Titlu cu șold de metal! Bob Bryan a câștigat al 117-lea trofeu al carierei la 40 de ani

Primul set al finalei de la Madrid, din luna mai a anului trecut. Bob servește și imediat ce încheie mișcarea, un fulger rău îi traversează șoldul drept. Aproape că nu poate merge, e gata să pice pe genunchi. În Caja Magica, puținii spectatori alcătuiesc un cor de suspine îngrijorate. Nu era bine, nici după tratamentul aplicat chiar acolo, pe teren.

Acela avea să fie ultimul meci disputat de american în sezonul trecut. Geamănul său, Mike, a continuat să joace, cu mare succes, alături de Jack Sock, cucerind titluri la Wimbledon, US Open și Turneul Campionilor și devenind cel mai vârstnic lider mondial la dublu. Iar Bob l-a susținut de pe margine, în timp ce se recupera după operația de implant suportată în luna iunie.

"După ce am făcut RMN și m-am uitat pe rezultat, nu arăta bine deloc", povestea Bob în ianuarie, la Melbourne. "Am ales varianta cu implant de metal știind că nimeni nu a mai revenit la tenis după asemenea operație. Nu existau garanții. Sunt fericit că mă simt bine".

Reluase parteneriatul cu Mike, ajungând în semifinale la Auckland și sferturi de finală la Australian Open. El avertiza însă că procesul de reabilitare e unul lung. "Medicii mi-au spus că e vorba de șapte sau opt luni până ajungi să te simți perfect. Până nu ajung acolo, nu pot să dau garanții", a adăugat.

Cicatrice de 25 de centimetri

Probabil că a atins sau e acum foarte aproape de acel punct, după ce weekend-ul trecut s-a încoronat, pentru a cincea oară în carieră, în turneul de la Delray Beach. Al 117-lea trofeu dintr-un palmares gigantic, dar primul obținut cu șoldul cel nou.

"Suntem foarte, foarte mulțumiți cu felul în care au mers lucrurile. Așteptările noastre... ei bine, au fost mai mici decât în trecut. Încercăm doar să ne simțim bine, să ne bucurăm de timpul petrecut împreună pe teren. Și de aici a ieșit un joc bun, fără set pierdut", spunea Bob pentru ATP.

Mike povestea anul trecut într-un interviu pentru Tennishead că fratele său avea un cioc imens pe os. "Cicatricea e uriașă, vreo 25 de centimetri, dar nu a fost nevoie să se taie vreun mușchi, au ocolit ca să ajungă unde era nevoie. Medicii i-au spus că recuperarea va fi mai rapidă dacă întărește acea zonă cu exerciții specifice".

Acum, gemenii Bryan își fixează ținte mai înalte, deși în aprilie vor împlini 41 de ani. "Nu vrem să ne oprim aici. Vrem să menținem linia câștigătoare și să ajungem la titluri mai mari, unul de Masters 1000 în viitorul apropiat și apoi unul de Grand Slam", a anunțat Bob. Dacă șoldul e OK, de ce nu?

"După operație poți dormi, poți merge, te poți juca, poți fi cu copiii. Înainte era frustrant să nu-ți poți pune pantofii" Bob Bryan

Dublu implant

Cazul lui Nenad Zimonjici e și mai deosebit, el suportând o operație la ambele șolduri.

Nenad Zimonjici, 42 de ani, fost lider mondial la dublu și actual căpitan al echipei de Cupa Davis a Serbiei, jucase ultima dată în 2018 la Munchen, în luna aprilie. Apoi, pe 8 iunie, a suportat o operație de implant bilateral de șold la clinica Endogap din Garmisch-Partenkirchen, în Germania, care a durat două ore și jumătate.

La doar șase zile după intervenție, el a fost capabil să părăsească spitalul fără ajutorul cârjelor. Zimonjici făcea la vremea respectivă un documentar și posta în mod regulat pe Twitter filmulețe din timpul recuperării.

Trecuseră 10 ani de durere din cauza unei boli degenerative a articulațiilor.
A acceptat ideea operației pentru a-și îmbunătăți calitatea vieții, nu neapărat pentru a reveni la tenis.

"Mă obișnuisem cu ideea că poate mi-am disputat deja ultimul meci", spunea el în februarie anul acesta pentru site-ul ATP, la Sofia, unde urma să joace alături de Mate Pavici.

"Nu existau garanții că mă voi întoarce pe teren. A fost riscant, însă de trei-patru ani aveam dureri foarte mari. Nu-mi rămâneau opțiuni. M-am informat și m-am consultat cu doctorii mei".

Primele probleme apăruseră din 2008, când, după RMN, la șoldul drept cartilagiul era deja alterat în proporție de 50 la sută. Apoi, în timp, cartilagiile de la ambele șolduri s-au distrus complet. "Nu le-a venit să creadă că am putut juca în aceste condiții, că am putut suporta atâta durere", a adăugat sârbul.

Va reveni Murray?

Scoțianul a făcut și el operație la șold la sfârșitul lunii ianuarie, dar nu e sigur că va reveni la tenis. Mama lui, Judy, crede că e posibil, mai ales având exemplul lui Bob Bryan drept rază de speranță. Andy a anunțat în lacrimi înainte de Australian Open că problemele cu șoldul drept erau în continuare foarte mari și că anul acesta va fi ultimul al carierei sale.

Una pe care și-ar dori să o încheie pe iarba de la Wimbledon. Ani de zile a îndurat durerea, iar durerea l-a ajuns din urmă. La Melbourne, a fost învins în cinci seturi în primul tur de Roberto Bautista Agut, apoi a luat decizia de a face intervenția chirurgicală cât mai repede.

Nu era vorba doar de joc, ci de suferința de zi cu zi, dificultatea de a se încălța sau de a-și pune șosetele. Cum recuperarea e de lungă durată, va fi Murray pregătit până în iulie, când este Wimbledon-ul? Rămâne de văzut.