Articol de GSP - Publicat luni, 16 iulie 2012 00:00 / Actualizat luni, 16 iulie 2012 12:53
Adriana Pop a creat în două luni partea coregrafică a exerciţiilor gimnastelor tricolore. A ales muzica în funcţie de personalitatea fiecăreia, a repetat alături de ele şi speră ca România să aibă la Londra a şaptea campioană olimpică la sol din istorie.
Cătălina Ponor se mişcă artistic pe solul din sala de la Izvorani. Lîngă ea, o tipă blondă cu ochi albaştri. Zveltă, suplă şi plină de energie, cu cipici în picioare. O mînă în sus, o poziţie de balet, o poză. Pe toate le repetă împreună. E Adriana Pop, una dintre cele mai cunoscute coregrafe din lume. Dovada: pe Wikipedia, alături de două americance, se află şi numele său.
E româncă, născută la Baia Mare. Locuieşte de cîţiva ani în Franţa şi călătoreşte peste tot în lume pentru a compune soluri. La Jocurile Olimpice de la Londra, 16 dintre exerciţiile la acest aparat sînt făcute de ea. Australia, China, Marea Britanie şi România sînt ţările care se prezintă cu soluri create artistic de tipa blondă.
Face soluri din 1988
Acorduri din "Fever" se împrăştie în sala de la Izvorani. Mariana Bitang aranjează costumele pentru Londra în pungi de hîrtie. Adriana şi Cătălina se mişcă în sincron. Diferenţa de vîrstă nu se vede. Adi, aşa cum i se spune, are 47 de ani şi un trup de invidiat. Nu face nimic special, doar mişcările alături de fete în sala de gimnastică. Dar de unde atîta elasticitatea, de unde atîta ritm? În trecut, Adrian Pop a practicat gimnastica ritmică. A ajuns să facă lucrurile pe care le face azi la sugestia fostului său soţ. "Mi-a spus că o să fie mai fun, mai interesant", povesteşte ea.
În 1988 a realizat prima compoziţie şi de atunci nu s-a mai oprit. Era pentru o gimnastă de la clubul din Baia Mare, apoi a ajuns la Oneşti, la lotul de junioare un an şi la senioare încă un an. În urmă cu 21 de ani era în cantonament cu echipa în Belgia şi a ajuns la Marseille.
"Atunci am descoperit Franţa. A fost dragoste imediată. M-am îndrăgostit de soare, de mare. Am zis să fac şi altceva", continuă Adi. Aşa că s-a stabilit în Franţa. Născută în România, trăind la Marsilia şi cunoscută în toată lumea, ea este faimoasă pentru compoziţiile sale originale, lirice şi de multe ori avangardiste.
Gimnastele nu trebuie să fie roboţi
Cum porneşte Adriana Pop să facă coregrafia unui sol? "De la cele trei, patru linii acrobatice plus elementele gimnice. În funcţie de aceste lucruri încep să clădesc. Dau ideea şi de acolo se construieşte totul. Încerc să ghicesc personalitatea fiecărei fete, pentru că ceea ce fac trebuie să le reprezinte. Unele fete au un simţ înnăscut pentru artistic şi trebuie doar ghidate, altele trebuie să ascundă ce nu au, altele trebuie învăţate. Solul trebuie să fie credibil, eu încerc să le fac pe gimnaste să pară mai puţin roboţi, să transmită emoţie, să fie mai feminine", explică Adriana.
A primit un telefon într-o zi de la Mariana Bitang, care i-a cerut să-i propună cîteva piese. A căutat şi pînă la urmă le-a găsit. "De cînd am văzut-o la Beijing pe Sandra am zis că trebuie să fac ceva pentru blonda aceasta. Are tot ce îi trebuie, are segmente lungi, e frumoasă", spune cu viteză Adriana.
Inspiraţia i-a spus coregrafei că trebuie ca Sandra să fie feminină pe "Shine on you crazy diamond", o piesă care i se potriveşte perfect. "Un pic mai hotărîtă, Sandra!", îi spune în timpul repetiţiei.
La final, o ia în braţe pe campioana olimpică de la Beijing. E modul Adrianei de a-şi răsplăti elevele. Printre şuruburi, salturi şi echere, ea presară emoţie şi pune muzică. I-a construit solul din 2004 Cătălinei Ponor şi acum e din nou alături de ea, lucrînd cu mintea, cu corpul şi cu expresivitatea.
Reîntîlnire cu Cătălina
Vin la rînd ritmuri spaniole de chitară. E rîndul Larisei cu energia ei. Adriana se schimbă imediat, e la fel ca micuţa gimnastă. Tînără, exuberantă şi hotărîtă. "Larisa e plină de dinamism, ochii ei exprimă foarte multe. La ea merge orice fel de melodie. Am ales ceva spaniol, ceva nu prea serios, nu foarte matur". La finalul repetiţiei, Larisa şi Adriana bat plama şi zîmbesc.
Dacă pe Cătălina o cunoştea, cu celelalte fete nu mai vorbise. "Am avut audiţii cu toate, în primele patru zile, cînd am început să construim, am stat şi opt ore în sală", explică Adi. Dianei Chelaru i s-a potrivit piesa lui Ţăndărică "Getica". "Diana a fost o surpriză", spune coregrafa. "Întîi am discutat cu ele, le-am întrebat dacă au vreun idol, ce muzică le place. Dacă sînt mai mici fetele spun că vor să fie ca o anumită gimnastă, dar cînd cresc vor să aibă stilul lor".
E a treia oară cînd Adriana Pop a venit la Izvorani. "Se vede că e acolo, pe sol, cu ele, se pune în pielea lor şi asta le ajută foarte mult", explică Mariana Bitang.
"Nu sînt spion"
Adriana lucrează în Marsilia la centrul de gimnastică din oraş şi are un şef foarte amabil. "Pot să călătoresc cît vreau. Îi spun că am treabă şi el zice: du-te, nu-i nici o problemă", explică coregrafa. A fost în Australia, a venit cîteva zile în România şi apoi merge în Marea Britanie pentru a lucra cu cele trei englezoaice pentru care a compus solurile, printre ele se află şi vedeta Beth Tweddle.
A fost şi în China, unde a contribuit la toate solurile gimnastelor. E greu de închipuit că într-o lume a surprizelor şi a secretelor există o persoană care a văzut cum arată solurile României şi Chinei, două pretendente la medaliile olimpice.
"Nici ea nu-mi va spune niciodată şi nici mie nu-mi trece măcar prin cap să întreb cum arată solurile celorlalte echipe pentru că aşa ceva nu se face în lumea asta. Ţi-ai periclita statutul", explică Mariana Bitang.
Adriana Pop spune şi ea că nu e cazul de paranoia. "N-am fost niciodată un spion. N-am pus întrebări, n-am filmat antrenamente, am fost mereu diplomată şi lumea are încredere în mine".
Pe youtube există filmuleţe în care Adriana le învaţa pe micuţele chinezoaice cum să exprime emoţia. Ele priveau hipnotizate spre coach Adi, aşa cum îi spun coregrafei. S-a înţeles cu ele mai mult prin semne, dar de doi ani gimnastele de la lotul olimpic au ore de engleză în program pentru a putea vorbi cu Adriana.
După ce a exersat la Izvorani cu gimnastele române care vor merge la Londra, Adriana se aşază pe pista de elan de la sărituri. Discută cu ele, rîd. Un pupic pe obraz pentru Cătălina Ponor, un sfat pentru Sandra, un zîmbet pentru Larisa. Adriana n-o să fie în tribună în sala North Greenwich Arena de la Londra, dar o parte din ea se va vedea în solurile româncelor, chinezoaicelor, australiencelor şi britanicelor. O urmă de emoţie.
Adriana Pop: "Nebunie, inspiraţie, bizar, emoţie"
Adriana Pop e o persoană foarte caldă. Chiar dacă nu te cunoaşte, te ia în braţe, vorbeşte deschis şi e foarte populară printre gimnaste.
- Adriana, ştii cîte soluri ai compus pînă acum?
- Ooo, nu ştiu, fac cam 10-20 pe an şi probabil s-au adunat cîteva mii.
- Care a fost cea mai dotată gimnastă din punct de vedere artistic cu care ai lucrat?
- Ludivine Furnon. Ea a asimilat foarte mult de la mine şi a adaptat la personalitatea ei. Chiar în perioada în care lucram cu ea m-a sunat antrenoarea mea de ritmică şi mi-a spus că mă vede pe mine în ea. Apoi, Sabina Cojocar, chinezoaica Pang Pang, Daria Joura, Cheng Fei, Cătălina, Larisa, fiecare faţă are ceva special.
- Ce te inspiră?
- Copilele mă inspiră, muzica mă inspiră. Încerc să fiu la curent cu muzica modernă, cu jazz-ul, baletul, zumba, dansul contemporan, în toate poţi găsi inspiraţie.
- Ce trebuie să aibă un sol ca să fie bun, din punctul tău de vedere?
- Să aibă un gest, o poză, ceva care să rămînă, trebuie să aibă atitudine şi să placă publicului şi arbitrelor.
- România are şase campioane olimpice la sol, care compoziţie ţi-a plăcut cel mai mult?
- Mi-e greu să aleg, toate au avut la momentul lor ceva minunat. Poate Daniela Silivaş...
- Ai lucrat cu Nadia pentru show-uri, ce melodie crezi că i s-ar potrivi?
- Alegerea cu Harry Belafonte a fost una bună. Era foarte jucăuşă, foarte cunoscută. Păstrez legătura cu Nadia şi chiar lucrez cu fetele de la academia ei din Oklahoma.
- Ai o arhivă de video cu solurile pe care le-ai creat?
- Nu, dar Adrian Goreac mi-a sugerat să fac acest lucru, poate o să-l fac la un moment dat.
- Meseria ta se învaţă sau se fură?
- Se fură, simt asta. Trebuie să ţinem cont că într-un minut şi jumătate trebuie creată o pvoeste.
- Ce trebuie să aibă un coregraf ca să fie bun?
- Nu-mi place să dau reţete, dar trebuie să fie deschis la tot, să aibă ureche muzicală, o doză de nebunie, de inspiraţie, de bizar, să fie emoţional.
- E mare lumea asta a coregrafilor de gimnastică?
- Nu foarte mare, dar unii sînt nemulţumiţi că sînt în umbră. Nu e şi cazul meu.
"Eu încerc să aduc feminitate în sport şi nu sînt de acord ca fetele să ridice greutăţi, nu-mi place să văd haltere la feminin" (Adriana Pop)
"Cînd încep să lucrez cu o gimnastă, nu planific nimic, învăţăm împreună" (Adriana Pop)
Campioanele olimpice ale României la sol
1980: Nadia Comăneci
1984: Ecaterina Szabo
1988: Daniela Silivaş
1992: Lavinia Miloşovici
2004: Cătălina Ponor
2008: Sandra Izbaşa
)
)
)
)
)
)
)
