Arbitrajul în vremea lui Toni Prăjitură

Născut în Breaza, căsătorit, cu master în management sportiv făcut la Helsinki, om de afaceri în domeniul alimentar și, în restul timpului, arbitru de serie produs de Comisia Centrală (CCA), Antonie a făcut praf deciziile majore din meciul FCSB - FC Argeș 2-1 din ultima etapă. 

Nu e nimic nou până aici. În martie 2021, Antonie n-a văzut cum un jucător de la Viitorul Pandurii își înfundă pur și simplu cotul în figura lui Acka de la U Cluj, într-un meci din sferturile Cupei României. Imaginea foto (jos) cu faza de eliminare e șocantă, arbitrul nu a dat nici măcar fault. 

Acum o lună, același Antonie era pe altă planetă în momentul în care Junior Morais îi dă intenționat, cu ură, un cot în mandibulă lui Angelov, în meciul Rapid - Voluntari 0-1. “E un atac vagabonțesc”, a comentat, justificat, Decebal Rădulescu, analistul Digi. 

Faza este de o sălbăticie rar întâlnită pe un teren de fotbal, un moment care dacă s-ar fi petrecut în Premier League ar fi putut duce chiar la o plângere la poliție pentru “agresiune”. Personajul îmbrăcat în negru a lăsat jocul să continue, iar șefii lui de la CCA l-au lăsat să arbitreze în continuare. 

Penaltyul dat și întors

Duminică seară, Antonie a fost delegat la FCSB - FC Argeș, un meci pentru care a primit pe card un barem de 1.000 de euro. Ce a oferit la schimb? O prestație șchioapă - venit la meci cu un bandaj elastic pe coapsă, Antonie a șchiopătat la propriu în momentele de sprint - , plină de greșeli, de gesturi siropoase, de momente confuze și de faze cu iz de arbitraj în compensație din vremea Cooperativei. 

Cele mai dramatice momente pentru Antonie s-au petrecut în careu. În minutul 6, Isfan a scăpat spre poarta FCSB, a ajuns față în față cu Iulian Cristea pe care l-a împins, a intrat în suprafața de pedeapsă și s-a prăbușit sub atacul fundașului advers. Antonie a fluierat imediat și a arătat, discret, cu mâna stângă punctul de la 11 metri, spre mulțumirea lui Fatai care aplaudă decizia. 

Apoi, pe chipul lui Antonie se citesc confuzia și panica, produse de avertizarea primită în cască de la asistent. Pe buzele sale apar două întrebări: “Ce a fost? Împingere?”. Rătăcit printre gânduri și printre jucătorii FCSB care protestau, arbitrul a întors decizia, încercând fără succes să-și ia o mină autoritară. 

Limbajul ciudat al corpului

Aici apare o altă mare problemă. Limbajul corpului lui Antonie nu e unul de arbitru sigur pe el și pe deciziile lui. Imediat după schimbarea deciziei, centralul a mers la margine pentru a-l potoli pe Andrei Prepeliță, antrenorul nemulțumit de revocarea penaltyului. În timp ce se justifică, Antonie își împreunează mâinile în față în mod repetat, într-un gest de implorare care nu are ce căuta în repertoriul unui arbitru. 

Gazeta i-a aratăt gestul fostului arbitru internațional Adrian Porumboiu, iar reacția acestuia a fost elocventă: “E un fel de milogeală, cam cum făceau unii prin Franța când cereau un ban pe stradă”.

 “Pe vremea mea”, povestește Porumboiu, “fostul arbitrul George N. Gherghe ne punea să ne uităm în oglindă și să repetăm gesturile specifice unui arbitru. Un arbitru trebuie să aibă o ținută, să arate într-un fel. Arbitrii de azi nu mai au prestanță”. 

Pentru a compensa lipsa de siguranță și, implicit, de prestanță, Andrei Antonie nu recurge la oglindă, ci la gesturi de apropiere fizică exagerate. În minutul 43, după ce a acordat un fault împotriva lui Olaru, centralul l-a atins cu mâna pe fotbalistul FCSB de numai de puțin de 6 ori pe piept, pe umăr sau pe șold. Tănase sau Prepeliță n-au scăpat nici ei de gesturile mult prea familiare ale unui arbitru incapabil să-și poată transmite altfel mesajul pe gazon. 

Graba de a fluiera

Dar faza care a pus capac meciului groaznic făcut de Antonie s-a petrecut în minutul 71. Crețu a centrat de pe dreapta, Vali Gheorghe a trimis cu capul, mingea l-a atins în mână pe Tofan și s-a scurs în poartă. În timp ce balonul era încă în teren, la un metru de linia porții, Antonie a fluierat, apoi s-a făcut că plouă și a validat golul.

 “Odată ce ai fluierat, jocul e oprit și se execută penaltyul. Nu există avantaj după ce ai fluierat. Soluția e să aștepți, să nu te grăbești să tușești imediat în fluier”, spune Adrian Porumboiu. O fază aproape similară s-a petrecut recent în Serie A la meciul Juventus - Roma, când arbitrul Daniele Orsato a fluierat un fault în careu înainte ca mingea să intre în poartă. Penaltyul acordat fără a mai lăsa avantaj a fost ratat. 

A fost o cruzime pentru fotbal, dar una cu bază în regulament. Orsato a greșit doar că nu a așteptat, în timp ce Antonie nu doar că nu a așteptat, dar apoi a și compensat ca un negustor la piață, pe tarabă, cu un avantaj extraregulamentar. 

De ce se comportă așa un arbitru de 40 de ani, teoretic matur, promovat acum patru ani la Liga 1 de Kyros Vassaras și Alexandru Deaconu? Primul gând se duce glonț spre loturile de arbitri arestați în trecut, însă background-ul lui Antonie îl ține departe de suspiciuni. Moștenitor al unei afaceri prospere cu prăjituri - gurile rele spun că eclerele sale apăreau la protocol pe la diverse întruniri ale comisiilor și asociațiilor județene în care a lucrat - , centralul stabilit în București a denunțat recent la DNA o tentativă de mituire de către oficialii Petrolului. 

Șansele ca un astfel de arbitru să fie corupt sunt extrem de mici. Atunci, ce nu e în regulă? 

Acum câțiva ani, Antonie declara într-un interviu care sunt în opinia lui calitățile necesare pentru a ajunge un arbitru de top: “Seriozitate, muncă și șansă”. Din enumerare lipsește ceva. Se cheamă talent și lipsa lui pare a fi cauza principală pentru care România are acum o generație de arbitri șterși, incapabili să se remarce prin altceva decât prin erori.