Articol de Vlad Nedelea, Bogdan Sorocan (video) - Publicat luni, 11 octombrie 2021 18:14 / Actualizat luni, 11 octombrie 2021 19:38
Valeriu Iftime, patronul Botoșaniului, povestește despre greșelile făcute, modul de a-și cheltui banii, de ce vrea să-și vândă mașina, ce urmărește la televizor și chiar ce femei apreciază din viața publică.
Totul într-un dialog altfel, cu omul din spatele proprietarului de club
- Domnule Iftime, care e cea mai mare greșeală pe care ați făcut-o?
- Pfai! Nu pot să spun! Nu-s greșeli fundamentale. Poate faptul că n-am învățat o limbă străină în anii '87-'90. Ca să fiu mult mai pregătit pentru un dialog. Cred că făceam un business mult mai sănătos dacă în anii '90 știam să colaborez mai bine cu străinii, nu ca un provincial care le făcea orice serviciu. Nu aveam un limbaj coerent, nu știam ce să le spun!
Poate că o altă greșeală a fost că n-am știut să intervin în factorul politic, nu să fac politică, ci să fiu mult mai atent la ea. Nu am știut până acum 5-7 ani că noi suntem, de fapt, niște jucători într-un borcan. Pentru că tot oamenii politici ne conduc. Iar dacă noi nu știm să ne impunem ca o societate civilă, să generăm oameni de valoare, pe care să-i aleagă lumea, nu putem avea o viață mai curată. Aici am fost indiferent! Nu trebuia să fie așa! Poate că am greșit!
VIDEO Care e cea mai mare greșeală din viața lui Valeriu Iftime
- Spuneți ceva ce lumea nu știe despre dumneavoastră și v-ați dori să știe!
- Petrec foarte puțin timp în fotbal, mă preocupă foarte tare eficiența energetică și metodele de a nu scoate carbon. De a fi o economie curată pe termen lung. E foarte greu. Sunt suficient de bine informat în subiectul ăsta, am citit mult, dar lumea nu știe asta. Toți spun când mă văd: "Aaaa, fotbalistul. FC Botoșani, Becali".
Valeriu Iftime: „Am 700 de lei la mine doar pentru că am fost cu nepoata la cofetărie"
- Sunteți un om cheltuitor?
- Nu, mi-ar plăcea să trăiesc cu bani puțini, dar nu prea știu prețurile. M-am păcălit odată și am luat cireșe cu un preț de 10 ori mai mare. Pentru că eu nu prea cumpăr. Erau 5 lei kilogramul și eu am dat 50 de lei. Nu știu cum! Vorbeam în bani noi și am dat. Am spus cuiva și mi-a zis: "Băi, ești dus cu capul? Dar ce, sunt din aur? Ce-ai făcut?".
Nici haine nu-mi cumpăr, mi le ia soția. Mai merg la restaurant cu băieții mei și comandă ei. Nu-s atât de sofisticat. Pot mânca foarte simplu, cum fac când sunt în post, ciorbă de cartofi, niște fasole, varză murată. Din păcate, anturajul nu-mi dă voie. Merg la tot felul de dineuri unde trebuie să fiu foarte atent, altfel o iau razna și mă îngraș. Or mie vârsta nu-mi mai permite! Deci nu știu cât cheltui, dar n-aș vrea să cheltui mult și nici nu-s un om pretențios.
VIDEO întrebări inedite pentru Valeriu Iftime: „Câți bani aveți la dumneavoastră?”, „Cea mai mare extravaganță”, „Cheltuiți mult?”
- Câți bani aveți acum în buzunar?
- Cred că 700 de lei. Am scos ieri de la bancomat! De obicei, am cardul și 100 de lei. Am acum mai mult pentru că mi-a povestit cineva despre o cofetărie și m-am dus cu nepoata mea să i-o arăt. N-aveam niciun ban și m-am dus repede la un bancomat. Nu umblu cu bani! Am fost cândva cu niște prieteni cu echipa națională în Brazilia, toți erau cu bani, cu dolari. Eu și asociații mei aveam cardul. Am mâncat toți, când să plătim la masă, am spus că plătesc cu cardul. Și toți îmi dădeau bani mie, dând și bacșiș, îmi dădeau mai mult.
Am stat vreo 5 zile împreună. Făcusem vreo mie de euro! Le-am zis să mergem să luăm o masă ca să le pot da banii înapoi. Niciodată n-am purtat bani la mine. Cardul mi s-a părut suficient. Mai sunt oameni care vin după mine la stadion și mă roagă să-i ajut cu 100 sau 200 de lei. Asta e iar o cutumă făcută în fotbalul românesc, cum că ăla din fotbal are mulți bani și trebuie să-i ajute pe toți. Mai ajut și eu, dar nu-s vreun mare filantrop. Câteodată îmi pare rău că nu pot ajuta mai mult! Dar totul trebuie să fie cu o limită.
Cel mai important moment al vieții mele a fost la olimpiada din clasa a XII-a, când mi-am întâlnit soția. Atunci mi-am schimbat anumite reguli. Plus momentul din anii 2000 când am înțeles că businessul nu-i o întâmplare și poate avea viață lungă
- Valeriu Iftime, patron FC Botoșani
Valeriu Iftime: „Banii la restaurante, o extravaganță nejustificată"
- Care-i cea mai mare extravaganță făcută?
- Pfai, ce întrebare! Cred că pe la niște restaurante cu stele Michelin prin New York. Și mi s-a părut că nu face cât a costat. Am mai fost la un restaurant Michelin lângă Lyon, Paul Bocuse, unde era cel mai mare bucătar francez. Și atunci a fost un preț piperat! Totuși mi s-a părut OK, pentru tot ce a fost acolo. Atunci am plătit vreo 2.800 de euro. Mereu mi s-a părut prea scump tipul ăsta de serviciu, o masă la astfel de restaurante. Te apucă altfel de remușcări. Cum cred că și banii dați pe mașini scumpe nu rentează.
- Aveți totuși un bolid destul de scump, un Porsche!
- Mă tot chinui să o vând și nu reușesc. Dar o s-o vând până la urmă, ca să-mi iau una electrică. Merg foarte puțin cu mașina. Mai mult cu avionul. Iar la București când vin, Uberul e sfânt. Și metroul! Depinde și de vârstă. La 20-30 de ani o astfel de mașină ia ochii.
VIDEO Valeriu Iftime altfel: ce urmărește la TV, ce femeie din viața publică îi place, cea mai importantă personalitate întâlnită
- Chiar mergeți cu metroul?
- Chiar de curând! În București am fost de la Piața Victoriei la Aviatorilor. Foarte scurt, dar am mers.
- Vă uitați la televizor?
- Mă uit! La meciurile de fotbal, dar nu le văd pe toate. Stau în bibliotecă, îl las să meargă, și mă mai uit din când în când. N-am mai văzut Real Madrid cu Barcelona ca pe vremuri. Stăteam lipit de TV înainte! Acum mă uit mult la filme! Am văzut foarte multe filme pe HBO și Netflix. Am văzut toate filmele cu luptele evreilor cu palestinenii. Apoi am văzut tot ce înseamnă mafia drogurilor, tot ce înseamnă Oscar în ultimii 20 de ani.
Am pasiunea asta de când era Vlad, băiatul cel mare, student. Atunci nu era Netflix. Cumpăra casete din București, le aducea acasă și făceam festival de filme. Vedeam în weekend câte 10 filme. Politica mi-o iau de pe internet, nu mă uit la posturile TV care fac propagandă. Mă duc la mama și tot încerc să o fac să schimbe de pe Antena 3. Are o telecomandă pe care orice ai apăsa tot pe Antena 3 ajunge.
- Care-i invenția care a avut cel mai mare impact asupra dumneavoastră?
- Cred că teoria relativității din punct de vedere filozofic. Am înțeles foarte greu cum se dilată timpul. Dar filozofic înțeleg acum! Întrebare complicată. A, să nu vă mai spun de apariția calculatorului. Mi se pare senzațional! La fel internetul. Nu visam că putem fi atât de legați. Aici iar intervine teoria relativității, faptul că s-a micșorat timpul. E un fel de teleportare a minții.
Preferă doamnele din politică
- Cum este Valeriu Iftime tatăl?
- Să vă zică băieții mei. Am o relație superfaină cu ei. Băieții sunt prietenii mei. Acum sunt mari, am și nepoate. Mi-a plăcut să fiu prieten cu copiii mei. Mereu am cedat în fața lor. Am senzația că un tată, ca să-și mențină familia, trebuie să cedeze în fața copiilor. În sensul să pierd în fața lor. Ceea ce e greu la un moment dat. Dar formidabil de constructiv după. Nu stă niciun copil lângă tine dacă tatăl nu se oprește din sfaturi. Mereu discutăm de la egal la egal.
- Care-i cea mai importantă personalitate întâlnită?
- Mugur Isărescu și președintele Franței, François Hollande.
- Ce femeie din viața publică vă place?
- Mi-au plăcut niște doamne din echipa domnului Băsescu. O echipă condusă de doamna Udrea. La un moment dat, dar și acum am, de fapt, o părere bună despre Alin Gorghiu și Raluca Turcan de la PNL. De la PSD nu am păreri bune! Mi se părea interesantă în trecut doamna primar de la Craiova, Olguța Vasilescu. O personalitate destul de controversată, dar ca expresie politică, foarte puternică. S-a distrat la primărie, a câștigat când a vrut.
- Când v-a fost cel mai greu să spuneți adevărul?
- Rareori! N-am fost cercetat de DNA. Am fost chemat o dată la Sibiu. Să mă gândesc cum să mă exprim. Cumva voiau să mă lege de ceva de acolo și îmi era foarte greu să spun adevărul pentru că puteau intra alte persoane. Am fost confuz cu mine și gândurile mele. E o poveste de 7-8 ani. M-a preocupat mult teama asta. Sunt lucruri pe care le știm, care fac rău multora, dar e și o zonă de vinovați. Aia trebuie spusă! Iar când am fost pus în situația asta, n-am fost suficient de curajos.
- Unde vă vedeți peste 15 ani?
- Un bunic care scrie în bibliotecă despre ce a făcut în viață. Poate că n-ar fi rău să sfătuiesc și mediul politic la un moment dat. N-aș spune nu vieții politice în următorii 5 ani. Pentru că am multe de spus! Am făcut, nu spun din vorbe. N-aș face politică din interes pentru că n-are cum să mă cumpere cineva cu bani.
Autobiografia lui Iftime va costa 2 lei și are deja un titlu
- Ați scoate o carte?
- Aș încerca! Dar ea să nu fie laudativă. Să povestesc lucruri pe care le-am trăit și ar face bine altora ca exemplu. Adică momentele complicate din viața de business, cele complicate dintr-o asociere. Cum să câștigi marile contracte. Despre viziune, despre liniile de business. E foarte mult fler și organizare!
- Ar fi ceva autobiografic.
- Da! Și despre fotbal pot vorbi! Aș putea da un set de reguli despre cum poți face fotbal în provincie cu sau fără implicarea politicului. Am făcut asta! Important este să am timp să scriu și pe cineva cui să pot povesti.
- În cât timp ați vrea să scoateți cartea, care ar fi titlul și cât ar costa?
- "Dacă vrei, poți", "Timpul e cel mai important asset", ceva de genul ăsta. Poate "Am făcut și pot spune". Aș vrea să coste 2 lei ca să o cumpere toți. Aș păstra cartea pentru că eu țin la ea ca obiect. Nu doar ca informație. Aș face o carte frumoasă, și cu poze. Ceva de inspirație, cu poze sugestive, nu cu mine în costum. De foarte multe ori cartea în sine, ca obiect, te inspiră. Doar dacă o ții în mână. Intrați într-o bibliotecă și doar răsfoiți niște cărți. E ceva senzațional. Eu intru în librării și stau câteva ceasuri doar citind ce spun alții despre cărți. Îmi place mai mult o carte bună decât un vin bun sau o prăjitură.
- La anul e gata?
- Nuu! Îmi trebuie timp, iar acum nu-l am. Încă sunt activ și nu-s pregătit mental. Cred că atunci când începi să scrii ți se schimbă viața cu totul. De vreo doi ani de zile sunt doar președinte în Consiliul de Administrație în companiile mele, analizez doar din cifre și rapoarte, ceea ce-mi dă voie să umblu mai mult. Ușor-ușor mă duc spre bibliotecă. Când primesc harul de a-mi plăcea mai mult biblioteca decât de a umbla prin orașe, atunci cred că mă pot apuca de scris. Deocamdată încă mă trage ața să merg spre București, apoi la tenis la Constanța. Și tot așa!
Mi-ar fi plăcut să fiu doctor până prin clasa a 7-a. Până când m-a ascultat fratele meu la biologie și mi-a zis că-s un prost și că nu pot fi doctor niciodată. Apoi m-am visat inginer electronist. Din clasa a 8-a repar televizoare și radiouri. Mi se părea o mare meserie, ceva senzațional să repar televizoarele prin sat - Valeriu Iftime, patron FC BotoșaniDe la PSD nu am păreri bune! Mi se părea interesantă în trecut doamna primar de la Craiova, Olguța Vasilescu. O personalitate destul de controversată, dar foarte puternică ca expresie politică. S-a distrat la primărie, a câștigat când a vrut.
- Când v-a fost cel mai greu să spuneți adevărul?
- Rareori! N-am fost cercetat de DNA. Am fost chemat o dată la Sibiu. Să mă gândesc cum să mă exprim. Cumva voiau să mă lege de ceva de acolo și îmi era foarte greu să spun adevărul pentru că puteau intra alte persoane. Am fost confuz cu mine și gândurile mele. E o poveste de 7-8 ani. M-a preocupat mult teama asta. Sunt lucruri pe care le știm, care fac rău multora, dar e și o zonă de vinovați. Aia trebuie spusă! Iar când am fost pus în situația asta, n-am fost suficient de curajos.
- Unde vă vedeți peste 15 ani?
- Un bunic care scrie în bibliotecă despre ce a făcut în viață. Poate că n-ar fi rău să sfătuiesc și mediul politic la un moment dat. N-aș spune nu vieții politice în următorii 5 ani. Pentru că am multe de spus! Am făcut, nu spun din vorbe. N-aș face politică din interes pentru că n-are cum să mă cumpere cineva cu bani.
Nu mi-aș face niciodată un tatuaj, dar nu spun că nu-mi place când văd la televizor un tatuaj într-o zonă mai simpatică, mai inghinală, la o femeie. Arată bine! La fel cum arată bine și bărbații tatuați. E o estetică acolo
- Valeriu Iftime, patron FC Botoșani
Autobiografia lui Iftime va costa 2 lei și are deja un titlu
- Ați scoate o carte?
- Aș încerca! Dar ea să nu fie laudativă. Să povestesc lucruri pe care le-am trăit și ar face bine altora ca exemplu. Adică momentele complicate din viața de business, cele complicate dintr-o asociere. Cum să câștigi marile contracte. Despre viziune, despre liniile de business. E foarte mult fler și organizare!
- Ar fi ceva autobiografic.
- Da! Și despre fotbal pot vorbi! Aș putea da un set de reguli despre cum poți face fotbal în provincie cu sau fără implicarea politicului. Am făcut asta! Important este să am timp să scriu și pe cineva cui să pot povesti.
- În cât timp ați vrea să scoateți cartea, care ar fi titlul și cât ar costa?
- "Dacă vrei, poți", "Timpul e cel mai important asset", ceva de genul ăsta. Poate "Am făcut și pot spune". Aș vrea să coste 2 lei ca să o cumpere toți. Aș păstra cartea pentru că eu țin la ea ca obiect. Nu doar ca informație. Aș face o carte frumoasă, și cu poze.
Ceva de inspirație, cu poze sugestive, nu cu mine în costum. De foarte multe ori cartea în sine, ca obiect, te inspiră. Doar dacă o ții în mână. Intrați într-o bibliotecă și doar răsfoiți niște cărți. E ceva senzațional. Eu intru în librării și stau câteva ceasuri doar citind ce spun alții despre cărți. Îmi place mai mult o carte bună decât un vin bun sau o prăjitură.
- La anul e gata?
- Nuu! Îmi trebuie timp, iar acum nu-l am. Încă sunt activ și nu-s pregătit mental. Cred că atunci când începi să scrii ți se schimbă viața cu totul. De vreo doi ani de zile sunt doar președinte în Consiliul de Administrație în companiile mele, analizez doar din cifre și rapoarte, ceea ce-mi dă voie să umblu mai mult. Ușor-ușor mă duc spre bibliotecă. Când primesc harul de a-mi plăcea mai mult biblioteca decât de a umbla prin orașe, atunci cred că mă pot apuca de scris. Deocamdată încă mă trage ața să merg spre București, apoi la tenis la Constanța. Și tot așa!
Mi-ar fi plăcut să fiu doctor până prin clasa a 7-a. Până când m-a ascultat fratele meu la biologie și mi-a zis că-s un prost și că nu pot fi doctor niciodată. Apoi m-am visat inginer electronist. Din clasa a 8-a repar televizoare și radiouri. Mi se părea o mare meserie, ceva senzațional să repar televizoarele prin sat
- Valeriu Iftime, patron FC Botoșani