Şi greii aleargă » Greutatea nu-i împiedică pe unii sportivi amatori să participe la curse foarte dificile de alergare

Imaginea alergătorului clasic este cea a unui om slabănog, cam pe la 70-75 de kilograme, cu oase uşoare, care trebuie să zboare cînd pune paşii pe tartan sau pe şosea. Jarmo Pitkanen, un tip de 31 de ani şi 130 de kilograme din Danemarca, încearcă zilele acestea să încheie un ultramaraton întin pe mai multe zile, cursa de 210 kilometri din Himalaya. Un traseu muntos, nemilos, greu, care începe în Katmandu şi traversează vîrfurile înzăpezite din Tibet.

Pe lîngă kilogramele sale, danezul mai cară 45 de kilograme de provizii. Dar îi este suficientă greutatea proprie ca să fie catalogat drept obez. Este printre puţinii sportivi atleţi supraponderali din lume care abordează curse de alergare de maximă dificultate.

E obez şi mîndru de asta
"Cred că aici se demonstrează cel mai bine zicala că mintea învinge materia", a declarat bărbatul pentru New York Times, înainte de a porni în alergarea extremă de pe masivul muntos asiatic. "Mereu mi-am dorit să fac ceva ce nu a mai făcut nimeni care să arate ca mine".

La 1,56 metri şi cu o greutatea care variază între 105 şi 130 de kilograme, Pitkanen are un indice de masă corporală de peste 30 la sută, adică este obez. El spune că dintotdeauna a fost mai solid, dar că forma sa fizică nu are legătură cu grăsimea. Chiar a făcut dezvăluirea şocantă că uneori, înaintea unei curse infernale, se pune pe mîncat ca să mai pună pe el nişte kilograme, astfel încît, oricît ar slăbi pe traseu în urma efortului, la finalul încercării să fie considerat tot obez.

De altfel, neobişnuitul sportiv este primul care recunoaşte că regimul său alimentar şi sportiv este unul ieşit din comun. Merge la medici şi la specialişti nutriţionişti cam de două ori pe lună. Aceştia încearcă din răsputeri să-l oprească din a se mai îngrăşa ocazional, explicîndu-i că dietele cu efect yo-yo (adică slăbeşti-te îngraşi-slăbeşti) sînt cel mai mare rău pe care şi-l poate face. Dar danezul nu renunţă la kilograme. Spune că participarea sa la competiţii grele cu statutul de obez înseamnă de fapt propagandă mişcării fizice în rîndul oamenilor supraponderali. Misiunea lui este de a schimba percepţia asupra sportivilor cu probleme de greutate. Medicii îşi fac de fiecare dată datoria, atrăgîndu-i atenţia asupra problemelor de sănătate care derivă din obezitate, incluzînd diabetul, tensiunea arterială ridicată şi boli coronariene.

Oamenii devin mai solizi
"Grăsimea nu joacă un rol negativ atît de important în mişcarea fizică pe cît credem noi", spune Linda Bacon, medic şi membru al unei societăţi dedicate acceptării sociale a persoanelor cu probleme de greutate. "Unii oameni supraponderali fac sport în mod regulat. Sînt şi sportivi de top care fac performanţă în trupuri masive. Timpurile se schimbă. Populaţia pămîntului devine mai solidă şi mai grea, deci vom vedea că şi corpul sportivilor se va schimba", a spus americanca.

"Sportul este un lucru minunat pentru organism. Dar poţi să fii gras şi în formă, nu neapărat slab"
Linda Bacon, medic nutriţionist

Nu are obezitate morbidă
Din cauza faptului că şi-a dezvoltat muşchii, Pitkanen nu va fi considerat niciodata atît de obez încît să aibă viaţa pusă în pericol. El spune că în perioadele în care vrea să pună kilograme pe el evită junk-food-ul. Şi spune că nu-i sfătuieşte pe alţii să facă lucrurile pe care le face el, recunoscînd că el se joacă în permanenţă cu greutatea sa pentru că i se pare o provocare.

Totul a început în deşert
Krister Skoog, un prieten de-al lui Pitkanen, îşi căuta, în 2011, un partener pentru a alerga la Maratonul Nisipurilor, în Sahara, cursă extremă parcursă şi de românul Paul Dicu. Skoog nu credea că tovăraşul lui va face faţă, considerîndu-l, evident, obez. Înainte de această competiţie, danezul s-a îngrăşat de la 100 la 130 de kilograme ca să fie sigur că va încheia cursa ca persoană obeză. Cea mai mare parte din grăsime i se depune pe abdomen. În perioadele în care se îngraşă, el mănîncă 5.000 de calorii zilnic.

Accidentări la picioare
Pe traseul din Sahara, Pitkanen şi-a făcut un regim alimentar din untură de porc şi o plantă, numită coada-vulpii. Asta nu l-a împiedicat însă să se accidenteze la picioare. Tălpile i-au fost lovite şi rănite, mereu bandajate. Totuşi, a încheiat cursa. A doua cursă a fost una în Alaska, în frig extrem, de data aceasta fătă prietenul care îl iniţiase în alergările extreme. Şi acolo a avut mari probleme cu picioarele, neputînd să meargă săptămîni întregi după ultramaraton.

"Cînd s-a întors din Alaska, îi sîngerau picioarele. Oamenii ăştia se luptă cu ei înşişi. Sînt nebuni"
Louise Lindholm, iubita lui Pitkanen

Nu dă vina pe greutate
Deşi accidentările de la picioare sînt dureroase şi greu de vindecat, alergătorul nu dă vina pe kilograme, ci pe traseele dificile, croite prin inima naturii. "Poate că au fost puţin mai grave din cauza kilogramelor, dar corpul omenesc este maşină de vindecat incredibilă. Eu încă vreau să arăt lumii ce poate să facă un tip obişnuit. Este o realizare personală", spune el.

Sportivi supraponderali celebri
Shaquille O'Neal - baschet, de patru ori campion NBA - 150 de kilograme
Sofoklis Schortsanitis - baschet - 156 de kilograme
George Foreman - box, campion mondial al greilor - 130 de kilograme
Ronaldo, Ronaldinho, Fabbiani, Dănuţ Lupu - fotbal