Olimpiadele Nordului » Echimoşii îşi au întrecerile lor, spectaculoase şi colorate

Undeva, în nordul Nordului, an de an din 1961 încoace, indienii eskimo îşi sărbătoresc, departe de lume, sporturile inventate şi menţinute în cultura lor. Nişte discipline deloc "îngheţate", care dau dovadă de simţ al umorului, de atingere locală, de creativitate. În fiecare an, in luna iulie, timp de patru zile, eschimoşii fac show la Jocurile Olimpice Eskimo-Indiene.

Diverse oraşe din Alaska au fost, de-a lungul vremii, gazde pentru Olimpiada Eskimo. Este modul populaţiei native de a-şi păstra tradiţiile, de a-şi ţine vii amintirile, de a-şi reuni triburile. Sau ce a rămas din ele.

Iată probele care compun această aniversare a verii aproape polare, în culoare şi viaţă!

Săritura focii

Vizează testarea forţei fizice şi a rezistenţei la durere. Din poziţie de flotare, concurenţii trebuie să se deplaseze folosindu-şi articulaţiile degetelor de la mîini şi de la picioare într-o săritură asemănătoare cu cea a focilor. Iniţial, acest joc era disputat în aer liber, pe pamînt. Acum, el se desfăşoară în arenă, dar pare la fel de solicitant şi dureros.

Căruţ din patru oameni

Această probă provine din viaţa de zi cu zi a eschimoşilor, şi anume din vînătoare. Aducerea vînatului mare în comunitate cerea uneori patru bărbaţi vînjoşi care să-l care. Cei patru trebuie să străbată o anumită distanţă, demonstrînd că se pot organiza şi că pot lucra ca o echipă.

Greutatea la ureche

Constă în menţinerea pe pavilionul urechii a 16 greutăţi de cîte 450 de grame fiecare. Cîştigă cine străbate cea mai lungă distanţă cu greutăţile de plumb atîrnate de urechi. Cei mai buni dintre sportivi ating şi 2 kilometri, astfel împovăraţi.

Duelul urechilor

Eschimoşii par să-şi urască teribil urechile. Pe lîngă greutăţile de mai sus, ei mai o probă în care îşi folosesc aceleaşi organe vitregite. Duelul urechilor pune faţă în faţă doi adversari, legaţi unul de altul la nivelul pavilioanelor cu o sfoară. Cei doi trebuie să tragă pînă unul cedează. Acest joc testează rezistenţa la durere - se ştie că urechile sînt expuse la degerături, mai ales la temperaturile întîlnite în nord.

Lansează bomba

În această probă, un concurent este prins de 3 coechipieri (unul de picioare, alţi doi de mîini), în poziţie de cruce, cu faţa în jos. Ei trebuie să-l poarte pe o distanţă cît mai lungă, pînă cînd cel cărat dă semne că nu mai poate sta încordat.

Lovirea mingii cu un picior sau cu ambele picioare

Mingea este înălţată din ce în ce mai mult, iar concurenţii se folosesc de toate calităţile lor de fotbalişti, dar şi de atleţi, pentru a lovi-o cu piciorul sau cu ambele picioare. Această disciplină este printre primele practicate la Olimpiadele Eskimo-Indiene.

Atingerea mingii cu o singură mînă

Mingea este înălţată din ce în ce mai mult, iar concurenţii, aflaţi pe podea şi sprijiniţi într-o mînă şi folosindu-se de mişcările trupului, încearcă să atingă balonul cu cealaltă.

Săritura pe genunchi

Este o probă descrisă prin titlul său. Concurenţi trebuie să se deplaseze cît mai mult sărind pe genunchi.

Băţul indian

Un test de îndemînare şi rezistenţă. Un băţ este înmuiat la capete în grăsime. Doi oameni trag de el. Cel care controlează mai bine capătul şi nu îl scapă din strînsoare, cîştigă.

Skandenberg indian

Este o întrecere a forţei braţelor, dar nu în poziţia clasică. Concurenţii îşi folosesc întregul trup pentru a-şi ajuta braţele să "tragă", întrepătrunzîndu-şi mîinile şi picioarele, ca într-un labirint uman.

Aruncarea cu pătura (nalukataq)

Se folosesc pături sau cîteva piei de morsă, ridicate de la sol de zeci de oameni. Un concurent sare in mijlocul păturii, obiectivul fiind să fie aruncat cît mai sus. Aşa îşi demonstrează eschimoşii curajul. Distracţia este compeltă, mai ales cînd toată echipa se mută de colo-colo, în încercările de a prinde un săritor care greşeşte şi e în pericol de a cădea. Acest obicei este, de fapt, un gest de bucurie, de celebrare a unei vînători îndestulătoare.

VEZI MAI JOS GALERIE FOTO