Andrei Niculescu despre duelul Klopp vs. Pep și factorul „Anfield”: „ Acea legătură cu inserții aproape mistice între arenă, antrenor și echipă”

Mai ales de când fascinantul Messi vs Cristiano a ieșit din prim-plan, urmare a deciziei portughezului de a se aventura în mai puțin mediatizatul și competitivul ”Il Calcio”. Guardiola și Klopp sunt, e părerea mea, cei mai buni antrenori ai momentului, oamenii capabili să transforme, cu ideile și mijloacele de care dispun, echipele pe care le conduc  în mășinării aproape perfecte, spun aproape, căci perfecțiunea în sport nu știu în ce măsură există. Ceva îmi spune că duelul lor va continua într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat și-n alte locuri, pentru că antrenori de genul lor au mereu nevoie de provocări, de restart, de a-și arăta lor în primul rând că nu s-au aplatiza. 
 

În ziua de azi, un Liverpool-City nu are impactul global al unui „Clasico” ori al unui alt derby. Vina aici cred că nu e a celor doi, nici măcar a lui Liverpool. Duelul de duminică n-a atins cote de audiență formidabile, dar n-a dezamăgit. Și a arătat din nou ceea ce știam, ceea ce văzusem și cu alte ocazii. Pe „Anfield”, atunci când se joacă astfel de meciuri, Liverpool pornește din start cu un avantaj ce face ca orice tactică pregătită de adversar să cadă în derizoriu: Efectul ”Anfield”, acea legătură cu inserții aproape mistice între arenă, antrenor și echipă, pe care o deduci la televizor, dar pe care o simți prin toți porii și prin toate firele de păr, acolo, pe stadion. 

Liverpool a început 2019 pierzând pe „Etihad”. Avea în față atunci, ca și-acum, un City cu mari probleme. Acel eșec a dat viață ”cetățenilor” și le-a permis o „remontada” în variantă britanică. „Cormoranii” și-au mai bandajat din răni în Champions League, dar nu definitiv și cine știe ce stare de spirit ar fi fost acum dacă nu se câștiga trofeul pe „Metropolitano”. Sincer, cred că Brendan Rodgers ar avea o părere. De data asta, Liverpool n-a mai scăpat ocazia, poate și pentru că s-a jucat pe „Anfield”. N-a făcut meciul perfect, a luat din nou gol, ceea ar trebui să-l îngrijoreze pe Klopp, dar l-a rănit puternic pe Guardiola și a luat un avans substanțial în lupta pentru titlu. Va fi el suficient? Unii zic că da, cei din Liverpool, arși în atîtea și atâtea situații cu certitudini de genul ăsta, încearcă să spună că nu și caută să scoată din mentalul echipei această posibilitate. Aici e cheia, căci singurii care-i pot învinge pe cei de la Liverpool sunt chiar cei de la Liverpool. City a arătat ca o mare echipă pe „Anfield”, chit că Pep, care-mi seamănă din ce în ce mai mult cu cel din ultimul an la Barcelona în decizii, a dat un pic greș cu formula lui de start, dar ca să mai facă o ”remontada” chiar are nevoie de un miracol. Pentru City ar mai rămâne Champions League, dar acolo Pep are mare nevoie de apărare. 

Ați observat pesemne că nu m-am referit la arbitraj. Încerc în general să n-o fac, există destui care pedalează pe acest aspect. O singură obsrvație am. Știam că arbitrii din Premier League sunt slabi, dar am senzația că sunt și destul de aroganți sau orgolioși în raport cu VAR-ul, pe care parcă-l folosesc doar atunci când trebuie să enerveze asistența, iar când chiar e cazul, se fac că plouă. 
 

P.S. 1  
Am scris nu demult aici despre Messi-adjectiv. Pe ideea că e greu de găsit o metaforă și adjective care să nu fi fost alăturate argentinianului. Cred că ne putem uita acum și-n altă parte, spre noțiunea de Lewandowski-definiție. Atacantul lui Bayern e cel mai bun din lume la ora asta și cred că devine însuși definiția golului. În viitor vom spune despre cineva că a dat un „gol Messi”, dar ca să scurtăm ideea vom zice că a dat „un Lewandowski”.