Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat duminica, 05 februarie 2012 00:00 / Actualizat duminica, 05 februarie 2012 11:12
Paul urmăreşte desene animate seara şi-şi aminteşte alte stagii mai agitate, de cînd era la Gaz Metan şi-l avea coechipier pe brazilianul Eric.
Ce face un fotbalist în cantonament în afara antrenamentelor şi a meciurilor amicale? Nu are foarte mult timp liber la dispoziţie, mai ales că trebuie să respecte un program strict de masă, refacere, bazin, masaj sau tratament la doctor. Totuşi, în unele după-amieze şi mai ales seara există cîteva ore de relaxare, pe care fiecare le petrece cum vrea.
Paul Pîrvulescu a acceptat să dezvăluie ce reprezintă un cantonament pentru un fotbalist dincolo de minge, adversari, antrenor sau indicaţii tactice: "E normal să fie greu în cantonamente! Stai departe de familie, de prieteni, asta e cel mai dificil. Totuşi, eu nu am făcut niciodată comentarii sau figuri".
Cu ce se ocupă noul fundaş stînga al Stelei cînd are timp liber? "De obicei, nu prea ies din cameră. Prefer să citesc o carte, îmi iau în fiecare cantonament cîte 3-4 ca să am la mine. Apoi, îmi place să vizionez un film de animaţie. Chiar dacă am 23 de ani, mă uit cu drag la desene şi la Ice Age. Sînt mai copilăros de felul meu, dar cred că nu e un defect, ci o calitate. De obicei, seara o închei cu un film pe laptop".
Operaţiunea "prăjiturile"
Pîrvulescu îşi aduce aminte şi de trăsnăile pe care le făcea atunci cînd mergea, chiar în Antalya, cu fosta sa echipă, Gaz Metan Mediaş. Alături de brazilianul Eric a fost autorul a două momente extrem de amuzante. "Stagiul urma să se încheie a doua zi. Cred că era pe la miezul nopţii. Vine Eric la mine şi îmi zice în şoaptă, de parcă mai era cineva cu noi în cameră: «Auzi, frate? Mi-e foame rău de tot, hai să mergem, uşor, jos la restaurant să vedem ce mîncăm, că nu mai pot!». Toată lumea dormea, în restaurant nu mai era nimeni şi îi zic: «Băi Eric, nu mai e nimic de mîncare, doar prăjituri mai sînt». Atît mi-a trebuit că m-a obligat să coborîm din cameră, ne-am luat gecile pe invers ca să nu se vadă stema clubului, am intrat în restaurant, am furat un platou de prăjituri şi ceva suc, apoi am fugit prin hotel cu dulciurile pînă am ajuns în cameră şi le-am mîncat pe toate. A alergat după noi un angajat de acolo, cred că era un fel de portar, dar nu ne-a prins şi nici nu ştia cine sîntem. N-a aflat nimeni de la Mediaş pînă cînd nu le-am povestit noi".
Adidaşii şi gîdilatul în talpă
Tot cu Eric e şi altă amintire haioasă: "Gicu Albota de la Gaz Metan, antrenorul secund, avea un obicei cînd venea să ne trezească la ora 7:00 dimineaţa ca să mergem la masă: intra în camere şi ne gîdila în talpă! Era foarte neplăcut, mai ales că muream de somn. Eric a pus la cale un plan să ne răzbunăm pe el: «Frate, i-o fac lu' nea Gicu! Mîine ne trezim pe la 7 fără 10, ne încălţăm cu adidaşi, ne băgăm la loc în pat şi ne acoperim cu pilota». "A doua zi ne-am pus ceasurile la 6:50, ne-am încălţat şi ne-am băgat în pat ca şi cum dormeam. Evident că în 10 minute a venit nea Gicu şi a început să ne scarpine în talpă. A realizat el că e ceva ciudat: «Mă, ce dracu' faceţi de aveţi tălpile aşa tari? Ce-aţi făcut, mă?», a început să ne zică speriat, la care Eric rîdea de nu se mai putea opri: «Vezi, nea Gicule, ce bătături am făcut de la fotbal?». I-a arătat apoi adidaşii şi i-am zis: «Na, ţi-am făcut-o şi noi ţie, că ne-ai zăpăcit cu trezitul la ora asta şi cu gîdilatul»".
"Cantonamentele de iarnă sînt cele mai lungi şi mai obositoare, dar în Turcia mă simt foarte bine. În timpul liber îmi place să ascult muzică de club, niciodată manele sau rock" (Paul Pîrvulescu, fundaş Steaua)
)
)
)
)
)
)
)
