Articol de Eduard Apostol - Publicat joi, 14 octombrie 2021 18:53 / Actualizat joi, 14 octombrie 2021 19:20
Iranianul Alireza Mousavi (31 de ani), handbalist la Dinamo, simte deja ca un român. Trăiește de 6 ani în București și descrie cu sinceritate viața în Capitală.
- Dinamo București o întâlnește azi pe Barcelona în Liga Campionilor - LIVE de la 21:45
Unul dintre cei mai buni apărători din Liga Zimbrilor, iranianul Mousavi e un jucător respectat în campionatul din România. Și nu doar prin statura sa impunătoare - 1,95 metri. Ali, cum îi spun colegii, e un tip calm, care nu caută niciodată scandalul, deși intră în numeroase clinciuri în timpul partidelor.
Mousavi spune cât de mult îi place să trăiască în România și dezvăluie o dorință: ca părinții lui să se mute la un moment dat în București.
Alireza Mousavi: „România e Iranul meu”
„De când am sosit aici, mă simt de parcă m-am născut aici. Deși cunoscuții m-au avertizat să nu vin, spuneau că e sărăcie, etc... Dar România e Iranul meu. România e țara mea, așa simt, nu doar fiindcă vorbesc acum pentru români sau că dau interviu. Simt că m-aș fi născut aici, îmi place totul aici, trăiesc într-un loc care mă face să spun mereu „acasă”.
Românii sunt oameni buni. Simpli, nu figuranți, cu nasul pe sus. Sunt cool. Toți vecinii mei de la bloc sunt la fel, oameni buni, zâmbitori. De aceea am și rămas de atâția ani aici, la București, în România, îmi plac chipurile oamenilor
Eu locuiesc pe Calea Dorobanților, la cinci minute de mers pe jos de Stadionul Dinamo. Fiind de atâția ani aici, am cafenelele mele preferate, restaurante, obiceiuri de a merge în parc, în Herăstrău, sau cu prietenii. 2020 a fost un an teribil, jumătate de an am plâns, practic, în casă, în singurătate, în plină pandemie. Consumam bateria telefonului de două ori pe zi, atât de mult vorbeam cu amicii”, a declarat Mousavi într-un interviu publicat de Libertatea.
Vorbesc româna, înțeleg, pot chiar să și scriu, dar nu fluent
Alireza Mousavi
Alireza Mousavi: „Traficul mă termină psihic!”
Există totuși și un detaliu care-l irită pe Alireza la Capitală, anume traficul: „Mă termină psihic. Mai ales pe la orele 5.00-6.00 după-amiază spre seară. Eu am mașină, dar prefer în multe locuri să merg pe jos, oricum, de acasă la Sala Dinamo fac 5 minute pe jos. Cum să iau mașina?! Risc să fac o oră. Și în țara mea, la Teheran, de exemplu, este un trafic criminal, doar că acolo sunt aproape de zece ori mai mulți locuitori!”.
2015este anul în care Mousavi a ajuns în România, la Dinamo
Handbalistul are și o mare dorință pentru viitor: „Îmi lipsește familia. Am plecat din Iran în 2012, am stat trei ani în Ungaria, apoi, în 2015, am sosit în România. Mi-e dor de mama, mi-e dor de tata, de fiecare dată când merg acasă, la Isfahan, la șase ore de mers de Teheran, parcă îi văd tot mai bătrâni, iar acest detaliu mă rupe undeva în interior. Sper să treacă mai repede pandemia asta, problemele cu coronavirus, pentru a-i putea aduce lângă mine, la București”.
VIDEO. Alireza Mousavi, handbalistul lui Dinamo, despre copilăria în Iran: „Mi-a fost foarte greu”
Citește mai multe știri din handbal:
)
)
)
)
)
)
)
