Articol de GSP - Publicat joi, 13 septembrie 2012 00:00 / Actualizat joi, 13 septembrie 2012 00:47
The Social Issues Research Centre din Oxford, Marea Britanie, a monitorizat entuziasmul fiziologic şi psihologic al unui suporter de fotbal * Membrii ai galeriilor europene au acceptat să poarte aparate care detectează şi înregistrează senzorii cardiaci
Britanicii au ales 18 partide din sezonul 2007-2008 al primelor două ligi din Anglia, Irlanda, Spania, Italia, Franţa, Olanda şi Germania. Demersul a constat în interacţiuni cu fanii înainte de meci, pe parcursul celor 90 de minute şi la final. O parte inedită a studiului a constat în urmărirea fluctuaţiilor inimii la membrii galeriilor!
Cu Timex Digital Heart Rate Monitor (model T54051) şi Data Recorder (model T5G751 S2), aparate care detectează şi înregistrează senzorii cardiaci la interval de 2 secunde, s-a conturat imaginea spectaculoasă a sentimentelor din tribune. În trei partide din Premier League, Ligue 2 şi Serie A se regăsesc concluzii spectaculoase.
Frustrarea, frica şi ura, peste jubilare
Aston Villa - Newcastle 4-1 (0-1), Premier League, 9 februarie 2008
Newcastle vine după o serie de opt meciuri fără victorie, gazdele după clasări succesive la jumătatea clasamentului. Studiul urmăreşte trăirile unui fan Aston Villa din peluza Holte End la înfruntarea dintre Mellberg, Ashley Young, Carew şi "coţofenele" Alan Smith, Owen, Milner. După doar 4 minute, Owen înscrie pentru oaspeţi, fără fluctuaţii mari la nivelul inimii suporterului. Mai mult, un ofsaid la Carew depăşeşte ca intensitate primirea golului iar faultul dur la Owen aduce chiar maximul primei reprize! Villa atacă, dar îi sînt refuzate două penaltyuri iar după pauză, evoluţia scorului modifică spectaculos trăirile suporterului!
Minut Eveniment Intensitate
1 Startul partidei 79
4 gol Owen pentru Newcastle 81
7 ofsaid la Carew 93
13 Reo-Coker îl faultează pe Owen 109 (MAXIMUL REPRIZEI)
21 două penaltyuri neacordate Aston Villa 106
33 ocazie mare Barry 100
43 lovitură liberă periculoasă Petrov 94
45 bîlbîială în defensiva lui Newcastle 101
OBSERVAŢII
- golul încasat în start nu are efecte imediate, din cauza dimensiunilor şocului şi a încrederii în echipa proprie
- ritmul creşte logic, la 0-1, o dată cu trecerea timpului, dar maximul e atins la evenimente neaşteptate (faultarea marcatorului advers, considerat pericol principal şi antipatizat, nu ocazia cea mai mare a echipei favorite)
- senzaţia de frustrare la penalty-urile neacordate e mai mare decît intensitatea primirii golului
- deşi creşte numărul ocaziilor, suporterul pierde din implicare şi încredere
- importanţa unui gol în minutul 45 ar cîntări enorm aşa că faza "retrezeşte" inima suporterului
Minut Eveniment Intensitate
46 Start repriza 2 88
48 înscrie şi egalează Bouma 123
51 gol Carew pentru 2-1 123
60 fault Reo-Coker, lovitură liberă periculoasă Newcastle 118
72 gol Carew pentru 3-1 125
82 şut Harewood în plasa laterală 125
90 gol Carew din penalty, 4-1 129 (MAXIMUL MECIULUI)
CONCLUZII
- în minutul 46, nivelul este 86, peste cel de la start, 79: ultimele minute au aprins aşteptările, fanul e deja în meci
- egalarea şi golul de 2-1 ating acelaşi nivel: Villa e pe val, cursul jocului e favorabil, golurile se succed repede
- frica de răsturnarea scorului (118) e trăită la nivel mult mai mare decît cel înregistrat la golul încasat (81)
- golul de 4-1 (129), trăit mai intens decît al egalării sau cel de 2-1 (123): se confirmă victoria, Carew devine erou
- ratarea lui Harewood (125), trăită mai intens decît golul egalării (123): un eveniment prezent într-un climat agitat capătă cote nebănuite, explicîndu-se şi violenţele suporterilor în urma unor evenimente aparent neînsemnate, de fapt declicul pentru tensiuni acumulate
Acelaşi scenariu, alte sentimente
Troyes-Le Havre 4-1 (0-1), Ligue 2, 3 martie 2008
Studiul urmăreşte trăirile unui membru din galeria echipei oaspete. Le Havre se deplasează la Troyes după trei victorii consecutive în deplasare, într-un sezon la capătul căruia avea să promoveze în Ligue 1. Troyes, o echipă de prima jumătate, avea reputaţia unei forţe pe teren propriu. Pe Stade de l'Aube, gazdele au 6.000 de fani iar oaspeţi doar 50, grup condus de liderul "Kapo". Normanzii au călătorit 400 de km, drum parcurs în 5 ore cu un microbuz închiriat şi decorat cu însemnele Le Havre şi peluzei "Barbarii". Excursia a fost colorată cu imnurile favoriţilor şi bere din belşug, deplasarea reprezentînd un eveniment în sine pentru fanii pătimaşi. Deşi conduce cu 1-0 la pauză, Le Havre va fi învinsă cu 1-4, iar în ultimele zece minute peluza va amuţi, în ciuda eforturilor liderului de galerie.
1 Startul partidei 150
22 Hoarau înscrie, 0-1 184
31 Hoarau ratează 182
45 Revault scoate greu şutul lui Noro 176
46 Începe repriza 2 140
73 Noro egalează, 1-1 171
79 Noro face 2-1 din penalty 173
82 Danic înscrie de la 30 de metri, 3-1 160
90 Obbadi înscrie, 4-1 140
OBSERVAŢII
- fanul lui Le Havre e aproape de două ori mai înfierbîntat (150) la start decît cel al lui Aston Villa (79). Deplasarea, faptul că sînt în minoritate, cele 5 ore de "încălzire", îşi spun cuvîntul
- pauza reduce dramatic ritmul: eforturile lui Kapo au efect în timpul partidei iar scorul, 1-0, a creat încredere
- ritmul creşte pentru că Troyes forţează egalarea iar Le Havre se retrage inexplicabil
- primele două goluri încasate nu dezarmează galeria, abia la 3-1 aceştia se opresc din cîntat şi din speranţă
- fanul încheie partida la acelaşi nivel la care începuse repriza secundă, resemnarea egalînd mulţumirea
Suflet de ultras
Juventus-Roma, Serie A, 16 februarie 2008
Unul din liderii Magenta Drughi, grupare ultras a torinezilor, a completat studiul cu trăirile sale dinaintea partidei, cu o oră şi jumătate înainte de start. Trecerea prin turnicheţii spre Peluza Sud produce emoţii uriaşe, precum intrarea spre un veritabil altar. Iar maximul de intensitate e atins cînd liderul îşi ia locul în tribune în faţa peluzei, respectînd structura ierarhică, şi atunci cînd priveşte prima oară gazonul! Cu 25 de minute înaintea meciului, subiectul se întoarce cu spatele la teren şi pregăteşte galeria, alt moment emoţie puternică.
1:30 pînă la meci 108
1:15 trece prin turnicheţi, spre peluză 137
55 liderul vede terenul şi îşi ocupă locul în peluză 155
discută cu membrii galeriei
25 se întoarce cu spatele la gazon 142
10 startul coregrafiei lui Juventus 90
5 anunţarea echipelor pe stadion 114
1 startul partidei 128
25 Camoranesi trage puţin pe lîngă 139
45 Del Piero înscrie, vinclu din lovitură liberă 146
OBSERVAŢII
- startul coregrafiei juventine şi anunţarea echipelor pe stadion nu produc trăiri intense, subiectul fiind concentrat să îşi facă treaba în peluză
- ocuparea locului în peluză şi contactul cu gazonul depăşesc pînă şi nivelul de la marcarea golului lui Juventus
- cu spatele la gazon şi faţa la suporteri, liderul trăieşte mai intens decît în timpul desfăşurării întregii prime reprize
Andreas Hniatiuc, specialist în psihologie sportivă, analizează concluziile studiului despre trăirile galeriei: "Trăim între favorit şi inamicul nr. 1"
De ce inima celor din peluză bate mai repede, cum se învîrt în jurul golului aşteptările şi dezamăgirile galeriilor şi care e diferenţa afectivă dintre un ultras şi un spectator
- Domnule Hniatiuc, de ce un suporter trăieşte la intensitate mai mare cînd nu se acordă un penalty echipei favorite, decît atunci cînd echipa lui primeşte gol?
- În primul rînd, ideea de competiţie stîrneşte în mod inevitabil o trăire de tip ofensiv. E uşor de observat atît la participanţii direcţi, antrenori şi jucători, cît şi la spectatori. Ca să cîştigi, e nevoie neapărat să marchezi. Or, suporterul devenit subiect al studiului percepe la fel. Chiar dacă echipa lui a primit gol, el proiectează inconştient faptul că oricum, orice ar fi, echipa lui trebuie să înscrie.
"Un gol încasat nu atinge visul golului marcat"
- Practic, indiferent ce se întîmplă pe teren, gîndeşte că echipa lui trebuie să înscrie, e fixat pe ideea aceasta...
- Da, e o proiecţie inconştientă. Obiectivul principal al suporterului e golul echipei sale. Cînd arbitrul îi refuză penalty-ul, îi refuză obiectivul sau drumul foarte scurt pînă la îndeplinirea lui. Poţi trece mai uşor peste un eşec, dar care nu are legătură cu obiectivul tău, cum e încasarea golului, decît pestre frustrarea de a fi refuzat obiectivul tău.
- Putem spune că e o constantă, sîntem toţi în aceşti parametri?
- Doar pînă la acest punct. De aici încolo însă, totul depinde de toleranţa la frustrare a fiecăruia.
"Trăim între favorit şi inamicul nr. 1"
- Cum de ajunge faultarea marcatorului advers un eveniment trăit mai acut decît marile ocazii ale echipei proprii?
- E firesc să existe energii negative în acest caz, iar ele să se canalizeze asupra fotbalistului care a produs situaţia. Dar, revin la trăirea de tip ofensiv inerentă competiţiei. Suporterul îşi orientează trăirile în două mari direcţii, încă de la începutul partidei: la echipa pe care o susţine, spre jucătorul de la care are cele mai mari aşteptări în marcarea unui gol, principalul favorit să înscrie, iar la echipa adversă, spre jucătorul considerat pericolul cel mai mare.
- Cu alte cuvinte, totul se învîrte în jurul golului.
- Cel care poate marca pentru tine şi pentru adversar. Emoţiile se canalizează în principal către cei doi, iar după ce ai încasat gol, culmea, de la inamicul nr. 1 (Owen, în cazul partidei studiate, Aston Villa-Newcastle), acesta capătă în proiecţia ta dimensiuni afective uriaşe. Ratările echipei tale vin pe locul doi, anihilarea marcatorului e primordială.
Ultras, trăire de suporter şi presiunea misiunii
- Se tot discută despre distincţia public-galerie, spectator-ultras. Există o explicaţie pentru faptul că un ultras trăieşte la cote mai înalte clipa în care îşi îndeplineşte rolul de lider al peluzei decît cea în care echipa lui marchează?
- Vorbim de un personaj special, pentru el există mai mult decît pasiunea fotbalistică, să spunem aşa. E vorba de pasiunea misiunii lui, care e şi o presiune, iar cele două se cumulează. E şi un job. El reacţionează cu emoţia unui suporter la care adăugăm pasiunea pe care o simţim atunci cînd fiecare din noi îşi face treaba, îşi îndeplineşte rolul. Motivaţia lui personală formează acest cumul emoţional.
Despre Andreas Hniatiuc
- născut pe 1 iunie 1980
- membru în Colegiul Psihologilor din România (2004), master în Psihologia Sportului (2005)
- psiholog sportiv la Academia Gheorghe Hagi şi clubul Viitorul Constanţa
- lector în cadrul Şcolii Naţionale de Antrenori a FRF, a lucrat pentru FC Naţional şi Sportul Studenţesc
- numeroase lucrări publicate şi conferinţe despre psihologia jucătorului şi antrenorului de fotbal
12% din cei 2.000 de fani participanţi la studiu văd fotbalul ca pe o experienţă religioasă, îşi planifică viaţa în jurul lui şi pentru el, considerînd acest sport cel mai important lucru din viaţa lor
86% dintre microbiştii elveţieni se simt mai ataşaţi de echipa de club decît de "naţională", în timp ce doar 22% din polonezi intră în această categorie
82% dintre suporterii britanici cred că atmosfera de la stadion e la fel de importantă ca şi urmărirea partidei de fotbal şi 80% dintre fanii lusitani recunosc că au plîns în timpul unui meci
)
)
)
)
)
)
)
