8 martie 1970, Paris. România învinge în finala Campionatului Mondial Republica Democrată Germană cu 13-12, după patru reprize de prelungiri. O finală în care străluceau Gheorghe Gruia și portarul Cornel Penu. 

România câștiga al treilea titlu din istorie și își consolida supremația în handbalul mondial. La 50 de ani de la acel eveniment, campionii mondiali de atunci s-au reunit sâmbătă, la Corbeanca, pentru a celebra momentul. Fostul președinte al FR Handbal, Cristian Gațu, a fost maestrul de ceremonii. El și-a strâns coechipierii din întreaga lume. „Pe cei care mai suntem, pentru că, din păcate, mulți ne-au părăsit”, a subliniat Gațu. 

„Am făcut un parastas în memoria foștilor noștri coechipieri, a antrenorilor care acum ne privesc de undeva de Sus. De asta țin să mai facem astfel de întâlniri, pentru că nu știm ce ne rezervă viitorul”, a adăugat Gațu. 

„Acum realizăm cât de buni am fost!”

Ștefan Birtalan avea 21 de ani în 1970 și era mezinul echipei pregătite atunci de Vlase Oprea, Nicolae Nedef și Eugen Trofin. „A fost o bucurie imensă pentru mine să fac parte dintr-o echipă enormă. Finala a fost ceva de vis. RDG era favorită, mai ales că a început meciul cu 3-0. Pe vremea aceea un avantaj de trei goluri era de multe ori decisiv. Gruia, Gațu, Oțelea, Penu au dus greul acelui Mondial”, și-a reamintit Birtalan, cel care avea să fie om de bază la Mondialul de peste patru ani, din 1974. 

„Familia handbalului românesc avea grijă de tineri, am fost primit cu multă simpatie și ne-am dăruit total handbalului. Acum realizăm cu adevărat cât de buni am fost în acea perioadă”, a adăugat Birtalan. 

Întâlnirea cu Ceaușescu

Gheorghe Goran e și el nostalgic. „Trec anii foarte repede. Am vrut să ne întâlnim să sărbătorim un mare eveniment al handbalului românesc. Îmi aduc aminte un lucru formidabil, cu marele Gruia. El a făcut ca RDG să ne egaleze, pe final, grăbindu-se cu o aruncare. Apoi, în prelungiri, a înscris două goluri care ne-au adus titlul Mondial. Glumind, a pierdut titlul și apoi tot el l-a recâștigat!”, a povestit Goran. 

Fostul campion mondial a continuat. „Francezii țineau cu noi, am avut condiții foarte bune la Paris. Când ne-am întors acasă am fost primiți de Nicolae Ceaușescu. Mă rog, ne-a dat medalii, ne-a felicitat, dar a stat cu noi cam o oră și jumtate. Am rămas surprinși că ne povestea faze din joc”, a spus Gheorghe Goran. 

Căpitanul de la Paris

Cornel Oțelea a fost căpitanul României la Mondialul de la Paris. Era cel mai titrat jucător, avea două titluri mondiale, iar în Franța l-a câștigat și pe cel de-al treilea. „M-am simțit foarte bine că am făcut parte din acea generație. A fost un grup care a trăit frumos, care a avut rezultate, care a rămas unit și care și astăzi, după cum vedeți, este tot împreună. Generațiile alea au avut la baza lor munca unor tehnicieni foarte pricepuți, care au știut să valorifice prezentul, dar au și pregătit viitorul. Noi nu am apărut de nicăieri, după noi au venit alții și au făcut ca România să domine arena internațională timp de 20 de ani”, a subliniat Oțelea. 

„Generalul” a fost mult timp cel mai titrat jucător de handbal din lume, singurul care avea trei titluri mondiale câștigate. „Am fost deschizător de drumuri. Pe măsură ce francezii au venit și m-au depășit, am început să înțeleg că îmbătrânesc. Simțeam că gloria apasă din ce în ce mai mult. Glumesc”, spune râzând fostul conducător de joc. 

„A fost și este un moment de mândrie. Sunt singurul român cu trei titluri, dar când vorbesc de acest aspect mă gândesc la echipă. Fără echipă nu puteam ajunge în această poziție, de triplu campion mondial”, a declarat Oțelea. 

5 titluri mondialeare în acest moment fostul portar francez Thierry Omeyer. E urmat de alți trei "cocoși", cu patru titluri: Nikola Karabatic, Daniel Narcisse, Michael Guigou. Urmează apoi jucători cu trei titluri, între care și Cornel Oțelea

Amintire cu marele Gruia

Radu Voina nu a făcut parte din generația 1970, abia în 1974 și-a găsit locul în echipă. „Noi, ăștia din generația '74, am fost chemați la eveniment ca să mai tragem un pic media de vârstă în jos. Ei s-au dus săracii spre 80 de ani, ceea ce e mult”, glumește Radu Voina. Fostul jucător își aduce aminte că juca la lotul de tineret în '70 și că s-a dus la aeroport să-i aștepte pe campionii mondiali. 

„Aveau o echipă fantastică. Îi urmăream la TV, ce emoții am trăit!”. A povestit apoi cum Gheorghe Gruia l-a luat sub aripa sa când a ajuns la Steaua. „Marele Gruia, Dumnezeu să-l odihnească, când am venit la Steaua, aveam 23 de ani. La antrenamente, îl strigam nea Guriță, nea Gruia. Când intram la dușuri, dacă mă nimeream lângă el, mi-era frică nu cumva apa de pe umărul meu să sară să-l stropească, pentru că el era marele Gruia. După câteva meciuri jucate, m-a chemat la el și mi-a zis: «Vino, mă copile, încoace! Din momentul ăsta nu-mi mai zici nea Guriță! Îmi zici Guriță!»”, a povestit Radu Voina.

Telefoanele scurte ale miniștrilor

Radu Voina a mai povestit alte lucruri din perioada în care el juca. „Era rivalitatea Steaua-Dinamo atunci, asta a dat forță echipei naționale. Rivalitatea pornea de la miniștrii ăia, pe telefoanele scurte, că trebuia ca Armata să bată Miliția sau invers. Pe teren sigur că noi nu ne menajam, dar după eram prieteni, ieșeam la bere, cu familiile, ne vizitam. Eu, de exemplu, mergeam la Penu acasă, petrecere, băteau ei sau noi. Din fericire, îi cam băteam noi atunci. Cu Ghiță Licu, Dumnezeu să-l ierte, eram prieten foarte bun. Noi am fost pe teren dușmani și prieteni în afară. Acum e invers parcă”, a mai subliniat Radu Voina.   

„Cea mai mare performanță pentru noi acum e faptul că după 50 de ani ne întâlnim, cu familii, cu copii. Am rămas prieteni. Jumătate dintre noi s-au dus pe lumea cealaltă, dar ăsta e cursul vieții” 

„Ne antrenam de trei ori pe zi, iar francezii, care acum domină handbalul, se antrenau de trei ori pe săptămână! Când muncești, ești mai bun decât celălalt”
- Radu Voina, campion mondial 1974

„Cred că arma principală a noastră a fost că am format o echipă și pe teren, și în afară. Noi am rezistat din 1961 până în 1976 în topul mondial” 
- Cristian Gațu, dublu campion mondial 

„Anul titlului, dar și când m-am însurat”

Cristian Gațu, unul dintre cei mai valoroși handbaliști români din toate timpurile, e pus pe glume și la întâlnirea de 50 de ani. „Le-am spus colegilor că e ultima pe care eu o fac. Să se mai ocupe și ei. Eu cu alergatul și ei cu șprițul. Să mai facem și invers”, spune fostul președinte al FRH.

Ajuns la 74 de ani, nea Cristi își amintește cu nostalgie de anul 1970. „Cred că a fost cel mai bun an din cariera mea. Am câștigat titlul mondial, primul pentru mine. Apoi, în acel an, după ce m-am întors de la Paris, între două cantonamente, m-am și însurat. Plus că am fost selecționat în echipa lumii, lucruri care nu se pot uita ușor”, a povestit Gațu. 

Echipa României la Campionatul Mondial din 1970

Cornel Penu, Cornel Oțelea, Alexandru Dincă, Cristian Gațu, Ștefan Orban, Gheorghe Goran, Valentin Samungi, Mihail Marinescu, Gheorghe Gruia, Titus Moldovan, Roland Gunesch, Gavril Kicsid, Ghiță Licu, Ștefan Birtalan, Ion Popescu, Cezar NicaAntrenori: Vlase Oprea, Niculae Nedef, Eugen Trofin 

Drumul României până la titlu

Grupa B

• România-Franța 12-9
• România-Elveția 22-7
• România-RFG 14-15

„Sferturi”

• România-Suedia 15-13

Semifinale

• România-Danemarca 18-12

Finala 

• România-RDG 13-12 după prelungiri   

„Au desființat Dinamo!”

Cristian Gațu a avut un comentariu acid la adresa actualului președinte, Alexandru Dedu. 

„Mă doare inima când se ia decizia de desființare a lui Dinamo. Dedu nu înțelege că în momentul de față cluburile nu au ce să pună în loc. El a desființat Centrele de Excelență, acestea nu mai produc jucători! A luat o decizie de pe o zi pe alta. De ce nu a făcut la fel și la fete? Ele pot juca cu 10 extracomunitare! Pe vremea cât am fost președinte, eu făcusem acea încercare. Cluburile aveau voie cu 6 jucătoare străine în lot, dar doar 4 puteau juca în același timp. Dar aici au dat în Dinamo, primează interesele personale”, a declarat Gațu.  

„În handbal acum domină interesul personal!”

Foștii mari handbaliști români sunt triști pentru că handbalul românesc se afundă din ce în ce mai mult și nu văd cum se poate ieși din criză. 

„Cred că în următorii 20 de ani nu vom mai putea câștiga titlul la fete sau la băieți. Ce se întâmplă acum în handbal nu e interes național. În handbal a început să domine interesul personal sau de grup. Nu e o construcție națională, care să intereseze România, e o construcție pentru moment”, crede Cornel Oțelea. 

„Generația asta a noastră, atât ne dorim, nu să mai câștigăm titluri, măcar să schimbăm sensul în care ne ducem cu handbalul. Să mai ajungem la un turneu final, să ne bucurăm de handbalul masculin. Alte națiuni sunt cu mult în față acum, noi suntem pe tobogan”, crede Radu Voina. 

Vezi și:

SCM Rm. Vâlcea și-a aflat adversara din „sferturile” Ligii Campionilor