Articol de Marian Ursescu - Publicat marti, 29 mai 2012 00:00 / Actualizat luni, 28 mai 2012 21:38
"Naţionala" feminină a României a ratat calificarea la Jocurile Olimpice. Handbalul românesc a ajuns într-un punct negru, cel mai negru din ultimii ani.
De la locul doi în lume în 2005, locul 3 în Europa în 2010, handbalul feminin românesc a ajuns pe locul 13 la Mondialul din 2011 şi acum a ratat calificarea la Jocurile Olimpice. Pe cine să dăm vina?
1. Radu Voina. Întotdeauna, antrenorul e primul vinovat. El face selecţia, el antrenează echipa. Gheorghe Tadici, tehnicianul de la HC Zalău, fostul selecţioner al României, l-a acuzat pe Voina că a întinerit forţat lotul la turneul preolimpic, în condiţiile în care întîlneam nişte adversari cu nume, gen Franţa şi Muntenegru. A dat şi nume care nu-şi aveau locul: Perianu şi Băbeanu.
Acelaşi Tadici spusese însă, după CM din Brazilia 2011, că o serie de jucătoare vechi nu ar mai fi trebuit să fie în lot. Făcea referire la Amariei, la Vărzaru, la Meiroşu.
Radu Voina şi-a recunoscut, pe undeva, vina. "Eu sînt cel mai mare vinovat. Aşa e mentalitatea la noi, să găsim un mare ţap ispăşitor, să dăm vina pe umerii unui singur om", a spus Voina, care va părăsi banca "naţionalei" după meciurile cu Portugalia şi Grecia din preliminariile CE 2012. "Nu plec cu un gust amar. Am făcut lucruri plăcute la «naţională». Îmi pare rău însă de fete că nu au ajuns la Olimpiadă", a mai adăugat Voina.
2. Jucătoarele. În condiţiile în care cîteva handbaliste de mare valoare nu au mai putut onora convocările la echipa naţională (Cristina Neagu, Paula Ungureanu, Ionela Stanca), restul jucătoarelor nu s-au mai ridicat la nivelul aşteptărilor. Au avut prestaţii lamentabile, mai ales la Campionatul Mondial din Brazilia, lucru care a dus România într-o grupă infernală la turneul preolimpic.
"Aşteptam mai mult sacrificiu de la fete, mai multă dorinţă şi determinare. Dacă se calificau la Olimpiadă o făceau pentru ele", le-a atacat Voina. Handbalistele au reclamat, în schimb, faptul că nu sînt antrenate şi că totul se face după ureche de cîtva timp.
3. Gaţu. Preşedintele FRH e unul dintre cei mai vechi şefi de federaţie din România, în condiţiile în care rezultatele s-au lăsat aşteptate. Gaţu e cel care a numit de fiecare dată antrenorii, pe care tot el i-a acuzat apoi de incompetenţă. "Trebuie să găsim un antrenor care nu are treabă cu nici un club, să fie independent de Liga Naţională. Nu cum a fost Voina şi la Oltchim", a spus Gaţu.
Acesta a vehiculat şi varianta unui antrenor străin. "Cine vine să antreneze «naţionala» României cu o mie de euro pe lună?, cît le propune Gaţu", au spus cîţiva oameni de handbal.
Tot Gaţu e cel care gestionează un campionat slab, plin de blaturi şi aranjamente, în care multe dintre rezultate se cunosc dinainte. Şeful unei federaţii în care media de vîrstă e de aproape 60 de ani şi în care regulamentele se schimbă după bunul plac al celor mai influenţi oameni.
"Nu mai avem jucătoare de valoare!"
România s-a bazat pînă nu demult pe două generaţii de excepţie. Generaţiile care au cîştigat titlul mondial de tineret în 1995 şi 1999. Din prima au făcut parte, printre altele, Steluţa Luca, Narcisa Lecuşanu, Monica Gogîrlă, Alina Dobrin, iar din ce-a de-a doua Talida Tolnai, Valeria Beşe, Cristina Vărzaru, Aurelia Brădeanu, Carmen Amariei.
Rezultatele obţinute la senioare au venit ca urmare a unui mix creat între cele două generaţii. O dată cu retragerea şi îmbătrînirea acestor generaţii, România nu mai reprezintă o forţă. "Din spate nu mai vine nimic. Sînt doar cîteva jucătoare care au mai apărut, gen Cristina Neagu, Oana Manea, dar nu au mai venit generaţii întregi. În plus, nu avem nici antrenori de valoare" e explicaţia specialiştilor.
"Antrenorul ideal al «naţionalei» e o combinaţie între bunătatea lui Voina şi duritatea lui Tadici" (Cristian Gaţu, preşedinte FRH)