Sânge, recorduri și bugete enorme » 7 concluzii după un Tur al Franței în care multe lucruri au fost de neînțeles

1. Sky și Florin Lovin transformat în Messi

Sky rescrie, într-un fel, modul de abordare tradițională a Turului. În esență, Geraint Thomas și-a acumulat avantajul în prima etapă, pe plat, după care s-a ferit de căzături și s-a folosit de echipă pentru a apăra tricoul galben în munți. De 6 ani, David Brailsford a creat cea mai aridă și simplă strategie de câștigare a Turului. Rețeta e următoarea: se obține un avantaj minim, după care Sky creează o pânză de rutieri la trenă, căreia nu îi supraviețuiește nimeni.

Și acum, echipa britanică a scos la iveală cățărători nesperați: pe Luke Rowe sau Michal Kwiatkowski, un fel de Florin Lovin transformat în Messi. Dar a produs și un talent impresionat, pe Egan Bernal, cel mai tânăr rutier din cursă și câștigător de Turul Sibiului în 2017. Cățărătorul columbian a vrut "să îl facă pe Froome să fie mândru" și a ajuns să leșine oameni precum Mikel Landa și Nairo Quintana.

2. Froome "nu pleacă nicăieri". Deci cum rămâne cu GT?

Geraint Thomas are 32 de ani, Froome are 33. GT a luat Turul, s-a îmbrățișat cu coechipierul său de 10 ani, dar a livrat și o dilemă gigantică pentru Sky: ce urmează în 2019? Froome vrea să egaleze recordul de 5 victorii în Tur, maximum în istoria de 115 ani, iar GT, foarte probabil, va fi tentat să încerce din nou. Vârsta nu îi ajută pe niciunul. Thomas nu poate să piardă un an și să abordeze Turul Italiei sau Turul Spaniei, fiindcă de fiecare dată când a făcut-o, s-a transformat într-un dezastru. Iar împotriva lui Froome se vor ridica nu numai huiduielile de pe marginea șoselei, ci și rivali care prind experiență și devin mai încrezători, cu Tom Dumoulin și Primoz Roglic deja vârf de lance. "Foamea e încă acolo, nu plec nicăieri", a amenințat Froome. Deci, cine va prelua șefia lui Sky în viitorul Tur al Franței?

3. Ceva nemaivăzut de 20 de ani

Din 1998 încoace nu a mai fost niciun ciclist pe podium atât în Turul Franței, cât și în Turul Italiei. Ultimul care a reușit-o a fost regretatul Marco Pantani. Anul acesta, nu unul, ci doi rutieri au reușit să bifeze podiumurile în ambele competiții-gigant. Tom Dumoulin și Chris Froome au fost locurile 2 și 1 în Giro, respectiv 2 și 3 în Le Tour. Ce putem înțelege de aici? Că dubla istorică nu mai e o idee romantică și că, în ciuda ciclismul specializat din secolul 21, mai e posibilă? Ar fi cam hazardat. Dacă unul dintre cei doi rutieri se concentra doar pe Marea Buclă, sunt șanse mari ca lupta pentru tricoul galben să fi fost tranșantă. În plus, Froome ar putea să nu mai încerce niciodată o asemenea provocare.

4. Un balaur de care ne bufnește râsul

Echipa Movistar, cu Mikel Landa, Alejandro Valverde și Nairo Quintana trebuia să fie un balaur înfiorător care să scoată flăcări pe cățărări precum Alpe D'Huez sau Tourmalet. A urmat o șaradă haotică, în care fiecare cap a căzut pe rând, după care a lansat atacuri anemice, necoordonate. Quintana a arătat încă o dată că a învățat ciclismul cu lumina stinsă, a câștigat o etapă și s-a mulțumit cu locul 10 la general, după alde Zakarin sau Dan Martin, la "doar" 14 minute și 8 secunde de Thomas. La fel, Landa, mai puțin victoria de etapă, la 7 minute. Toți 3 crai merg pachet în Turul Spaniei, la finalul lui august, deci luați floricele, comedia continuă. Managementul de la Movistar garantează spectacolul.

5. Banii fac cărțile?

40 de milioane de dolari ar fi bugetul celor de la Sky, de departe liderii caravanei. A doua echipă ar fi Movistar, în jur de 15 milioane. Așa că în pluton se vorbește din ce în ce mai des de nevoia unei limite bugetare. Poate nu e o surpriză că ideea a fost vehiculată prima dată de Vincenzo Nibali, cel care a văzut din primul rând dispariția marilor echipe de ciclism din Cizmă. A fost preluată de mai mulți specialiști sau foști rutieri, iar Le Parisien a enumerat-o drept condiție pentru amplificarea spectacolului pe șosea. Totuși, mai mulți oficiali spun că nu e posibilă.

6. Lanterna roșie. De sânge

Texanul Lawson Craddock a terminat ultimul Turul Franței, după ce s-a făcut praf în prima etapă și și-a fracturat omoplatul, iar la ochi a avut nevoie de copci. Este singurul rutier din istoria Turului care a fost ultimul de la început și până la final, terminând la aproximativ 4 ore de învingătorul Geraint Thomas. Partea bună? A strâns 192.000 de dolari pentru a reface un velodrom distrus de uraganul Harvey, anul trecut, dublu față de cât și-a propus. Fan Lance Armstrong, Craddock a emoționat publicul prin încăpățânarea cu care a continuat Turul.

7. Sagan, un record și "cea mai oribilă zi pe bicicletă"

Peter Sagan, 28 de ani, a câștigat pentru a șasea oară tricoul verde, pe puncte, așa-zis al sprinterilor, egalând recordul germanului Erik Zabel, care fusese stabilit la începutul anilor 2000. Sagan a avut emoții mari în ultimele etape din Pirinei, după ce o căzătură i-a luat câteva straturi de piele. "Etapa a 19-a fost cea mai grea zi de când merg pe bicicletă. Faptul că am supraviețuit e peste cele 3 victorii de etapă", a explicat slovacul de la Bora.

101,7 km/h a fost viteza maximă din acest Tur și a fost atinsă de germanul Andre Greipel în etapa a 11-a