Articol de GSP - Publicat joi, 31 mai 2012 00:00 / Actualizat joi, 31 mai 2012 20:11
2003 este anul în care s-a disputat un meci care ne obsedează şi acum: Danemarca - România, 2-2.
Au trecut nouă ani de la acea partidă de coşmar, în care danezii ne-au egalat în prelungirile duse la extrem de arbitrul elveţian Urs Meier.
Era secunda 1 a minutului 94, cam aşa, conduceam cu 2-1, rezultat care ne califica la Euro 2004. Nu trebuia decît să ţinem mingea cît mai departe de poartă. Băieţii noştri au obţinut un corner şi părea că totul e încheiat. Dorinel s-a îndreptat agale spre minge, a primit cartonaş galben, dar în momentul execuţiei s-a grăbit inexplicabil, centrînd în careu, în loc să joace sigur, în margine, scurt. Danezii au declanşat imediat un contraatac, iar visele noastre s-au năruit în secunda 30 a aceluiaşi fatidic minut 94. 2-2.
Durere. Frustrare. Teamă. Viaţă.
Cinci ani mai tîrziu, în iunie 2008, arbitrul despre care Emil Grădinescu a spus în acea seară că ar fi prelungit probabil meciul pînă cînd danezii ar fi reuşit să înscrie, dezvăluia într-un album autobiografic că s-a temut pentru propria-i viaţă. "Românii erau convinşi că eu eram vinovat de eşecul lor şi nimic nu putea să le schimbe părerea. Presa românească s-a implicat mult prea mult şi mi-a făcut publică adresa de mail. Am fost bombardat cu mesaje pline de ameninţări dintre cele mai dure. Mi-a fost cu adevărat frică"
Dar temerile lui Urs Meier n-au fost întemeiate, românii doar şi-au exprimat vehement indignarea.
Haideţi cu noi pe Facebook, am declarat site-ul "Zonă LIBERĂ de Încrîncenare"!
Momente magice cu naţionala
Aşa a fost să fie atunci! Să ne reamintim acel meci în care am trecut de la extaz la agonie, dar în care băieţii noştri ne-au făcut să vibrăm ca niciodată! Am ratat mult, mult prea mult şi asta ne-a costat. Am pierdut pe mîna noastră o mare calificare. Dar ce meci! Ce meci au comentat Emil Gradinescu şi Vlad Enăchescu!
Să ni-l reamintim, aşadar, cu căştile pe urechi, şi să ne rugăm să retrăim asemenea momente în comentarii "nebune". Aseară, naţionala ne-a arătat că se poate.
Avem nevoie de emoţii, la fel cum avem nevoie de calificări!
"Bună pasaaa, Bratu, du-te Bratu, Bratu, hai, acuuuum!!! Uluitoooooor, Sorenssen reuşeşte să apereee!!! Dar nu mai contează, nu mai conteazăăă, probabil o ultimă fază..."
Marea iubire a lui Ion Țiriac are o afacere de succes » Cu ce se ocupă femeia: „M-a ajutat”