Articol de Luminiţa Paul - Publicat miercuri, 12 septembrie 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 12 septembrie 2012 02:06
Aproape 5 ore au luptat Andy şi Nole pentru trofeu într-un ultim act încheiat sub lumina reflectoarelor.
8 IULIE 2012. Finala de la Wimbledon se încheia cu capul plecat pentru Andy Murray. Era a patra de Mare Şlem pierdută de britanic, dar prima în care izbutea să smulgă un set. Învingătorul lui, Roger Federer, era ridicat în slăvi, scoţianul tratat din nou drept "incapabil să cîştige un turneu major". Un choker, greu de tradus într-un singur cuvînt, dar care înseamnă că te sufoci în momente importante.
DECLARAŢIE. "I'm getting closer", spunea Andy la interviul din timpul festivităţii de premiere şi izbucnea imediat în lacrimi amare. Compatrioţii lui nu au fost impresionaţi, n-au simţit compasiune, ci revoltă faţă de slăbiciunea lui Murray.
TITLURI. Ziarele britanice l-au taxat. "New bawls, please". "Murray is Fed and buried". "Curse of the living Fed". Doar pe alocuri se semnala faptul că luptase bine în finală şi că, oricum, era primul britanic care ajungea acolo după 74 de ani.
5 AUGUST 2012. Andy Murray cîştiga turneul olimpic de tenis. Medalie de aur. Finală de trei seturi cu acelaşi om care-l bătea cu mai puţin de o lună în urmă în acelaşi loc, la Wimbledon. Finală încheiată în trei seturi, cu as la minge de meci. Dintr-o dată, lumea afla că Andy poate să cîştige lucruri importante.
10 SEPTEMBRIE 2012. Prima izbîndă de Mare Şlem pentru cel care, recunosc cu umor chiar compatrioţii lui, "era numit britanic atunci cînd juca bine şi scoţian cînd pierdea". Murray cucerea US Open-ul, după o finală de aproape 5 ore cu Novak Djokovici, deţinătorul titlului. Un test de rezistenţă trecut cu notă mare de Andy.
DECLARAŢIE. "It definitely feels better when you win", surîde un pic răutăcios britanicul. Toată lumea e de acord. Dintr-o dată, există un nou idol, un reper. O argintărie veche de 76 de ani care a fost lustruită şi acum străluceşte din nou.
TITLURI. Fusul orar a limitat fantezia atît de savuroasă a ziarelor britanice. Dar tonul e clar. A dispărut ironia, şi-a făcut loc mîndria. "A fairy tale in New York". "This is just the beginning". "Major Murray". "Murray's moment".
Între toate acestea, a fost finala. MECIUL. O paradă de efort. Un extaz al energiei risipite cu generozitate pe un teren de tenis, aproape la nivelul finalei de la Australian Open, de la începutul anului. Cu doar o oră mai puţin. Un meci în care primele două seturi au fost repetate teste de anduranţă, cu puncte imense.
54 de lovituri a avut cel mai lung schimb de mingi al finalei.
I-a lăsat pe eroi mîncînd aerul cu înghiţituri mari, furînd secunde suplimentare de odihnă, pregătindu-se pentru o nouă bătălie. 30. 24. 22. 28. Un război al nervilor, un examen al rezistenţei. Uzură. Fără a se căuta agresivitatea, lovitura decisivă, ci mai degrabă greşeala celuilalt.
Două seturi în geantă
Murray a avut nevoie de şase mingi de set pentru a-l închide pe primul, la tie-break, 12-10. Setul a durat o oră şi 27 de minute.
Apoi a avut două break-uri în faţă în cel de-al doilea. Nole s-a bătut, alunecînd, alergînd dintr-o parte în alta, căutînd liniile, asudînd şi fixînd mingea cu ochii mari, imenşi, atenţi. Dar tot Andy s-a impus, 7-5. Altă felie imensă de timp.
Abia atunci s-a ridicat Ivan Lendl în picioare. Sir Sean Connery zîmbea pe sub mustaţa subţire. Sir Alex Ferguson făcea socoteala şi realiza că aproape s-ar fi terminat deja şi al doilea meci de fotbal.
Două seturi în cealaltă geantă
Şi atunci a renăscut Djokovici. Ca şi în anii trecuţi, în semifinalele cu Federer. 0-2 la seturi? OK, hai să vedem ce putem face! Sîrbul a înăsprit loviturile, a pus mai mult scop în ele, a tăiat numărul greşelilor. Murray n-a răspuns pe măsură, parcă un pic obosit, parcă un pic derutat, parcă apăsat de povara... Care povară? Păi, toată. A seturilor deja cîştigate şi a celui care-i mai lipsea. A anilor de aşteptare. A speranţelor puse în el de oameni de la mama, Judy Murray, pînă la cei care au umplut pub-urile din Dunblane.
6-2, 6-3 pentru Nole. Începea decisivul.
Şi Andy începea să joace altfel. Cu adevărat. Oboseala i-a ascuţit reflexele, i-a armat voinţa şi i-a întărit muşchii. Agresivitate pură din spatele terenului, stînga-dreapta cu o viteză incredibilă. Djoko ţîşnind din colţ în colţ, incapabil să găsească altceva decît fileul şi out-ul.
Triumful tăcut
E 5-2. Murray urmează să servească pentru meci. Cifrele ceasului sclipesc stins. Publicul murmură intens cînd sîrbul cheamă trainerul, dar scoţianul nu aşteaptă, revine pe teren să bată mingea încă un pic.
40-15. Andy serveşte şi Nole încearcă un retur precum cel din semifinala de anul trecut, la minge de meci pentru Federer. Acum mingea iese puţin afară. S-a terminat. Andy aproape că nu reacţionează. Poate o va face la următorul Slam cîştigat. Poate nu. Acum îl are pe primul. Aşteptarea s-a terminat. Patru finale pierdute rămîn amintire. E o felie de istorie.
1,9 milioane de dolari a primit Andy Murray pentru victoria de la US Open, iar finalistul Djokovici 950.000
Învingătorii de Mare Şlem din 2012
Australian Open: Novak Djokovici
Roland Garros: Rafael Nadal
Wimbledon: Roger Federer
US Open: Andy Murray
Din 2003 nu au mai fost învingători diferiţi la cele patru turnee majore
)
)
)
)
)
)
)
