Emil Zátopek: cel mai mare olimpic a dispărut din viața publică după ce a sfidat tancurile rusești în 1968

Din păcate, numele atletului nu mai este la fel de cunoscut azi, deoarece numele său a fost șters de fapt din cărțile de istorie din Cehoslovacia natală. Acesta, fiind rezultatul protestului său public împotriva invaziei Uniunii Sovietice în 1968, potrivit Independent.co.uk.

Emil Zátopek s-a născut pe 19 septembrie 1922 în orașul cehoslovac Koprivnice într-o familie cu venituri modeste. Tatăl său a fost cel care asigura veniturile familie, lucrând ca tâmplar. Emil Zatopek a început să alerge la vârsta de 16 ani, când lucra în fabrica de pantofi Buta. În 1941, fabrica de pantofi a sponsorizat o cursă pe străzile orașului Zlin. Zatopek nu mai concurase niciodată și nu a vrut să alerge în cursă, dar a fost convins de angajator.

Ascensiunea fulminantă a lui Emil Zátopek

După cum a remarcat jurnalistul american Richard Benyo în cartea sa „The Masters of the Marathon”: „El a terminat pe locul al doilea, probabil motivat mai mult de dorința de a trece peste asta decât de dorința de a străluci în eveniment”. În anul următor atletul a mai alergat câteva curse, dar nu era interesat cu pasiune de alergare. Cu toate acestea, antrenorii l-au remarcat . 

Când Rusia a invadat Cehoslovacia în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, el a intrat în armată, avea atunci doar 23 de ani. Cât timp a fost în armată, el s-a antrenat neîncetat, indiferent de vreme.

Emil Zátopek, numit „Locomotiva cehă” sau „Bestia din Praga”

La 25 de ani, Zátopek a fost ales să reprezinte Cehoslovacia la Jocurile Olimpice de la Londra din 1948, unde câştigă aurul olimpic la 10.000 m în faţa francezului Alain Mimoun. La 5.000 m obţine numai argintul, fiind depăşit cu numai două zecimi de secundă de belgianul Gaston Reiff, potrivit English.radio.cz.

După acest moment, campionul nu mai cunoaşte înfrângerea de acum încolo, ci înregistrează record după record. „Locomotiva cehă”, așa cum a fost supranumit, pornise.

La 29 septembrie 1951, Zátopek a devenit primul alergător care depăşeşte 20 km (20,052 km mai exact) în 60 de minute, un record mondial al orei. Câteva luni mai târziu, în Helsinki la Jocurile Olimpice de vară din 1952, Zátopek a câștigat 3 medalii de aur. Între 20 şi 27 iulie 1952, el a câştigat probele de 10.000 m, învingându-l din nou pe Mimoun, 5.000 m în faţa aceluiaşi francez şi triumfă şi la maraton, o probă nouă pentru el, potrivit Independent.co.uk.

Atletul a învățat opt limbi străine pentru a comunica cu cât mai mulți oameni și își încuraja rivalii în timpul cursei.

„A fost cu adevărat greu. (...)Nu credeam că sunt în formă, iar competiția a fost impresionantă. Dar până la urmă sunt încântat și cred că suntem cu toții mulțumiți că am obținut o altă victorie pentru republica noastră. ”, a declarat atunci Zátopek, potrivit English.radio.cz

Zátopek era excentric atât în ​​personalitate, cât și în modul său de alergare. Un reporter a descris odată că alergarea lui Zátopek apare „ca un om care se luptă cu o caracatiță pe bandă rulantă”.

Poveștile despre bunătatea sa sunt legendare; i-a dat una dintre medaliile sale de aur australianului Ron Clarke, unul dintre cei mai mari alergători care nu a câștigat niciodată o medalie olimpică. De asemenea, el și-ar încuraja rivalii în timpul cursei și a renunțat odată la patul său în Satul Olimpic unui vizitator australian. A devenit fluent în opt limbi, astfel încât să poată comunica cu oameni din întreaga lume.

La 34 de ani, Emil Zátopek s-a lansat într-o nouă provocare, maratonul de la JO de la Melbourne din 1956, însă a terminat cursa pe locul șase, la şase minute de învingător, eternul rival Mimoun, pe care îl felicită cu entuziasm. Zátopek alergase la Melbourne la doar câteva săptămâni după ce a fost supus unei operaţii de hernie, scrie Olympicchannel.com.

Zatopek a mai concurat de câteva ori în curse mai scurte, dar apoi s-a retras din competiție. În ciuda faptului că a alergat maratonul doar de două ori și a câștigat o singură dată, este totuși considerat unul dintre marii alergători la distanță. Deoarece succesele curente ale lui Zatopek aduseseră o atenție favorabilă Cehoslovaciei, el a fost promovat în armata cehă.

Promovat colonel, ocupă funcţii importante în ministerul apărării cehoslovac până la „Primăvara de la Praga” în 1968, când susţine ideile liberale ale lui Aleksandr Dubcek în faţa sovieticilor, potrivit Biography.yourdictionary.com.

Decăderea din 1968

În timpul evenimentelor din mai 1968, Zátopek s-a căţărat pe un tanc rusesc, cerându-le soldaţilor sovietici să se întoarcă acasă. De asemenea, la protest a participat și soția acestuia, atleta Dana Zátopková. Aceasta a devenit campioană olimpică la aruncarea suliţei la Jocurile Olimpice de la Helsinki din anul 1952 Guvernul nou format l-a exclus pe Zátopek din Partidul Comunist şi l-a dat afară şi din armată.

Pentru că avea probleme cu guvernul, i-a fost greu să-și găsească un loc de muncă. În cele din urmă a lucrat cu o echipă de cercetare geologică într-o zonă rurală. De multe ori a fost departe de soția sa timp de două săptămâni, săpând și purtând saci de beton.

Emil Zatopek, reabilitat după căderea comunismului

În 1971, a fost presat de oficialii sportivi și de poliția secretă să semneze o declarație prin care susține guvernul, însă situația sa nu s-a schimbat decât după ceva timp, când i s-a permis să călătorească la câteva evenimente sportive internaționale. Cu toate acestea, când s-a întors acasă după aceste evenimente, a fost trimis înapoi la munca la grea.

În 1975, guvernul i-a dat un loc de muncă la Ministerul Sportului. Aceasta a presupus citirea jurnalelor sportive din întreaga lume și raportarea despre metodele de antrenament ale altor țări, astfel încât sportivii comuniști să poată ști ce face inamicul și pot bate sportivii din alte țări.

În 1990, guvernul comunist a căzut în cele din urmă. noul executiv și-a cerut scuze pentru demiterea sa cu mai mult de două decenii înainte. Emil Zatopek a fost reabilitat după Revoluția de Catifea din 1989 de președintele Vaclav Havel și a trăit modest până la sfârșitul zilelor lui, pe 22 noiembrie 2000, când a murit la vârsta de 78 de ani.

Citește și alte știri:

Așa arată decăderea! » Dan Udrea dezvăluie o realitate cruntă: „Săptămâna în care PRO TV scoate naționala de pe post, iar fotbalul nu prinde un top de lux, nepublicat până acum”

Mesajul uriaș care va fi afișat în tribune la Armenia - România: „Frați de cruce, frați de sabie” » Reacția FRF: „Emoționant!”