Cartonaş roşu! Dar ce a făcut, domn' arbitru? » E frustrant să pierzi aurul olimpic aşa, dar Corina Căprioriu şi-a recunoscut vina

Cînd a pornit de dimineaţă din Satul Olimpic, Corina Căprioriu se gîndea că poate fi ziua ei. Era şansa, poate singura, de a lua o medalie la Olimpiadă. "Îmi spuneam că trebuie să dau totul pentru a urca pe podium, că peste patru ani nu se ştie dacă voi mai putea. Nu ştii ce faci mîine, dar peste patru ani!".

Şi-a făcut semnul crucii, a pus primul pas cu dreptul pe scările autobuzului şi şi-a luat geanta cu chimonourile. "Acum, ce-o vrea Dumnezeu!", şi-a spus ea. Pe drum s-a gîndit doar la meciul cu chinezoaica Wang Hui. Ce procedee să folosească, cum să o învingă. A intrat pe tatami, dar picioarele îi tremurau, nu o ascultau. A trecut însă peste emoţii şi a încercat să rămînă concentrată. Pierduse ultimele trei dispute cu asiatica, dar doar pe greşelile ei, nu făcuse nimic special Wang. Vine primul yuko şi cu el şi doza de încredere. Al doilea procedeu de cinci puncte şi chinezoaica e disperată. Atacă precum o hienă nemîncată de o săptămînă.

Atît a aşteptat Corina. Cu un minut şi jumătate înainte de finalul luptei, românca reuşeşte ipponul. "A făcut exact ce i-am spus. A fost atentă şi a aşteptat, nu s-a grăbit. Şi eu am avut emoţii, era tracul intrării în competiţie, debutul la o Olimpiadă", spune antrenorul Florin Bercean.

Şi Sally nu mai vine
În turul secund, Căprioriu are adversară o sportivă din Djibouti, Sally Raguib. "Nu ştiu nimic despre ea, dar africanca nu are ce să piardă. Nu mai fac greşeala să consider meciul cîştigat din start" e declaraţia Corinei dinainte de meci. Pe marginea tatamiului însă, românca şi-a aşteptat în van adversara. Sally era poate la cumpărături în Westfield, cel mai mare mall din Londra, sau nu prinsese autobuzul spre sală!

Tremurul steguleţelor albastre
În sala de judo din ExCeL London, toate locurile sînt ocupate. Peste tot steaguri cu Japonia, francezii sînt şi ei numeroşi. Americanii sînt cel mai bine susţinuţi dintre cei fără suporteri proprii. Pentru Corina însă urmează meciul cu unguroaica Hedvig Karakas. E frumuşică vecina de la vest. Corina nu are însă ochi pentru ea. Încearcă o priză cît mai bună cu care să-şi pună adversara jos. E alunecoasă însă rău de tot unguroaica. Se pune repede jos şi Căprioriu nu are ce să facă.

Minutele trec. Se intră în Golden Score. E o încleştare a nervilor tari. Se scurg şi următoarele minute. Tabela rămîne însă tot 0-0. A urmat ridicarea steguleţelor, la decizia arbitrilor. Doi dintre oficiali au arătat steagul albastru, culoarea în care a luptat Căprioriu, iar unul steagul alb, culoarea unguroaicei. Cu 2-1, Căprioriu e în semifinalele şi visul ei la Jocurile Olimpice continuă.

Ipponul izbăvitor
În semifinale, Corina dă peste americanca Malloy. Are amintiri plăcute cu ea. A bătut-o anul trecut la Paris, pentru bronzul la Mondiale. I-a provocat atunci o luxaţie a braţului drept americancei. Acum e însă altceva. Marti Malloy e încurajată de 4.000 de suporteri, Corina are doar cîţiva români alături. Minutele, apoi secundele se scurg iar. Nici una nu reuşeşte să puncteze. Miza e foarte mare. Corina a văzut ce i s-a întîmplat colegei ei, Andreea Chiţu, cu o zi înainte. A pierdut în ultima secundă, riscînd un ultim atac. Fata cu ochi albaştri îşi doreşte însă prea mult o medalie. Atacă. Şi Malloy e la pămînt! Ippon! Mai erau şapte secunde din cele 5 minute regulamentare.

Antrenorul Florin Bercean o îmbrăţişează. Ar lua-o în braţe pînă la vestiare, numai ca eleva sa să nu mai facă nici un efort, să fie fresh în finala cu Matsumoto. Corina însă ţopăie de fericire. Are argintul asigurat. 

Un meci pierdut în trei ani!
Kaori Matsumoto e o sperietoare la categoria 57 de kilograme. Campioană mondială în 2010, a pierdut un singur meci în ultimii trei ani!

Corina ştie asta şi începe precaut. Se fereşte să lupte la sol, japoneza e tare. Românca are braţe mai puternice. Poate împinge vagoane cu ele. Niponii din tribună sînt înnebuniţi. Ce tare e românca! Se aşteptau la un meci facil. Mai sînt două minute, Matsumoto cade peste Corina şi o fixează la sol. Arbitrul se grăbeşte şi arată yuko. Cei doi judecători însă corectează imediat greşeala. Am scăpat! Se intră în Golden Score, trei minute de prelungiri. Orice se poate întîmpla. Corina parcă nici nu-şi mai simte braţele. Se loveşte peste ele. E aproape de ippon, un oftat prelung se aude în sală. La atacul următor însă, meciul se opreşte. Arbitrul scoate din buzunar cartonaşul roşu.

La fotbal, tot stadionul ar începe să huiduie. Nu e cazul la judo. Spectatorii sînt cunoscători. Misterul îl desluşeşte antrenorul Florin Bercean. "A fost decizie corectă. Corina a făcut un «o uci gari» din spate în faţă. Nu ai voie. E o acţiune periculoasă şi nepermisă!".
Căprioriu îşi recunoaşte şi ea greşeala. O îmbrăţişează pe Kaori. Drumul ei s-a oprit pe podium. E fericită. De la şase ani visează să aibă o medalie la Olimpiadă şi acum o are. "De azi, nu mai eşti un nimeni în judo!", glumeşte Bercean, tachinîndu-şi eleva. "Nici nu am fost vreodată, domn' profesor. Eram campioană europeană!". "Un nimeni la Olimpiadă, tu!", rîde profesorul.