EXCLUSIV Interviu de senzație cu Ciprian Marica: atac la Burleanu, cum investește în start-up-uri și de ce a apelat la un antrenor mental

- Ciprian, e aproape un an de când te-ai retras de pe gazon. La ce ți-a fost cel mai greu să renunți?
- La plăcerea de a juca, de a marca, de a simți bucuria oamenilor din tribune la golurile înscrise de mine. Chiar mă gândeam: "Băi, nu se va mai striga niciodată «Gooool Maricaaa!». Asta a fost cea mai mare durere, fiindcă știam că nu voi mai trăi niciodată astfel de momente.

- Care a fost clipa în care ai realizat că nu mai poți continua din cauza accidentărilor?
- La Steaua am făcut ultima încercare, dar mi-am dat seama că nu mai pot face față. Aveam nevoie de o oră de antrenament înaintea celorlalți ca să mențin un tonus ridicat la picior și, cu toate astea, genunchiul mi se umfla după meciuri. Fără menisc, cartilajele se freacă și nu mai ai cum să fii la parametri optimi. Am făcut tot ce a depins de mine ca să forțez lucrurile la maximum, dar nu se putea mai mult de atât!

- Regreți acum, de exemplu, mutarea de la Șahtior la Stuttgart, despre care s-au iscat multe comentarii în sensul că n-ai fi făcut alegerea cea mai potrivită?
- Nu cred că am greșit. În viață nu e bine să ai regrete. Pe de altă parte, dacă nu le ai înseamnă că n-ai învățat nimic din anumite decizii poate greșite. Acum, inevitabil, stai și te gândești: "Oare cum ar fi fost dacă luam hotărârea aia sau cealaltă?". E normal. Da, regret anumite lucruri, dar n-aș vrea să vorbesc despre ele. Sunt puncte slabe!

"În Germania am avut nevoie de antrenor mental"

- S-a vorbit mult despre contrele tale cu antrenorii la Stuttgart. S-a întâmplat acolo ceva care te-a oprit să realizezi ce ți-ai fi dorit la prima ta experiență occidentală?
- Stuttgart e un club complicat. Să nu uităm și prin ce a trecut Maxim! Tocmai fiindcă lucrurile nu stau cum ar trebui au și căzut în liga secundă. Cea mai mare problemă? Eu am schimbat cinci antrenori. Maxim a schimbat nouă! Asta nu funcționează. Nu poate să vină un tehnician, să dea totul la o parte, să schimbe cinci, șase jucători, cumpără alții, modifică sistemul. După părerea mea, dacă ești conducător, trebuie să trasezi foarte clar o anumită linie, fiindcă altfel apar nemulțumiri, scade moralul, pierzi bani. Asta se întâmplă în continuare la Stuttgart! Mie mi se reproșa și că sunt cel mai scump transfer din istorie, aveam doar 21 de ani și era o presiune fantastică.

- Și cum ai ieșit din acel impas?
- La doi ani după ce am ajuns la Stuttgart am apelat inclusiv la un antrenor mental. Mi-a fost de folos ca să mă echilibrez, fiindcă ești tânăr și e imposibil să gestionezi singur atâta presiune dinspre media, public sau staff. Îți ajută subconștientul să nu-ți mai ridici semne de întrebare, să nu mai ai îndoieli. Sigur, există și cazuri gen Mutu, el, prin caracterul lui, mai rebel, mai zeflemist, ia lucrurile mai ușor. Genul ăsta de jucători au un atu: gestionează altfel asemenea situații și nu resimt presiunea ca pe un punct sensibil.

"Cred în conceptul lui Klinsmann: Cultura lui «noi», nu «eu»!"

- Hai să vorbim un pic despre proiectele tale la zi. Ai terminat recent cursurile de management sportiv în Elveția. De ce ai ales acest drum?
- Am vrut ca, pe lângă experiența de jucător, să capăt competențe în materie de administrare și management. Asta vreau să fac în continuare. Nu m-a atras niciodată antrenoratul de exemplu. Doresc să învăț cât mai multe lucruri, să intru în contact și cu alte culturi fotbalistice. Am început cu un master în management și marketing la federația spaniolă, unde urmează să prezint și proiectul final, apoi m-am înscris la un curs similar la Universitatea din St. Gall, într-un parteneriat cu Schalke. Ambele mi-au dat un orizont și o idee despre ce înseamnă fotbalul spaniol și german. Iar cele mai importante lucruri sunt legate de viziunea clubului, de proiect, de strategie și organizare.

- Ce te-a frapat în cazurile Spaniei și Germaniei?
- Germania mizează totul pe practică. Îți predau teoria, apoi trebuie să arăți ce ai înțeles la fiecare curs, cu un scurt examen. Totul e foarte riguros și precis. În Spania însă sunt mai multe discuții, pe stilul nostru. Să vorbim mult. Nemții evocau constant momentul în care Klinsmann a revitalizat fotbalul german și a introdus cultura lui "noi", a muncii în echipă, în locul lui "eu", abordare în care mă regăsesc. Lumea are nevoie de lideri, nu de șefi. În schimb, spaniolii îl venerează pe Del Bosque fiindcă a cultivat mentalitatea de a lăsa libere creativitatea și imaginația jucătorului.

"Primul proiect va trebui să fie de succes!"

- Vei alege o temă legată de fotbalul românesc pentru proiectul de absolvire în Spania?
- Tema se numește "I believe in you" și se leagă de noțiunea de crossfounding. Vrem să finanțăm proiecte mici, încercăm și un parteneriat cu două companii din România, care să susțină această idee. Să spunem că există un ciclist care vrea să-și cumpere o bicicletă de competiții mai performantă, estimată poate și la 15.000 de euro. Sportivul apelează la noi pentru finanțare și, la schimb, oferă ceva, de exemplu promovarea sponsorului.

- Te tentează să pui în practică acasă ce ai învățat peste hotare?
- Mi-aș dori să întorc fotbalului românesc ceva din ce mi-a dat. M-a interesat deocamdată să acumulez informație, să învăț și, pe viitor, dacă voi găsi oamenii care să împărtășească aceleași idei cu mine, mi-ar plăcea să pot ajuta. Nu mă interesează însă lucrurile mici. Trebuie să ai țeluri mari ca să reușești. Primul proiect va trebui să fie de succes, așa că prefer să cântăresc foarte bine situația.

"Nu m-am hotărât în privința candidaturii la FRF"

- Ar putea fi candidatura la șefia FRF primul proiect?
- Nu am o intenție clară în acest moment. Sunt persoane care mă sfătuiesc să urmez acest drum sau să fac parte dintr-o echipă sau alta. Dar nu se pune deocamdată problema. Nu m-am hotărât. Oricum, lucrurile nu pot fi schimbate de un om, ci de o echipă cu aceeași viziune, cu oameni liberi să ia decizii și care nu duc grija zilei de mâine, nu trăiesc din asta. Oameni competenți!

- Te-ai simțit vizat de acea decizie legată de faptul că persoanele care n-au activat în ultimii cinci ani în fotbalul românesc nu vor putea candida, cu trimitere către tine, Lupescu și Chivu?
- Am înțeles că există deja o contestație la adresa acestei hotărâri. Nu te poți proteja înainte de alegeri printr-un asemenea tertip! Eu nu m-am simțit însă vizat și nu cred că trebuie să sperie pe cineva faptul că am decis să învăț niște lucruri și că-mi doresc să fac ceva pentru fotbalul românesc. Îmi pare însă rău că un tip ca Lupescu n-ar avea voie să candideze și nu mi se pare corect ca președintele actual să se pună astfel la adăpost, pentru că nici el, la rândul lui, nu s-a lovit de niște bariere.

"M-am simțit lezat de afirmațiile lui Daum"

- Să ne închipuim următorul scenariu: candidezi la FRF, câștigi, trebuie să alegi selecționerul. Pe cine pui pe banca naționalei?
- Aș fi amator dacă aș răspunde la întrebarea asta. Lucrurile trebuie cântărite. Nu poți lua o decizie pocnind din degete. Primordial ar fi să aduci un antrenor care construiește ideea de joc încă de la naționalele de juniori. Să vină cu un concept pe care toți ceilalți tehnicieni de la juniori să-l împărtășească. Iar selecționerul ar trebui să cunoască jocul naționalei României. Asta o poate face, de exemplu, Gică Hagi, care a demonstrat că are o filosofie foarte bună și a reușit să formeze o echipă cu tineri. De Mircea Lucescu nici nu mai încape discuție! Ei ar avea cele mai mari șanse să construiască un profil de joc al naționalei.

- Daum înseamnă un eșec la națională. Ești de acord cu această propoziție?
- E cam dur cuvântul "eșec", dar e cert că n-a adus schimbarea așteptată. Nu cunoaște încă fotbalul românesc și m-au surprins declarațiile lui contradictorii. În plus, a fost o jignire când a spus că e mai român decât mulți dintre noi. Chiar dacă s-a referit la ziariști, eu m-am simțit lezat personal. Sunt naționalist și cred că prima șansă la reprezentativă ar fi trebuit să i se acorde unui tehnician român, mai ales că e vorba de o reconstrucție. Mi se pare că Daum încearcă formule necâștigătoare și e nefiresc să faci experimente cu un antrenor până se acomodează. Când un jucător se mută de la o echipă la alta trebuie să funcționeze imediat. Nimeni n-are răbdare, deși schimbă casa, masa, cultura, tot. De ce am avea răbdare cu un antrenor de națională, care are la dispoziție doar 10-12 meciuri pe an? 

"Investesc în start-up-uri"

Marica nu-și limitează activitățile de după finalul carierei de fotbalist doar la lumea sportului: "Îmi plac start-up-urile în diverse domenii. Mă implic în producție, imobiliare, energie. Încă din 2003 am deschis un parc fotovoltaic lângă București, la Tărtășești. Am construit spații rezidențiale în zona de nord a Bucureștiului. Urmează niște proiecte pentru birouri.

Apoi, în producție, mă preocupă o fabrică pentru sisteme de geamuri termopan, dirijabile prin telefon. E ceva ce nu s-a mai făcut. Le-am brevetat și încercăm să le aducem pe piață. Nu sunt însă singur în aceste proiecte, ci împreună cu alți parteneri. Eu particip la finanțarea acestei inovații. De fapt, asta fac: dacă cineva e bun într-un domeniu, are idei și un business plan, dar nu dispune de capital, sunt genul de om căruia îi place să ajute".

"Cea mai spectaculoasă vacanță a fost când am petrecut o lună în America, prin Hawaii, Los Angeles, Las Vegas, New York. A fost prima dată când am jucat la cazinou și firește că am pierdut! Sunt povești alea cu câștigurile la cazinou" Ciprian Marica

"Postura de tată înseamnă o nouă provocare. Au apărut sentimente pe care nu le-am mai trăit. E o responsabilitate în plus. La început, mama e mult mai implicată, deocamdată copilul doar doarme, mănâncă. Dar acum face opt luni, începe să fie mai activ, e altceva" Ciprian Marica

"Sunt foarte prezent în social media pentru că aici e viitorul. Oamenii vor să se simtă cât mai aproape de tine, să știe cât mai multe lucruri din viața ta personală. Dacă îți pasă de cei care te susțin, te plac sau te admiră, trebuie să le oferi aceste lucruri" Ciprian Marica

71 de meciuri a strâns Marica în tricoul echipei naționale, pentru care a marcat 25 de goluri

7 cluburi sunt trecute în CV-ul lui Marica: Dinamo ('96-'04), Șahtior ('04-'07), Stuttgart ('07-'11), Schalke ('11-'13), Getafe ('13-'14), Konya ('14-'16), Steaua ('16)

4 titluri a obținut în carieră Marica: două cu Dinamo ('02, '04) și două cu Șahtior ('05, '06)

Citește în episodul următor

• Amintiri picante de cantonament cu Mutu și cum colabora cu "Briliantul" pe gazon;
• De ce n-a jucat la Euro 2008 și ce i-a zis Pițurcă peste ani despre decizia de a-l ține pe tușă;
• Culisele rușinii de la Belgrad, 0-5, și misterul relației cu Răzvan Lucescu;
• Cum vrea să-și dezvolte fundația dedicată copiilor talentați