Omul din umbră » Povestea antrenorului care l-a ajutat pe Grigor Dimitrov să ajungă până pe locul 3 și să câștige Turneul Campionilor

E tipul acela care nu-și schimbă tunsoarea după modă. Stă liniștit în lojă, monument de calm și măsură. Rareori face câte un gest, iar zâmbetele sunt răsplata parcimonioasă pentru un rezultat important.

Când, în urmă cu ani buni, făcea parte din echipa lui Andy Murray, era considerat un om de încredere, un prieten, un paratrăznet pentru izbucnirile nervoase ale scoțianului din timpul meciurilor. Dani absorbea cuvintele grele fără să clipească. Se știau de atâta vreme, din adolescența petrecută la Barcelona, și împărțiseră atâtea împreună!

Puțini îi acordau însă venezueleanului creditul real pentru contribuția sa la succesele lui Murray. La un moment dat, un tweet al lui Lindsay Davenport a fost ca o ciupitură, ca un ghiont, ca o găleată cu apă rece. Și lumea a început să-l ia în serios pe Vallverdu. Cu un an mai mare decât Andy, dar cu înțelepciunea și ideile unui tehnician experimentat. Era mereu acolo, făcea parte din peisaj, ușor de trecut cu vederea. Și nedrept, în același timp.

De la Murray la Berdych

Când scoțianul și-a schimbat echipa aproape complet, în toamna lui 2014, Dani nu a aflat asta direct de la amicul său.

În perioada petrecută împreună, cu Ivan Lendl în rol principal, Murray cucerise primele sale titluri de Mare Șlem. Și aurul olimpic de la Londra, Vallverdu fiind antrenorul coordonator al echipei Marii Britanii.

Tăcerea l-a durut pe sud-american, dar a mers mai departe, fără resentimente. Și n-a rămas pe dinafară, a fost angajat de Tomas Berdych, pe atunci locul 7 ATP. Sub supravegherea lui Dani, cehul și-a completat setul de semifinale de Mare Șlem cu singura care-i lipsea, Australian Open, și a urcat pe cel mai bun loc al carierei, 4. L-a concediat însă după ce a pierdut cu un dublu 6-0 la Roma în fața lui David Goffin, în mai 2016, după 17 luni de parteneriat.

Din nou însă, munca sa nu a rămas neobservată. Doar 3 luni mai târziu, a fost abordat de Grigor Dimitrov, impresionat de felul în care Vallverdu lucrase cu Berdych. La momentul acela, bulgarul era pe locul 40 în lume. Din marele talent care trebuia să ia lumea tenisului cu asalt se transformase într-un jucător nesigur, derutat, aproape pierdut. Au stat de vorbă și Grigor a fost încântat de abordarea lui Dani.

"Am pus la punct un plan. De aici pornim și vom proceda așa... Era vorba despre simplificarea lucrurilor, de la pregătirea fizică până la munca de pe teren și din afara lui", povestea Dimitrov. "Despre stabilirea unor ținte clare, pe termen scurt, mediu și lung – asta m-a ajutat să-mi dezvolt încrederea și consistența".

Nu acceptă sfaturi și ordine

Cine este însă Dani Vallverdu? Născut la Valencia, în Venezuela, a început tenisul la 5 ani. "Ai mei mi-au spus că scânteia a pornit de la mine. Ei nu m-au obligat vreodată să fac un lucru sau altul. M-au dus la sport pentru că eu am vrut", povestea într-un interviu acordat televiziunii bulgare. "Am încercat la început în paralel tenis și înot, dar când a venit vremea să mă opresc la unul singur, am ales tenisul. Era ceva ce venea din interior".

A explicat și de ce a luat această decizie. "A contat faptul că e un sport individual. Nu sunt prea grozav când vine vorba să ascult sfaturile celor din jur, îmi place să iau propriile decizii. Și nici nu mă supun ordinelor. E amuzant pentru că rolul meu presupune exact așa ceva: să dau sfaturi și indicații, însă în ce mă privește, mi-am dorit întotdeauna să depind doar de mine și să cred în mine. De aceea am ales tenisul, pentru că poți merge înainte datorită ție și bazându-te pe tine", explica el.

La 15 ani s-a mutat la Barcelona pentru a se antrena la același club la care era și Andy Murray. Mai târziu însă, când a venit vremea studiilor, a plecat în SUA, a jucat pentru Universitatea din Miami și a absolvit cu o diplomă în afaceri și finanțe internaționale. A reînceput să joace tenis profesionist, însă o accidentare urâtă l-a oprit. A avut nevoie de o intervenție chirurgicală și asta l-a făcut să se îndoiască. Avea 24 de ani când Murray i-a oferit un job în echipa sa. Așa și-a pornit cariera de antrenor. "Nu am plănuit niciodată o asemenea variantă, însă asta e viața, te duce în direcții în care nu credeai că vei merge. Sunt recunoscător pentru șansele pe care le-am primit, inclusiv jobul meu de acum", spunea Vallverdu recent.

La curent cu finanțele

În acest moment, tenisul e marea sa pasiune, deși, recunoaște, "citesc și urmăresc încontinuu ce se întâmplă în lumea finanțelor internaționale". Continuă să fie o prezență discretă, nu dă declarații care să iasă în evidență, nu face pronosticuri și nici analize. Își face însă treaba conform unei filozofii proprii, ce a dat rezultate în toate situațiile. Iar asta nu mai poate fi neobservată. Prestigiul lui Dani Vallverdu e consolidat, chiar dacă are doar 31 de ani. E antrenor cu toate diplomele și parafele.

A fi sau a nu fi prieten

Vallverdu detaliază cum vede relația personală cu jucătorul pe care îl antrenează. "Să fii prieten cu el e un lucru bun fiindcă e mult timp petrecut împreună. În același timp însă, trebuie să existe o graniță între prietenie și meserie. Să fii dur, ferm, să faci în așa fel încât jucătorul să nu se împotmolească undeva, pe drum, să-l motivezi zilnic și să fii capabil câteodată să-i spui lucruri pe care poate nu vrea să le audă. E o provocare", crede venezueleanul.

"Trebuie să-l întrebi pe sportiv care sunt țelurile lui. El le formulează, tu îl asculți. Dacă ți se pare că le poate atinge sau că poate reuși mai mult, e rândul tău să faci un plan. Acest plan poate să funcționeze doar dacă și jucătorul crede în el. E un proces în care se merge împreună"

"Motivația vine și dinspre cei apropiați, familie, prieteni. Ei au un rol important, deloc mai mic decât cel al antrenorului. Încă un secret e că antrenamentele trebuie să fie interesante, chiar amuzante pentru jucător. Poate și să râdă pe teren, nu e problemă"
Dani Vallverdu