Articol de Marian Ursescu, Raed Krishan (foto) - Publicat marti, 03 august 2021 09:25 / Actualizat marti, 03 august 2021 10:29
Victor Mihalachi și Cătălin Chirilă, canoea de dublu a României, nu au reușit să ajungă la podium la Tokyo. Cvadruplu campion mondial, Mihalachi și-a anunțat retragerea.
În România nici nu au început să cânte cocoșii când Victor Mihalachi și Cătălin Chirilă luau startul în semifinala de canoe dublu, pe distanța de 1.000 de metri. Era 3.44 la București și șase ore mai târziu în Japonia.
Căldura pusese stăpânire pe tot ceea ce înseamnă baza de la Sea Forest Waterway. Circulația de pe „Podul Dinozaurului", impunătoarea construcție care a costat aproximativ 15,5 miliarde de euro, era neperturbată. Nici avioanele care trec cu ritmicitate pe deasupra golfului Tokyo, spre aeroportu Haneda, nu-i încurcă pe sportivi.
Victor Mihalachi și Cătălin Chirilă, într-o cursă reușită
Victor și Cătălin sunt din generații diferite. Primul are 32 de ani, Cătălin daor 23. Dar fac echipă și speră să ajungă sus, sus de tot. Iau startul pe culoarul doi, alături de China, Polonia, Spania și Ucraina. Ca să prindă finala, trebuie să întreacă o barcă.
Dar românii nu vor asta. Vor să tragă, să simtă pista, să se încălzească pentru finală. Merg bine. Sunt în față, la bătaie cu China, cu Spania. Pe 3 la 250 de metri, rămîn acolo și la jumătatea distanței, după chinezi și iberici. Asiaticii Hao Liu și Pengfei Zheng sunt campionii mondiali. De unde or mai fi învățat și ei sportul ăsta? Au antrenor neamț!
Mai sunt 25 de metri, dar pe culoarul doi, canoea cu botul alb, cu conturul României, la mijloc, a trecut în față. ai noștri trag ca apucații. O cursă excelentă, mult peste cele din prima zi, în serii și sferturi. Pe ultimii metri vin însă iar chinezii. Nu scapi așa ușor de ei.â
Trec primii mia de metri, românii pe doi. E bine. Record olimpic în cursă, doborât imediat în cea de-a doua semifinală de Germania. Ce finală o să avem!
Un de 8x campion mondial care ne dă speranțe
În tribuna oficială e Mihai Covaliu, președintele COSR, și secretarul general, George Boroi. Stau de vorbă cu Nicolaeu Juravschi și Kristian Kulcsar. Citim pe acreditări. „PRESIDENT".
Aaa? Juravschi e fostul canoist moldovean, care a reprezentat URSS la Seul! Dublu campion olimpic. Acum e șeful Comitetului Olimpic din Moldova. Vorbește perfect românește și ne spune.
„Azi, sunt șanse mari de medalie. Dacă fac cursă bună, e medalie. Chinezii sunt nemții sunt periculoși", spune Juravschi. Omul are și opt titluri mondiale!
A luat medalie și pentru Moldova, la Atlanta în 1996, la canoe dublu 500 de metri, alături de Victor Reneîskîi. I-au bătut pe românii noștri, pe Gheorghe Andriev și Grigore Obreja.
Kulcsar privește relaxat cursele de canoe. El are emoții la kaiac, acolo unde ai lui sunt buni. E șeful Comitetului Olimpic Ungar. Fost scrimer, dublu medaliat olimpic, de la el nu așteptăm o părere că nu e avizat la canoe.
Ce am fost și ce am ajuns!
Mai sunt aproape două ore până la finală. Trec repede la răcoarea aerului condiționat din centrul de presă. Mai greu afară, la 36 de grade.
Începe finala. Victor și Cătălin sunt pe culoarul 3. Germania, China, Cuba sunt pe centru. Acolo e și pericolul. Vântul bate mai tare decât în semifinale. Se fac valuri acum. Chinezii zboară, Doamne, ce cadență, ce stroc. Au 18 kilometri pe oră.
Cubanezii Serghei Torres și Fernando Jorge Enriquez se iau după ei. Nemții Sebastian Brendel și Tim Hecker nu vor să scape nici ei din mână cursa. Brendel e campion olimpic la Rio.
Românii au rămas câțiva metri buni în urmă. Riscă să piardă contactul. Sunt pe 6 la 250 metri, pe 5 la jumătate. Dar chinezii se duc, îi mai poate opri ceva? Cubanezii, ei vin tare! Ce ritm de cursă, parcă acum a început.
E clar, românii nu mai pot prinde podiumul. Pe ultimii 250 de metri ridică ritmul. Dar e târziu. Termină pe 5. În față e nebunie, însă. Cuba a trecut prima, chinezii pe 2.
Nemții au prins bronzul. Brazilienii Godmann și Queiroz i-au întrecut și ei pe ai noștri. Au trecut 21 de ani de la ultimul titlu olimpic, de la ultimele medalii la canoe. Vor mai trece alți trei, cu siguranță până la Paris. Toată admirația însă pentru băieții ăștia.
Victor Mihalachi a vomitat pe ponton
Victor se dă jos din canoe. Nu-l mai ascultă picioarele, se întinde. Cătălin se ține mai bine, încearcă să-l ajute. Vine antrenorul Florin Popescu. Tocmai el e ultimul campion olimpic al nostru, la Sydney, alături de Mitică Pricop. Florin aduce un prosop ud, i-l pune pe spate. Victor vomită de la atâta efort. Cubanezii vin și ei să vadă ce se întâmplă.
După câteva minute, românul își revine. Vine legănându-se la interviuri, la zona mixtă. O cursă în care a tras până a căzut lat. „Ce folos? La locul 5 nu se cântă imnul!", spune supărat Victor.
Victor Mihalachi se retrage: „Gata, ies din pădure! Îmi ajung 14 ani!"
Victor Mihalachi vorbește despre perioada petrecută în sport, despre succese, dezamăgiri. Decizia era luată, indiferent de rezultatul de la Tokyo. Se retrage. Mai are de tras la Campionatele Mondiale din luna septembrie după care zice STOP!
- Victor, nu a fost să fie. Locul 5, medalia olimpică rămâne un vis. Cum a fost cursa?
- Eu aveam setat un obiectiv clar, locurile 1-3 la Jocurile Olimpice. Știam că sunt capabil să câștig o medalie olimpică, însă îmi pare rău acum că nu am reușit. Pandemia mi-a tăiat mult din elan anul trecut, în pregătire am mai avut dificultăți, în mare parte ne-am antrenat singuri, colegii noștri s-au accidentat, a fost mai dificil. Nu am avut niciun sparring, să ne antrenăm împreună.
- Ești dezamăgit, ți-ai fi dorit mai mult. Au fost adversarii prea puternici sau ați greșit voi ceva?
- Au fost mai puternici ca noi, fără îndoială. Azi au fost puternici. Despre greșelile noastre? Nu știu. Am avut ceva valuri de la șalupa care filmează înainte de start. Am plecat, până ne-am sincronizat, adversarii din stânga aveau deja avans. I-am văzut pe rever, cu coada ochiului, eu care nu mă uit în timpul cursei.
- Ai tras ca nebunul cum se spune, ai căzut lat la final, ai vomitat!
- Așa trag eu de când mă știu. De când eram mic, îmi setez obiective și nu mai văd altceva. Sunt mai mic pentru sportul ăsta, am doar 1, 73 metri. Când am început nimeni nu mi-a dat nicio șansă. Uite că și cubanezii sunt la fel. Cu Serghei Torres sunt prieten de mulți ani, concurăm împreună. Sincer mă bucur că au câștigat ei. Serghei e la a patra Olimpiadă și până acum, mai mult de locul 6 nu luase. Dar în ultimii cinci ani, cu noul partener, mai tânăr, au fost mereu pe podium la Mondiale. Au fost mai buni, bravo lor!
- Victor, mai există motivație încă trei ani să continui?
- Nu am nevoie de motivație, îmi place ceea ce fac. Am amintiri frumoase, mai puțin frumoase, emoții negative, constructive. De anul trecut însă am hotărât să mă retrag după Tokyo. Pentru mine s-a lungit un an cu amânarea Jocurilor. Mi-am luat inima în dinți, m-am antrenat până la capăt. Dar din păcate a fost doar locul 5.
- Vei rămâne în sport, Victor?
- Nu, nu voi rămâne în sport. Sunt ofițer, voi trece probabil în profesional. Vreau o altfel de viață. Din 2004 am stat în pădure, cum îmi place mie să spun, la Baza veche de la Snagov. Acum, vreau să ies din pădure, să mă bucur de viață. Am avut rezultate, am făcut multe pentru sportul ăsta. Dar vine un moment când trebuie să spui «STOP».
7 medaliila Mondiale a câștigat Mihalachi în carieră: 4 de aur, 2 de argint și un bronz. Mai are 15 la Europene (4 aur, 6 argint, 5 bronz)
"Nu e ultima cursă, mai avem Mondialele. Merg și la Mondiale în septembrie, după care vreau și eu o vacanță. Sunt mulțumit, am crescut frumos, iubesc ceea ce fac, m-am simțit bine, sportul mi-a adus și bucurii și satisfacții. Mă consider un tip împlinit"
- Victor Mihalachi
"Cătălin are șanse la simplu, de ce nu? Dacă își va vedea de treabă, de antrenamente, poate avea rezultate. Îmi pare rău că nu am reușit o medalie olimpică, dar sportul românesc nu se termină cu mine"
- Victor Mihalachi
Cătălin Chirilă: „Îi mulțumesc lui Victor. El a fost idolul meu. Voi încerca în simplu!"
Cătălin Chirilă ne-a împărtășit și el gândurile după finala olimpică, dar și planurile lui de viitor
- Cătăline, nu a fost să fie medalie, deși v-ați dorit enorm. Ce a contat?
- Pentru mine a fost cursa vieții, era cea mai importantă. Vreau să încep prin a-i mulțumi lui Victor că mi-a fost alături, că am format acest echipaj. Consider că am format o barcă puternică, am luptat până în ultima clipă cu elita mondială, nu am fost departe de podium, dar în momentul de față am reușit să obținem doar un loc 5.
- Ai fost mai mulțumit de cursa semifinală decât de finală?
- Sincer, da. Mai mulțumit de prima cursă, a fost parcă mai bună. Am încercat să menținem aceeași tactică, dar ceilalți au fost mai puternici, nu am ținut pasul cu ei până la finiș. Ăsta e sportul, fiecare cursă e diferită. Cubanezii au câștigat această cursă după atâția ani de chin în care nu ajunseseră la aur. Trebuie să suferi, să înveți din eșecuri. Sper ca și eu să învăț.
- Cum ai descrie acest ciclu olimpic?
- A fost greu, îmi aduc aminte când am intrat cu Victor în dublu, în 2019, am simțit că vom avea rezultate. Obiectivul a fost să venim la Jocuri să obținem o medalie. Ne-am pregătit cât am putut de bine. În pandemie am fost trimiși acasă, dar am trecut peste fiecare obstacol. Nu a fost însă să fie, să ne bucurăm până la capăt.
- La tine mai există motivație să continui?
- Există. El mi-a spus că ar vrea să se lase. Are ani în spate, dar nu vârsta îl limitează. Pentru mine Victor este un idol, un model, am fost răsplătit că am avut ocazia să trag cu el în dublu. M-a învățat multe lucruri. Nu am văzut la nimeni o voință mai mare ca la el. L-ați văzut la fiecare cursă, trage până leșină, până nu mai știe de el. Pentru asta Victor e un model pentru fiecare!
"Sincer, mă gândesc spre o canoe de simplu. Ăsta e visul meu. Pe parcurs mi-am dat seama că pot face față. Vom vedea ce va fi pe viitor, e prea devreme să iau decizii acum"
"Alții poate văd acest loc 5 ca un rezultat mulțumitor, dar pentru mine, vă spun sincer, nu este. Îmi doream o medalie, chiar și de bronz. Mă repet, adversarii au fost preaputernici, i-am simțit pe parcursul cursei"
- Cătălin Chirilă
Presa internațională vuiește după ce România - Kosovo a fost abandonat: „Haos!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
