FOTO În jurul lumii » A doua parte a expediţiei făcute de TopGear pe cele şase continente ale planetei

O călătorie prin Rio şi favelele ei alături de un VW T2 Kombi nou nouţ, dar extrem de vechi: se fabrică din 1957. Doar Europa putea să fie continentul supercar-urilor: McLaren MP4-12C, V8, 634 CP. Cum a salvat un Ford pick-up viaţa unui viţel care tocmai fusese aruncat în aer de un taur imens şi furios.

FOTO În jurul lumii » TopGear a făcut pe roţi înconjurul planetei: 7 maşini pentru 6 continente!

ASIA: Gata în 16 secunde!
"Numere. Cifre şi informaţii. Numai cu ajutorul lor poţi transmite amploarea iniţiativei Maruti Suzuki din India. E vorba de o fabrică de la Gurgaon în Delhi care construieşte o maşină la fiecare 16 secunde. Adică 3.500 pe zi, 62.500 pe lună!

În 2013 vor ieşi de acolo 750.000 de maşini. Fiecare maşină pleacă din fabrică cu 5 litri de carburant în rezervor, deci compania va absorbi 3.750.000 de litri de benzină sau motorină.

La doar 20 de minute de Gurgaon, la Manesar, se vor construi "doar" 550.000 de Suzukiuri. Şi mai e o fabrică în Gujarat care produce şi ea 250.000 pe an.

Înainte să ne îngropăm şi în mai multe cifre, se impune o scurtă retrospectivă.

La fel cum China a fost "trezită" la jumătatea anilor '70, tot aşa s-a eliberat şi India de gîndirea statală la începutul anilor '90, o dată cu guvernarea Indirei Ghandi. Ea şi-a dorit să creeze o maşină populară pentru subcontinent. Una care să stimuleze creşterea economică. Mai întîi, a dat naştere unei companii naţionale care trebuia să ademenească unul dintre marii producători auto ai lumii.

Cei mai mulţi au refuzat din diverse motive: investiţia nu părea rentabilă, indienii impuneau prea multe condiţii care făceau hatch-urile europene fie prea mari, fie prea luxoase, fie prea decrepite.

Suzuki s-a dovedit compania pe care o căutau indienii. Dimensiuni potrivite şi preţuri bune.

În 1983, în Delhi erau doar 40.000 de maşini pe stradă. Fabrica din Gurgaon producea 100.000 de maşini pe an. Cum e acum aceasta? O droaie de oameni peste tot, absolut nici o senzaţie de ordine sau disciplină şi totuşi capabilă să producă sute de mii pe maşini pe an. Desigur, au roboţi de sudură, dar imaginile şi mirosurile de aici au ceva romantic."

"Unde naiba se duc toate maşinile astea?"
"Uitîndu-mă la ritmul nebun de lucru de aici, m-a lovit un gînd. Unde naiba se duc toate maşinile astea? Pentru că trebuie să existe o consecinţă a acestei producţii prolifice, şi anume aglomeraţia. Maruti Suzuki pune pe drumuri 10.000 de camioane pe zi. Zilnic, acestea acoperă 160.000 de kilometri, ceea ce înseamnă că în două zile şi jumătate, ar fi putut să trimită un convoi pînă pe lună. De ce nu folosesc trenul? Infrastructura este şi mai proastă.

Ieşind din fabrica din Gurgaon, nu pot să nu mă simt un pic îngrijorat. Chiar dacă toate maşinile astea au proprietari, rămîne întrebarea: unde vor avea loc toate?

Lucrurile se pot complica foarte repede la Gurgaon dacă TIR-iştii nu-şi fac treaba. Fabrica "scuipă" zilnic 3.500 de maşini, iar parcarea poate suporta 5.000

Închidem bucla cifrelor fabuloase cu care am început. Populaţia Indiei a crescut de la 644.330.000 la peste un miliard în doar 35 de ani. Peste 65% sînt născuţi după 1978. Aproape jumătate după 1991. Şi toţi vor maşini - peste un sfert dintre cumpărători au sub 29 de ani. Un lucru este clar: indienii sînt obligaţi să construiască mult mai multe drumuri".

15 kilometri de drumuri noi vor fi construiţi în fiecare zi, potrivit guvernului indian

AMERICA DE SUD: Cu un VW T2, ca în anii '50
"Rio. Oraşul sambei, al cartelurilor de droguri şi al maşinilor exotice. TopGear face o plimbare prin favele într-o dubiţă VW nouă, dar şi...veche.

Tocmai am ajuns la intrarea în Vidigal la volanul unui Volkswagen Type2 Kombi. Nu are aer condiţionat sau servodirecţie, aşa că poţi transpira liber în aerul umed.

În mod uluitor, Kombi s-a fabricat aici în permanenţă încă din 1957 la uzina VW din Sao Bernando do Campo. Şi mai uluitor este faptul că vînzările în Brazilia au crescut cu 4 procente anul trecut pînă la aproape 30.000 de unităţi, iar asta în ciuda unui preţ care ar echivala cu 19.700 de euro.

Am mai fost aici în 1997, iar atunci ni s-a spus să nu hoinărim după căderea nopţii. La vremea aia, circulau poveşti sinistre despre turişti care adormiseră pe plajă după prea multe băuturi şi s-au trezit 48 de ore mai tîrziu într-o cadă plină cu gheaţă, dar cu cîteva organe vitale în minus.

Din fericire, lucrurile s-au îmbunătăţit substanţial. Aşa că, deşi am avut alături un om de la biroul VW din Sao Paolo şi bineînţeles două gărzi de corp pufoase, am vrut să vedem cît mai mult din Rio, strecurîndu-ne prin favele.

Urăsc servodirecţia prea uşoară, însă în T2, a pleca din parcarea hotelului se lasă cu febră musculară a doua zi.

Cerul se rupe şi lasă să cadă un potop, fără discuţie, tropical. Un om fără dinţi sau pantofi încearcă să se adăpostească în Kombi. Nu există închidere centralizată şi din scaunul şoferului nu pot ajunge la uşa culisantă. Din fericire, acesta nu se deranjează să încerce şi portiera aia şi pleacă mai departe.

Nu poţi să nu zîmbeşti cînd vezi un T2. Iar frumuseţea lui T2 Kombi este că şi el îţi zîmbeşte înapoi".

"Volkswagen Type2 Kombi e o conservă extrem de drăguţă, pe care ai putea s-o îndoi cu degetul mic" (Jason Barlow, TopGear Marea Britanie)

EUROPA: McLaren, această fulgerare portocalie gălăgioasă
"Cînd vine vorba de cele mai bune supercar-uri, un singur continent are pretenţii la titlu. Evident că nu doar Europa are drumuri şerpuitoare şi dealuri pe care să le traverseze, însă munţii Europei au format bariere naturale în calea comerţului dintre ţări, aşa că europenii au construit şi întreţinut drumurile astea cu mult înainte să apară transportul motorizat.

McLaren MP4-12C, V8, 634 CP. Vopsea portocalie, portiere fluture, emblema din fibră de carbon de pe capotă. Chiar şi cînd abia se mişcă, supercar-urile sînt precum pelerina lui Batman, dîndu-i şoferului senzaţia că este erou, iar privitorii ar trebui să fie recunoscători.

Mergem cu McLaren la Monte Carlo pentru că acolo e plin de supercar-uri.E locul care are o concentraţie mare de oameni cu averi mari şi încredere de sine mică. Nu am văzut un loc unde să fii judecat mai pe faţă şi mai crud în funcţie de lucrurile pe care le posezi.

Într-o piaţă, un domn italian mai în vîrstă, dar plin de bani trage lîngă mine: «Bella machina! Arată mai bine decît un Ferrari», spune el. «De obicei, nu vezi maşini ca astea decît în TopGear». Ei bine, pe asta nici n-o s-o mai vadă multă vreme. Viaţa nu poate oferi nimic mai frumos decît ceea ce se află în faţa noastră: zonele mai pustii ale reţelei de drumuri europene, un supercar şi un rezervor plin".

"Chiar şi cînd abia se mişcă, supercar-urile sînt precum pelerina lui Batman, dîndu-i şoferului senzaţia că este erou, iar privitorii ar trebui să fie recunoscători" (Paul Horell, TopGear Marea Britanie)

AUSTRALIA: Un viţel a aterizat pe capota unui Ford
"E greu să descrii cu acurateţe sunetul pe care-l scoate un viţel atunci cînd aterizează pe capota umflată a unui pick-up Ford ediţie limitată nou-nouţ. Este un amestec ciudat de respiraţii omeneşti tăiate, răgete bovine ciudate şi ţiuituri din urechi provocat de gîndul la cît de rău se va termina totul. Timpul încetineşte, feţele se lungesc de groază, mîinile zboară spre gurile deschise. După care apogeul este atins sub forma unei bubuituri grave, provocată de 450 de kilograme de vită surprinsă care îndoaie capota uneia dintre cele 75 de furgonete ediţie limitată, de parcă ar fi fost făcută din hîrtie presată."

Veste bună pentru viţel
"Viţelul în cauză tocmai fusese aruncat în aer de către un taur uriaş şi furios. Ford FPV Pursuit a amortizat ceea ce, altfel, ar fi fost o căzătură urîtă. O veste bună pentru viţel şi mai puţin bună pentru tipul care a trebuit să sune la Ford.

A fost complet imprevizibil. Cîteva minute mai devreme, parcasem cu grijă Fordul într-un paddock plin de noroi şi balegă faţă în faţă cu omologul său de la GM, Holden HSV Maloo, într-o fermă aflată la cinci ore distanţă de Sydney. După ce coborîsem din maşină şi escaladasem unul dintre garduri, l-am întrebat pe proprietarul cirezii, Chris Caine, dacă maşinile sînt în siguranţă.

«Nu le-am văzut niciodată s-o lovească pe vreuna de-ale noastre», a răspuns el.

Trei minute mai tîrziu şi o văcuţă se scurge de pe capota FPV-ului, lăsînd în urmă o dîră de reziduuri bovine şi o serie de îndoituri uriaşe.

Chris pare să nu fie deloc afectat de incidentul cu vaca zburătoare. Se uită relaxat la capotă. «Hmm, nu le-am mai văzut să facă aşa ceva. Bine că doar Fordul a păţit-o», spune el, cu un ton care lasă de înţeles că nu va mai exista o continuare a conversaţiei".