"Regina Alexandra". Românca atrage privirile specialiştilor

Este unul dintre motivele pentru care site-ul www.wtatour.com i-a dedicat în această săptămînă un spaţiu amplu româncei Alexandra Dulgheru, la exact un an de la triumful Varşovia, acolo unde "Regina Alexandra" speră să-şi apere trofeul.

Pînă la Varşovia, tînără româncă găsise succesul doar în circuitul ITF. La 20 de ani nu cîştigase nici un meci în circuitul WTA. Lucrurile s-au schimbat atunci cînd ea învins-o pe Sara Errani, pe Daniela Hantuchova şi pe Alona Bondarenko, cîştigînd cel mai mare premiu al carierei şi ajungînd ca un glonţ pînă pe poziţia 83.

Evoluţia ei în lunile ce au urmat nu a mai fost la acelaşi nivel, dar Dulgheru şi-a recăpătat forma la început de an, atingînd semifinalele la Barcelona, învingîndu-le pe Elena Dementieva şi pe Dinara Safina. În această săptămînă a atins cea mai înaltă poziţie a carierei în clasamentul WTA, un semn că locul ei este printre cele mai bune jucătoare ale lumii, dar şi un loc de cap de serie la Roland Garros.

- Cum e să te întorci la Varşovia în postură de cîştigătoare a acestui turneu?
- Sincer, nu-mi vine să cred că a trecut un an. Mi se pare că am cîştigat trofeul ieri. E frumos că m-am întors. E prima oară cînd îmi pot apăra un titlu. Sper să am o evoluţie la fel de bună, dar nu sînt stresată. E un tablou greu, mai greu ca anul trecut.

- Ţi-a venit să crezi că ai cîştigat?
- Nu. A fost un vis care a devenit realitate. După ce am cîştigat tot aveam senzaţia că mai am un meci de jucat. Nu-mi venea să cred că s-a terminat. A fost o săptămînă magică.

- Ce s-a întîmplat apoi, cum te-ai adaptat la noul tău statut şi la aşteptările care au urmat?
- Am urcat de pe 200 pe 80 într-o singură săptămînă. A fost minunat, dar şi ciudat în aceeaşi măsură. Ştiam de cît de multă muncă e nevoie pentru a face un asemenea salt. Chiar şi aşa tot mai aveam de muncit.

- Ţi s-a părut un lux să poţi intra direct pe tabloul principal la turnee?
- Da, aşa a fost. Înainte jucam calificări şi eram a doua, a treia rezervă şi habar nu aveam ce bilete de avion să cumpăr. După parcursul de la Varşovia intram direct pe tablouri. A fost minunat!

- Ai avut o perioadă mai grea după turneul de la Varşovia?
- Da, foarte dificilă. Am ratat Roland Garros-ul, am mers la Eastbourne, unde mi-am sucit glezna. Nu am putut juca timp de o lună şi apoi am mers direct la SUA, o parte foarte grea din calendar. Am vorbit cu antrenorul meu şi am decis să nu ne concentrăm foarte mult pe rezultate, ci pe a juca bine şi pe adaptatul la noul meu statut.

- În ultimele luni ai început să cîştigi meciuri în fiecare săptămînă, ai avut nişte victorii foarte importante, ce s-a schimbat?
- La finalul anului trecut şi la început de 2010 am avut nişte meciuri foarte tari în primele tururi ale turneelor. M-am întîlnit cu Wickmayer de trei ori. Am jucat cu Kim Clijsters şi Marion Bartoli. Apoi am avut parte de trageri mai uşoare, dacă pot să spun aşa. În realitate nimic nu e uşor, dar erau meciuri în care îmi puteam face jocul şi asta mi-a dat multă încredere.

- Care crezi că este cel mai bun meci făcut de tine în ultimul an?
- Chiar dacă am pierdut pînă la urmă, mi-a plăcut cum am jucat partida de la Australian Open cu Wickmayer, a fost 10-8 în setul al treilea, plus meciul cu Clijsters de la Marbella. Dar meciurile pe care le-am savurat sînt cele cu Safina şi în special cel cu Dementieva. Cu Safina am jucat un meci bun, dar mi-am dat seama cu nu era în largul ei, după o pauză atît de lungă e greu. Chiar dacă aş fi pierdut cu Dementieva, tot aş fi crezut că am făcut un meci mare.

- Cum s-a dezvoltat jocul tău în ultimele 12 luni?
- Faptul că eşti acolo, printre jucătoarele de top te face să evoluezi la toate capitolele. Încrederea e un factor important.

- Ai vreun ţel în mod special pentru acest an? Ţi-ai fixat scopuri în legătură cu clasamentul sau vreun turneu?
- Nu prea. Vreau să progresez acolo unde nu mă simt cel mai bine, să fiu mai agresivă şi să adaug mai multă putere jocului meu. E primul meu sezon la acest nivel şi vreau să mă bucur cît mai mult de el.