, într-un meci de pregătire contra "naţionalei" de juniori, tînărul taloner de la Olimpia Bucureşti s-a năruit pe teren. "Mai erau zece minute. Grămadă! Nu eram încordat. Am pus bărbia în piept. Am auzit o pocnitură înfundată, apoi am simţit un curent de la gît în jos. Asta a fost", îşi rememorează George coşmarul. Avea 20 de ani.
Paralizat de la gît în jos
Talonerul este cel din mijlocul grămezii. George avea 1,83 m şi 96 de kilograme. Un "munte" care primeşte din plin şocul grămezii adverse: 8 oameni vînjoşi, care cîntăresc în total peste 1.000 de kilograme.
George a suferit un traumatism vertebro-medular: două vertebre dislocate, iar una spartă. A rămas paralizat de la gît în jos! În primele momente, doctorii îi mai dădeau doar cîteva ore de trăit!
De atunci el s-a luptat mereu pentru viaţă, acolo, în grămadă. A împins, chiar dacă nu-şi mai simţea trupul, metru cu metru, zi de zi, pentru supravieţuire.
"În 21 de zile vom vedea dacă trăieşte"
Părinţii lui George au fost înmărmuriţi de verdictul medicilor: "Următoarele 21 de zile sînt cruciale. Vom vedea dacă mai trăieşte". "A fost groaznic. Dar, culmea, după ce a trecut, parcă devenisem alt om", îşi aminteşte George.
Şedinţe la psiholog
Lui George îi era greu să se obişnuiască cu gîndul că nu va mai putea mişca mîinile, că nu se va mai putea deplasa pe propriile picioare.
"E groaznic să ai o viaţă activă, să faci sport, după care, brusc, să te trezeşti direct la pat şi să nu te mai poţi deplasa decît într-un scaun cu rotile"
A început recuperarea la Techirghiol. A fost convins să consulte un psiholog: "Cred că am plîns la primele şedinţe, dar mi-au fost de folos. M-au scos dintr-o stare mai delicată. Pînă atunci îmi era ruşine să ies din casă".
Abdomene şi greutăţi
Progresul realizat de George este uimitor. Acum îşi poate mişca mîinile, picioarele reacţionează la anumiţi stimuli, dar încă nu poate merge. "Cu gesturile de fineţe va fi mai greu", spune George. "Încearcă să şi scrie", intervine mama sa, Lorica. "Haide, mamă!", o întrerupe ruşinat băiatul, care tastează greoi la calculator, acum cel mai bun prieten.
"Sînt foarte mulţumită de el. Ridică greutăţi de pînă la 18 kilograme şi face cîte 200 de abdomene", spune şi Mirela Creangă, kinetoterapeutul lui George.
"Vreau să merg! O să merg!"
După decesul fratelui, George a încercat să fie mai independent. "Se îmbracă singur", mărturiseşte un apropiat. El are o bară fixată deasupra patului de care se foloseşte atunci cînd vrea să se ridice. Dacă îl întrebi ce urmează să facă la recuperare, răspunde cu seninătate: "Să merg! O să merg!". E acolo, în grămadă. Şi împinge.
Şi-a pierdut fratele
În urmă cu două luni, George a suferit o mare pierdere. Fratele său, Florian, în vîrstă de 26 de ani, a decedat. "Avea o malformaţie a inimii, care nu se manifesta şi care putea fi depistată doar în urma unor investigaţii detaliate", spune Lorica Baltă. "A fost mai rău decît în momentul accidentului meu. Florian a fost sprijinul meu în tot acest timp", recunoaşte George cu tristeţe. Florian i-a fost mereu aproape, ajutîndu-l în toate etapele recuperării, în care au folosit chiar şi mingea de rugby.
"În a patra zi m-au operat. Cînd m-am trezit am cerut să mănînc covrigi şi ciorbă de văcuţă", povesteşte amuzat George, care continuă: "Dar am putut să mănînc doar un iaurt şi o jumătate de biscuit".
"Dacă m-aş recupera complet, aş juca iar. Dacă nu, aş vrea să fiu măcar copil de mingi, să fiu alături de băieţi. N-aş putea să renunţ la rugby"
George Baltă
"George e un tip puternic, foarte puternic! Este optimist, pentru el nu există «nu se poate», ci «hai să încercăm»!"
Ştefan Herghelegiu, fost coleg cu George
"George e un copil cuminte, sensibil. Medicii ziceau că va fi extraordinar dacă va trăi, dar iată că el ne-a demonstrat că se poate orice. Ar fi fost un bun rugbyst"
Alexandru Perpelea, fost antrenor
293 de lei este ajutorul social pe care îl primeşte lunar George Baltă
1.000 de euro este suma minimă lunară necesară lui George pentru recuperare, medicamente, obiecte ce ţin de igienă
60 de kilograme avea George după patru luni de la accident. Pînă să rămînă imobilizat avea 96
Cei care doresc să-l ajute pe George o pot face accesînd blogul său, www.georgebalta.ro
)
)
)
)
)
)
)
