Handbalul ca un drog » O suporteră din Deva a făcut înconjurul Europei pentru a susţine Oltchimul şi naţionala României

De handbal s-a îndrăgostit la începutul anilor 2000. Originară din Deva, Angela Ciuciulin Pop mergea meci de meci la partidele echipei locale, Remin Deva.

"Jucau la Deva atunci Valentina Elisei şi Paula Ungureanu. Două sportive de care mi-a plăcut de la început. Nu am mai lipsit de la nici un meci", povesteşte Angela.

În 2002, a fost martoră la cel mai mare succes al handbalului hunedorean. "Am fost cu Deva în Germania cînd a cîştigat Challenge Cup. Remin cîştigase meciul tur la 10 goluri, dar s-a impus şi la Buxtehude. A fost sărbătoare în oraş", rememorează Angela. Era prima deplasare pe care o făcea din dragoste pentru handbal.

Exod spre Oltchim
Cînd Deva nu a mai reprezentat mare lucru în handbal, vînzîndu-şi jucătoarele, Angela a început să susţină Oltchimul. "La Vîlcea plecase Alice Elisei, una din preferatele mele. Am început să merg şi eu. Făceam, practic, naveta între Deva şi Rîmnicu Vîlcea", subliniază suportera.

"Atmosfera de la Vîlcea era una extraordinară. Sala era arhiplină meci de meci şi, dacă mergeai o dată acolo, nu aveai cum să nu te îndrăgosteşti", spune hunedoreanca.

Şapte ani, din 2007 pînă în 2013, a fost cu Oltchimul peste tot, atît în deplasare, cît şi în străinătate. "Am ajuns la Ljubljana, Viena, Podgorica, Nurnberg, Budapesta, Veszprem, practic eram peste tot unde puteam merge cu maşina", explică Angela.

Cu toba în portbagaj
Deplasările le face întotdeauna alături de alţi cinci prieteni. Dorin Olariu, Nicu Grădină, Aron Popa, Adrian Marin şi Arean Ciocoi. "Eu sînt şoferul, întotdeauna, dar ei mă însoţesc. Punem toţi bani de benzină şi pornim la drum", explică Angela. "Cîteodată ne luăm şi cazare, dar de multe ori vedem meciul şi ne întoarcem imediat".

Angela Ciuciulin Pop nu se desparte însă în nici o deplasare de toba sa. "Acum am una mare, ne-a cumpărat-o domnul Marian Munteanu, de la Cetate Deva. Dar pînă nu demult, aveam o tobă pe care o achiziţionasem eu. Îmi place ca fetele să ştie că am venit, să ne simtă prezenţa şi de aceea m-am gîndit să cumpăr o tobă", povesteşte Angela Ciuciulin Pop.

"Plîng şi acum cînd mă gîndesc la Veszprem!"
Hunedoreanca spune că a trăit cele mai mari satisfacţii alături de Oltchim. "Semifinala cu Gyor, din 2010, cînd echipa s-a calificat în finala Ligii Campionilor, e de neuitat. Cea mai mare dezamăgire am trăit-o însă anul trecut, la Veszprem. Multe zile, n-am fost în stare să fac nimic. Nu puteam crede cum Oltchim a ratat calificarea! Plîng şi acum cînd mă gîndesc la meciul de la Veszprem", explică deveanca.

Nu crede că dragostea ei pentru handbal se va putea vindeca vreodată. "Am văzut toată Europa cu handbalul. Cred că nu mai am şanse să mă «vindec». Şi nici nu vreau! Sper, doar, să avem în continuare echipe valoroase după care să umblăm să le susţinem" e dorinţa suporterei.

26 de ore de condus continuu
Cel mai lung drum pe care Angela şi prietenii săi l-au făcut pentru handbal a fost cel din 2010, Deva-Herning (Danemarca).

"Naţionala s-a calificat în finala mică la Europeanul din 2010. Atunci, am hotărît să mergem la meci. Pentru că nu mai aveam timp de stat, ne-am urcat în maşină şi am condus permanent. După 26 de ore am ajuns în Danemarca", rememorează Angela. "A meritat drumul. Echipa a cîştigat atunci bronzul şi am trăit o mare bucurie".

Naveta Deva-Serbia
Angela Ciuciulin Pop a fost împreună cu prietenii ei şi la Euro 2012, dar şi la Mondialul din 2013, în Serbia, alături de echipa naţională feminină a României. "Am făcut naveta. Mergeam ziua la meci, apoi ne întorceam la Deva pentru a nu lipsi de la serviciu".

Angela e mîndră că, în toate deplasările făcute, nu a avut parte niciodată de incidente sau de evenimente nedorite. "Singura deplasare în care mi-a fost frică, de-adevăratelea, a fost cea de la Budapesta, de anul trecut. Suporterii de la Ferencvaros sînt recunoscuţi pentru răutatea lor. Dar forţele de ordine şi-au făcut datoria", spune Angela.