Articol de GSP - Publicat sambata, 23 mai 2015 00:00
23 mai. Habar n-am ce meciuri vor fi în campionatul României pe 23 mai și mi-e lene să caut. Mă interesează mai mult că, pe 23 mai, Răzvan Lucescu va fi în finala Cupei, din Grecia.
Totuși, 23 mai e o dată care ar fi normal să le spună destule ziariștilor sportivi din România. Pe 23 mai 2014 a murit Ion Cupen. În presa de azi, contează notorietatea și influența.
Cupen n-a fost cel mai cunoscut din generația lui, n-a fost cel mai temut, dar a fost cel mai talentat. Cînd s-a prăpădit, i s-au dedicat fraze armonioase, ne-am întrecut în metafore, evocări și promisiuni de a-i îngriji posteritatea.
A avut, timp de trei zile, la orizontală, o glorie pe care ar fi meritat-o întreaga viață, la verticală. Am citit vreo șapte-opt articole (patru-cinci în Gazeta Sporturilor) excepționale. Televiziunile n-au fost interesate de Cupen. Mai bine. Dă-le încolo de rîșnițe de palavre contondente și perisabile!
Așadar, a trecut un an. Dacă eram o breaslă onorabilă (mă refer la cei care scriu, fiindcă nu mă interesează vorbeții de televizie) și dacă trăiam în vremuri limpezi, astăzi am fi putut vorbi despre o antologie Ion Cupen. Măcar 40-50 de articole legate într-o cărțulie. Ar fi costat cît deplasarea unui reporter de știri TV la un meci din străinătate, pe care prostoboul nu-l înfrumusețează în vreun fel.
Ar fi trebuit să avem și o bursă Ion Cupen, ca să-i ambiționăm pe ziariștii de 20-25 de ani. Și să-i obligăm să-l citească. Ar fi aflat și ei că Dobrin picta, că o cronică de meci semnată de un maestru e un portativ, că un-doi-urile Lăcătuș-Pițurcă erau rime îmbrățișate, că Ienei și Halagian au fost regizorii ireconciliabili ai unui film premiat în Andaluzia, că Hagi a înstelat scena și lojele unui teatru care s-a prăbușit fără el.
* text publicat în ziarul Național pe 20 mai
)
)
)
)
)
)
)
