Articol de Diana Neacşu - Publicat duminica, 11 august 2013 00:00 / Actualizat duminica, 11 august 2013 10:54
Enes Sipovic e bosniac. A venit a Oţelul în 2009, de la Zeljeznicar Sarajevo, cea mai iubită echipă a ţării lui, aşa cum îi place să spună.
”Am trecut pe la toate grupele de juniori, am ajuns căpitan la o grupă mai mare de vîrstă. Eram selecţionat şi la naţionala U19. După un meci, m-au contactat oamenii de la Oţelul şi am venit aici”, rememorează fundaşul gălăţean pentru GSP.ro.
Primul meci, cu limba română
Ştia de Hagi şi Popescu, dar cel mai bine îi rămăsese întipărit în minte Dorinel Munteanu. ”În 2002 a marcat un super gol împotriva Bosniei, la noi acasă. Nu aveam cum să uit”.
Acomodarea cu România nu a fost deloc uşoară. ”Îmi amintesc primele trei luni. Nu ştiam limba, nu aveam cum să arăt ce pot. M-a întrebat antrenorul la o şedintă «Enes, poţi să joci mîine?». I-am răspuns «Poţi, poţi». Mi-a rămas în minte faza asta, aşa m-am apucat de gramatică. Acum ştiu: pot, poţi, poate! Şi dacă îţi spun că nu am scris pe foaie nici un cuvînt ca să-l învăt... sînt talentat, ce să mai!”, se amuză jucătorul.
Fotbal, după război
Sipovic s-a apucat de fotbal înainte să înceapă şcoala, la doi ani după ce se terminase războiul din Bosnia. ”Tata m-a dus să mă înscrie, eram prin martie 1997. Eu aveam 2 ani cînd a început războiul. Am şi acum în minte imagini pe care încerc să le şterg. Nu-mi place cînd se vorbeşte de acest lucru şi nu doresc nimănui să trăiască aşa ceva”. La 17 ani a debutat la echipa mare, la 18 ani a venit în România: ”Nici nu visam să plec din ţara mea”.
Enes e musulman, dar s-a acomodat cu tradiţiile româneşti. ”Nu am Paşte, Crăciun, dar sărbătoresc cu băieţii, pentru că şi ei au respectat obiceiurile mele. Ramadanul nostru s-a terminat pe 7 august, dar n-am putut să ţin post, mi-e imposibil. Cînd am antrenamente e foarte periculos să nu beau şi să nu mănânc. În zilele libere însă am încercat să-l respect”, povesteşte jucătorul de 22 de ani.
Bosniacul Oţelului se declară încîntat de ţara noastră. ”Îmi place foarte mult în România. E o ţară cu oameni buni, atunci cînd vor ei să fie. O singură dată mi s-a furat ceva, dar nu mi-am schimbat părerea despre voi. Cred că ar putea să fie o ţară mai bogată, aveţi multe terenuri care nu sunt folosite şi nu înţeleg de ce”, remarcă Enes.
69 pe spate:D
Sipovic a intrat în atenţia presei după meciul dintre Petrolul şi Steaua, din 2011, cînd a fost acuzat că a scos de pe teren obiectul folosit de fanul ”lupilor” pentru a-l lovi pe Galamaz. ”S-au spus multe lucruri urîte la adresa mea atunci. Nu doresc nimănui să fie pe teren la un asemenea meci şi apoi să fie nevoit să joace fără cea mai frumoasă galerie din ţară. Eu am scos afară o brichetă, dar nu era obiectul care îl lovise pe Galamaz. A fost aruncată de un fan, la zece minute după incident, pe cealaltă parte a terenului. Asta a fost tot”, explică bosniacul.
E singurul jucător din România care poartă numărul 69 pe tricoul. De ce alegerea asta? Ne explică chiar el. ”Ştiam că va veni şi întrebarea asta”, se amuză Sipovic. ”Păi... 69 simbolizează mai multe lucruri, dar lumea se gîndeşte la unul singur. Ei bine, nu de-aia l-am ales! 6 septembrie e ziua de naştere a unei persoane importante din viaţa mea, de-asta am decis să port acest număr pe spate”.
CV
Enes Sipovic
11 septembrie 1990
fundaş central
1.94m
2006-2009 Zeljeznicar Sarajevo
2009-prezent Oţelul
2011 Petrolul (împrumut)
2012 Farul (împrumut)
Convocat la naţionala U21 a Bosniei din 2010, are 10 partide la activ.
Cota pe transfermarkt.de 200.000 euro
)
)
)
)
)
)
)
