Articol de Justin Gafiuc, Raed Krishan (foto) - Publicat sambata, 24 iulie 2021 07:02 / Actualizat sambata, 24 iulie 2021 20:06
Cotată cu șanse chiar la medalie, Laura Ilie a ratat absolut dramatic intrarea în finala probei de pușcă 10 m aer comprimat. A terminat tragerile de calificare cu 628 de puncte, prima sub linia celor 8 fete duse în finală, la numai cinci zecimi în spatele ultimelor două concurente care au prins ultimul act.
Cronică de Justin Gafiuc: Laura Ilie, la 5 zecimi de zâmbet
Din Tokyo până la Asaka Shooting Range mergi cu busul media peste o oră, iar când intri în baza olimpică pentru concursurile de tir sportiv ai senzația că ai nimerit într-un complex de pregătire armată al trupelor de elită americane.
O înșiruire de hale imense formează un labirint interminabil, iar furnicarul de sportivi, antrenori și oficiali, cu puști și pistoale ambalate discret, arată ca și cum aici s-ar pregăti un batalion pentru o ofensivă iminentă. E însă doar începutul unei zile în care și România visează la o primă medalie pe liniile de tragere ale JO.
Laura Ilie, dublă vicecampioană europeană și fost număr unu mondial, e pe lista favoriților în proba de pușcă 10 metri aer comprimat, iar momentul acesta îl așteaptă de când s-a apucat de tir, în urmă cu 11 ani, pe când habar n-avea că există ori cu ce se mănâncă acest sport.
„Nu alergi, nu dai gol, nu există galerie, nu oricine poate înțelege de la început spiritul acestei discipline", spunea Laura în săptămânile anterioare Jocurilor.
- foto: Raed Krishan - Tokyo
Laura Ilie și trezirea la 4 dimineața
Acum e însă aici, în costumul său alb-negru de 5 kg, plus o armă încă o dată pe atât de grea, așteptând întâlnirea cu gloria. S-a trezit la 4 dimineața, a luat un mic dejun frugal, cât să nu-i dea o stare de prea-plin, după care, alături de antrenorul Olimpiu Marin, a apucat-o spre cel mai important concurs al vieții.
La tragerea la sorți a prins ultimul loc din margine, dreapta, adică acolo unde privirea periferică nu cuprinde șirul de 55 de rivale, rămase în spatele umărului său stâng. Avea să fie însă o capcană, care o va costa scump! Pe tura de încălzire țintele electronice arată bine pe rezultatele Laurei, fiecare alice e contabilizată electronic pe zeci de ecrane din sală.
Vârful de ac din centru e divizat în alte 9 subsecțiuni, diferențele se vor face între 10.1 și 10.9, adică orice milimetru pierdut sau câștigat te scoate din cursă sau îți aduce triumful.
Capcana locului din margine
E la mijloc un joc teribilor al nervilor, forfota discretă din sală se desfășoară pe silent în timp ce fetele pornesc spre medalii. Se trag 60 de focuri în 75 de minute, seturi de câte 10, iar punctajele de la cele șase sesiuni individuale se adună spre a oferi clasamentul rundei preliminare.
Laura Ilie dă startul cu 104,8 puncte, e în grafic, în primele 10 după seria de deschidere. Apoi, dintr-odată, se cască abisul, de parcă o forță nebănuită i-a luat mâna Laurei și a început să i-o miște pe trăgaci. Doar 103,3 puncte și deja handicapul se cască, greu de recuperat. Vecina de tragere a ieșit de câteva ori din poziție, sunt uzuale astfel de mișcări, căci concentarea te obligă uneori la scurte momente de respiro.
Dar acest frecvent du-te vino în câteva minute o scoate din ritm pe Laura, de care se apropie nefiresc de mult inclusiv un cameraman al staff-ului media olimpic, pe covorul dedicat doar sportivilor. Într-un colț, vânzoleala arbitrilor din spate e tot sub geana Laurei.
Locul din margine devine o prăpastie, căci tirul e un sport în care și o adiere de vânt neașteptată te poate destructura. Inevitabil, retina și mintea ți se decuplează pentru o fracțiune de secundă, suficient cât să pierzi un punct pe tabel. Iar în tir a pierde un punct, e ca și cum la fotbal meciul ar începe de la 3-0 pentru adversar!
- foto: Raed Krishan - Tokyo
Final excepțional pentru Laura Ilie. Prea târziu!
Mâna Laurei începe să transpire tot mai des, prosopul agățat de suportul armei devine un bun prieten, iar priviri aruncate peste umăr par să spună „nu e nimic pierdut, recuperăm!".
Favoritele indience sunt și ele pe tobogan, în timp ce norvegianca Jeanette Duestadt, o surpriză între fruntașe, înregistrează punctaje amețitoare, spre entuziasmul staff-ului din spatele ei, care, dacă ar putea, ar năvăli pe linie s-o pupe după fiecare foc. În schimb, antrenorul Laurei, Olimpiu Marin, fierbe pe margine, gata parcă să-i strângă de gât pe toți cei care se foiesc interminabil chiar prin spatele sportivei.
Laura trebuie însă să pornească într-o cursă nebună spre a anula handicapul, alicele intră din ce în ce mai bine, iar seriile le termină fabulos, cu trei de 10.8 și un perfect 10.9. Calibrarea ideală e însă prea târzie, iar fata simte asta! Lasă cu sfială arma din mână și iese în lacrimi de pe locul de tragere. Plânge, Olimpiu Marin o îmbrățișează, iar în această imagine emoționantă stă toată povestea a cinci ani de muncă pentru șansa unei medalii rămase deocamdată doar în planul pentru Paris 2024.
„Mă apuc de muncă pentru Paris"
Ultima licărire de speranță dispare și ea când se afișează ierarhia finală: Laura e prima sub linia calificatelor în finală, locul 9, cu 628 de puncte, la numai cinci zecimi sub ultimele două adversare care au prins biletele pentru actul decisiv, elvețianca Nina Christen și rusoaica Anastasia Galașina.
E imaginea unei imense frustrări, dar Laura refuză să cadă în genunchi: „O iau ca pe o experiență foarte utilă și mă apuc din nou de muncă pentru Paris". Ce poveste ar fi putut să fie însă dacă deschideam prima zi olimpică văzând-o pe Laura cu o medalie de gât!
Ultimele calificate au luat medalii!
Pentru ca regretele Laurei să fie și mai amplificate, finalul probei le-a urcat pe podium pe rusoaica Anastasia Galașina și pe elvețianca Nina Christen, exact fetele care au terminat calificările pe locurile 7-8, cu numai cinci zecimi înaintea româncei! Cele două au obținut argintul, respectiv bronzul, în timp ce campioană olimpică a devenit chinezoaica Qian Yang.
- foto: Raed Krishan - Tokyo
Laura Ilie: „Am plâns imediat după concurs pentru că a fost ca o descărcare”
Rămân cu un mic sentiment de dezamăgire, pentru că aș fi putut prinde finala dacă aș fi avut condițiile de concurs de partea mea. Din păcate, plasarea chiar în marginea liniei de tragere, ceea ce părea un noroc, s-a dovedit a fi, de fapt, un ghinion, pentru că toată presiunea și tensiunea s-au lăsat pe spatele meu.
Am pierdut ritmul la a doua decadă, deoarece colega din spatele meu a avut niște probleme cu arma, a ieșit des din linie, iar asta m-a cam scos din starea de concentrare. S-a sesizat și arbitrul la un moment dat, dar lucrurile erau deja perturbate. Am încercat să-mi reintru în ritm, dar, din păcate, n-am mai putut recupera handicapul.
Cred că m-am descurcat binișor pentru prima mea Olimpiadă, chiar dacă e dureros să ratezi o finală pentru numai cinci zecimi. Trebuie să învățăm să și pierdem astfel, pentru că au fost concursuri pe care le-am câștigat la o singură zecime, iar atunci a fost bine.
Am plâns imediat după concurs pentru că a fost ca o descărcare. Știam că-mi va lipsi puțin să prind finala. M-am liniștit însă după câteva minute. Ne apucăm din nou de muncă și poate vom fi mai buni la Paris, în 2024.
- Laura Ilie
VIDEO Laura Ilie descrie echipamentul unui sportiv de tir
Vezi și:
)
)
)
)
)
)
)
