Cum a reușit Mihaela Buzărnescu, la 30 de ani și cu puțină experiență la nivel de circuit, să urce atât de mult și de rapid în ierarhia WTA: ”Să nu pierd mingea din obiectiv”

Primul sezon al carierei în care Mihaela a trecut la un alt nivel, unul de care era departe, aproape un vis, în anii când se zbătea din cauza problemelor la genunchi sau când juca în circuitul ITF.

Rezultatele au venit însă, apoi s-au consolidat, săptămână de săptămână, adunând experiență și rezultate.

Întâia prezență în săptămâna a doua la un turneu de Mare Șlem, "optimi" la Roland Garros, unde a fost și cap de serie în premieră.

Două finale, Hobart și Praga. Alte două semifinale, Strasbourg și Birmingham, a doua în turneu de categorie Premier. Alt sfert de finală, la Nottingham.

Primul titlu WTA la dublu, la Strasbourg, alături de Raluca Olaru, căruia i-a adăugat finalele de la Nottingham, Praga, semifinalele de la Charleston și Budapesta, prezența în "sferturile" de la Roland Garros. Rareori a avut vreo săptămână fără un punct pozitiv, de reținut și de păstrat.

Toate acestea au dus-o mereu în ascensiune în clasamentul WTA. Iar de ieri a intrat în Top 30, pe poziția a 28-a, consecință imediată a rezultatelor reușite pe iarba de la Nottingham, apoi Birmingham. În istorie, mai multe jucătoare din România au urcat atât de sus în ierarhia mondială. Virginia Ruzici a fost prima în Top 10, locul 8, iar Florența Mihai a avansat până pe 29 în anii 70. Două decenii mai târziu, Irina Spîrlea sălta o treaptă mai sus, până pe 7, în timp ce Ruxandra Dragomir își fixa poziția de vârf la 15.

În ultimii zece ani, alte jucătoare române și-au stabilit cel mai bun loc al carierei în Top 30, piscul absolut fiind stabilit de Simona Halep, actualul lider mondial. Sorana Cîrstea, locul 21, Irina Begu, locul 22, Alexandra Dulgheru, locul 26, și Monica Niculescu, locul 28, și acum Mihaela Buzărnescu, locul 28, completează lista de onoare.

Cum a reușit Mihaela, la 30 de ani și cu puțină experiență la nivel de circuit, să urce atât de mult și de rapid? Luând meciurile unul după altul, rămânând în zonă și mereu cu ochii pe minge.

- Mihaela, după zgură continui cu rezultate foarte bune și pe iarbă. Cum a fost pentru tine trecerea pe o altă suprafață?
- Am avut doar o zi de adaptare înainte de meci la Nottingham și chiar nu m-am gândit la ceva anume. Pur și simplu, am luat suprafața ca atare, am făcut un antrenament acolo pe iarbă, cu o zi înainte. Am încercat doar să țin mingea în teren și să fiu mai jos pe genunchi, pe picioare. În timpul meciului, nu am avut altă tactică sau să aplic altceva pentru că nu am avut timp să mă adaptez. A venit totul natural.

- Și apoi, de la zi la zi și de la meci la meci, lucrurile s-au așezat? Pentru că la Nottingham, cel puțin, ai jucat și simplu, și dublu, ai fost în fiecare zi pe teren.
- Exact, am încercat să-mi aplic tactica împotriva adversarelor cum o făceam și până atunci, așa că nu a fost vorba de suprafață. Bineînțeles că la un moment dat trebuie să abordezi altfel meciul, dar am încercat să-mi folosesc serviciul de stângaci, unghiurile, să și atac dacă pot.

Amintiri din 2005

- Spuneai totuși că ai jucat destul de puțin pe iarbă în carieră și statistica o confirmă. Ai vreo amintire din 2005, de la junioare, când a fost primul turneu oficial al tău pe această suprafață?
- A fost acea semifinală din turneul de la Roehampton, cu Wozniacki. Îmi amintesc că eram singură, cu o amică și cu mama ei... a fost o competiție bună, m-am adaptat cât de cât OK, dar din păcate după aceea la Wimbledon am pierdut în turul 2, tot împotriva unei stângace, Ekaterina Makarova. Dar n-a fost un joc rău nici atunci.

"Nu mă schimb"

- S-au schimbat lucrurile pentru tine în urma acestor performanțe din ultima vreme? Sunt multe păreri și comentarii admirative la adresa ta, a jocului tău. Te influențează cumva această atmosferă diferită prin care trebuie să-ți croiești drum acum?
- Mă bucur că lumea mă apreciază pentru muncă și pentru rezultate. Sper ca și atunci când poate lucrurile nu vor mai fi la fel să nu-și schimbe părerea pentru că, de exemplu, meciul cu Kvitova... ea a fost într-o formă foarte bună. Am încercat cât am putut de mult, dar ea a fost mai bună. Dar nu mă simt nicicum, încerc să stau departe de această atmosferă și de comentarii, să rămân în zona mea și să nu mă schimb, să rămân aceeași persoană.

- La Nottingham ai fost singură și spuneai că ți-a fost greu, dar la Birmingham s-au schimbat lucrurile în bine din acest punct de vedere.
- Da, mereu este mai bine când antrenorul este alături de tine, când ai suportul moral, mai ales la acest nivel.

- Când ești singură, cum te ajuți în timpul meciurilor, când e vreun moment dificil, când trebuie să schimbi tactica... cum găsești soluțiile?
- Încerc să rămân concentrată mereu pe minge, să nu o pierd din obiectiv și, indiferent de rezultat, să gândesc pozitiv în continuare. Și să fac cum am făcut mereu: să iau punct cu punct, să nu mă gândesc la peste un set, nici măcar la peste câteva game-uri.

- Senzația din afară e și că ești mai calmă pe teren.
- Sunt zile și zile. Depinde de starea mea, de toți factorii din jurul meu. Încerc cât pot de mult să mă calmez, să fiu mai liniștită pentru că acest lucru ajută mult. Probabil mai am și perioade când am anumite ieșiri pe care nu le pot controla, dar sper ca pe viitor să fie din ce în ce mai bine.

Wimbledon? Un turneu normal

- În clasamentul WTA de săptămâna aceasta, ești pe un nou cel mai bun loc al carierei, 28. Ai avut vreun gând, vreun obiectiv legat de acest lucru?
- Săptămânile acestea nu m-am gândit deloc. Dacă te gândești, ești mai stresat, îți faci mai mult rău. Merg doar să joc, nu am nicio așteptare de la niciun meci, intru pe teren. Bineînțeles, îmi doresc să câștig și dau tot ce pot ca să finalizez cu o victorie, dar nu mă gândesc la clasament. Nu vreau să-mi concentrez mintea pe aceste lucruri pentru că atunci ies din zona mea și asta n-ar fi OK pentru mine.

- Cum privești acum spre Wimbledon?
- Ca spre orice alt turneu! Unul normal, la care mă duc să-mi fac treaba, să mă concentrez pe primul meci și cam atât la început. După care va urma, sper eu, alt meci. Și tot așa. Deocamdată mi se pare prea departe. Mă bucur mult însă că voi fi din nou cap de serie la un Grand Slam. E munca mea și a celor din jur, antrenor și toți ceilalți...

- Dar la Roland Garros te mai gândești? Îți mai vine în minte câte o imagine, o senzație?
- M-am mai gândit, mi-au revenit câteva clipe de fericire din ce am trăit acolo, dar nu foarte mult pentru că mergând mereu la alte turnee, te concentrezi pe meciuri, pe odihnă, pe ce ai de făcut...

- Mereu în mișcare. Mult succes pe mai departe! 

Simona Halep

Cel mai bun loc ocupat: 1 pe 9.10 2017*
Prima oară când a intrat în top 30: 30 pe 08.07 2013 (21 de ani)
Număr de săptămâni în Top 30: 230
2018 21
2017 46
2016 46
2015 46
2014 46
2013 25
De câte ori a încheiat anul în Top 30: 5 (2013, 2014, 2015, 2016, 2017)
* se ia în considerare prima dată la care a atins cea mai înaltă poziție a carierei

Sorana Cîrstea

Cel mai bun loc ocupat: 21 pe 12.08.2013
Prima oară când a intrat în top 30: 27 pe 08.06. 2009 (19 ani)
Număr de săptămâni în Top 30: 97
2014 24
2013 43
2012 15
2009 15
De câte ori a încheiat anul în Top 30: 2 (2012, 2013)

Irina Begu

Cel mai bun loc ocupat: 22 pe 22.08.2016
Prima oară când a intrat în top 30: 30 pe 18.05. 2015 (24 de ani)
Număr de săptămâni în Top 30: 55
2017 9
2016 27
2015 19
De câte ori a încheiat anul în Top 30: 1 (2016)

Alexandra Dulgheru

Cel mai bun loc ocupat: 26 pe 11.04.2011
Prima oară când a intrat în top 30: 30 pe 5. 07. 2010 (21 de ani)
Număr de săptămâni în Top 30: 42
2011 17
2010 25
De câte ori a încheiat anul în Top 30: 1 (2010)

Monica Niculescu

Cel mai bun loc ocupat: 28 pe 27.02.2012
Prima oară când a intrat în top 30: 29 pe 24.10.2011 (24 de ani)
Număr de săptămâni în Top 30: 22
2012 12
2011 10
De câte ori a încheiat anul în Top 30: 1 (2011)

Mihaela Buzărnescu

Cel mai bun loc ocupat: 28 pe 25.06.2018
Prima oară când a intrat în top 30: 30 pe 11.06. 2018 (30 de ani)
Număr de săptămâni în Top 30: 3
2018 3
De câte ori a încheiat anul în Top 30: -