EXCLUSIV Silviu Stănescu, fostul jucător și antrenor secund al Universității Craiova, se laudă: „Eu l-am adus pe Oblemenco la Craiova”

De la ultimul etaj al unui bloc din centrul Sucevei, Silviu Stănescu vorbește rar și dă multe detalii. Nici n-ar avea cum altfel. Este omul din umbra atâtor generații ale fotbalului românesc.

Ca fotbalist, mijlocaș stânga, i-a prins pe Petschowski și Ozon, Dobrin și prietenul Oblemenco. Ca antrenor, i-a avut elevi pe Geolgău, Balaci, Ilie Dumitrescu, Chivu sau Mihai Roman. „Din '60 și până în 2005 am fost mijlocaș stânga, profesor de sport, antrenor de copii, secund, principal, antrenor categoria 1, președinte”.

GSP LIVE

A bătut-o pe Juventus și apoi s-a sinucis din dragoste. Povestea tragică a fotbalistului român căruia părinții i-au interzis căsătoria: „L-au găsit spânzurat cu o frânghie luată de la club!”

Pentru el, Universitatea Craiova este tot. Și are, până-n ziua de azi, doi favoriți. Fotbaliștii nepereche, cum îi numește. Cârțu și Balaci. „Ștefănescu era bun, dar cei doi erau peste el ca valoare. Judec lucrurile ca un antrenor și ca un oltean. Dacă eram antrenor la altă echipă, pe ei doi îi luam sigur”.

De Petschowski, chiar și cel de 40 de ani pe care l-a prins pe teren, spune că „mă ungea pe suflet". Dobrin, pe care îl numește „geniul lui Schopenhauer", spune că „n-aveai ce să îl înveți. Doar să poată să alerge”. Însă Balaci era fotbalistul complet. „Deposeda, construia, finaliza”.

Cum a fost însă Stănescu-fotbalistul? E conștient că n-a rupt norii ca jucător și că a avut o carieră presărată de diverse probleme, „am avut și bucurii, și necazuri. Dar și o chestie de care sunt mândru: eu l-am adus pe Oblemenco la Craiova”. L-a readus, de fapt.

Cum a venit Oblemenco la Craiova

Născut la Drăgășani, crescut cu bunicul viticultor, Stănescu a făcut junioratul la Universitatea alături de Oblemenco și armata la Oradea, unde a jucat la Crișul. S-a întors la Craiova, unde a debutat în „C”, la Electroputere.

Viitorul "tunar" plecase și el, însă la Rapid. Pe Stănescu l-a propus la Știința un fotbalist al Universității de atunci, Eftimie. Însă Oblemenco se stingea într-un atac rapidist unde n-avea nicio șansă în fața cuplului Nichi Dumitriu - Puiu Ionescu.

„M-am întâlnit cu cineva din Corabia, apropiat de Nelu, care mi-a zis că n-are nicio șansă, că nu are cum să joace de cei doi. Ionescu tocmai ieșise golgheter. «Vorbește și tu la conducere», mi-a zis. Așa că m-am dus până la președintele Consiliului Județean pentru Educație Fizică și Sport. Ăia erau pe dinafară. «E moale, e nu știu ce...». 

Copil fiind, ținând mult la el, am zis că dacă nu-l iau, plec și eu! M-am dus la București, l-am luat din cantonament, era în cameră cu Jamaischi. Nu prea avea haine, și-a făcut repede bagajul și am ajuns la Craiova, la conducere. Abia l-am convins pe noul antrenor, Puiu Cosmoc. L-a luat și în anul ăla a ieșit golgheter. După aia, știți voi", povestește Stănescu.

Eu am jucat mijlocaș stânga. Se juca sistemul cu 2 mijlocași și cinci în față. Eu intram când lipsea Strâmbeanu. Bun jucător, dar a murit tânăr, la 42 de ani. Umbla vorba că l-a împins cineva din hotel la Turnu Severin. Băiat liniștit, juca bine rummy

- Silviu Stănescu

Cum a ieșit golgheter

„În ultima etapă a sezonului 1966-'67, la Progresul, era 2-1 pentru Progresul, am avut o minge pe 6 metri. Portarul era ieșit. Nelu era lângă mine. I-am pasat și a ieșit golgheter, l-a depășit pe Florea Voinea", se bucură și acum Stănescu. Pentru că "între noi era o prietenie frățească. Nu eram dușmănoși dacă juca altul", povestește fostul fotbalist.

Pe Oblemenco îl descrie ca nefiind nici băutor, nici jucător de rummy, doar fumător. „Și mucalit! Făceam cantonamente, când era rece afară, la garajul Partidului. Era o hală mare, unde se băgau mașinile Partidului și erau camerele șoferilor. Când aveam meciuri, ne băga acolo, la căldură. Într-o zi, Nelu era în cameră cu Deselnicu, cu mine și încă un puști, tot stângaci. 

Oblemenco se uită la mine și zice: «Cum s-a nimerit, să fim toți stângacii într-o cameră!». Deselnicu s-a ofensat: «Nelule, ce stângaci, eu nu sunt!». «Tu ești la joc!», i-a răspuns Oblemenco. Își permiteau”.

Merita măcar din când în când să fie rezervă la națională. Dar nu ținea râcă, nu l-am văzut supărat din cauza asta. Sufăr în continuare că nu îl mai am aproape, a fost un prieten deosebit. Timpul ni-l petreceam la hotelul Jiul. O cafea, un suc, nu prea erau multe variante pe atunci

-Silviu Stănescu, fost jucător și antrenor

Sisif la Ploiești

„M-a simpatizat foarte mult nea Ilie Oană. Era un mare om”, își continuă povestea Silviu Stănescu. Și l-a luat la Ploiești. A jucat un retur întreg, apoi "am avut o problemă cu soția. Și mi-am zis că sunt ca Sisif. Duc piatra până sus, apoi se rostogolește și o iau de la capăt".

Peste ani, soția avea să se îmbolnăvească de cancer, tumoare la sigmoid, partea inferioară a intestinului gros. O carieră de antrenor zbuciumată de probleme personale, care l-au făcut să se mute de la Craiova și să ajungă până la Suceava.

Însă nu direct. De la Ploiești s-a întors la Craiova, unde au urmat 15 ani în care a luat-o de la capăt. Cu un nou urcuș. "Am renunțat la fotbal și m-am apucat de școală. Am făcut facultatea, apoi am luat o echipă din campionatul județean. Jiul TCIF. Aveam 31 de ani, era 1975. Jucam amicale cu Știința. Era nea Titi Teașcă antrenor la Craiova și o repriză n-au putut să ne dea gol. Abia ne-au bătut 1-0. La un moment a urlat nea Titi: «Cine sunt ăștia, mă, nu puteți bate o echipă de județ?!»".

Aşa că l-au luat la centrul de copii și juniori.

O poveste cu Gică Popescu

„M-au pus antrenor și la speranțe. Firănescu, Pavel Badea, Anton, Zamfir, Sinescu, fostul antrenor al Astrei. Mi-aduc aminte, în primul an în care am luat titlul la speranțe, am luat locul 1 și ne-au anunțat că «speranțele» care iau campionatul merg în Mexic la «Universitare». A noastră a plecat, dar nu cu mine, cu Cernăianu", râde amar Silviu Stănescu.

Face semn cu degetul și ia o pauză. De-acolo a ajuns secund, însă vrea să ne arate asta printr-o poză. E o imagine color, document, de la o deplasare făcută spre Constanța. "Sunt lângă Cârțu, în stânga. Sunt Geolgău, Săndoi, Gică Popescu". Pe-atunci, se formau două echipe la Craiova. Când profesorul Mircea Rădulescu pleca la echipa națională cu unii dintre titulari, unde era și secund al lui Lucescu, Stănescu rămânea cu ceilalți.

„Rădulescu era un tip foarte democrat. Eram în Franța, urma să jucăm cu Monaco, ne lipsea un jucător. Cățoi. Ne trebuia un mijlocaș. Seara, nea Mircea ne-a chemat și ne-a întrebat cine ar trebui să vină în locul lui. Eu i-am zis că Gică Popescu. E puternic, deposedează bine. Acum, nu că nea Mircea a făcut ca mine, că știa el mai bine. 

Am pierdut 0-2 cu Monaco. A doua zi, nea Mircea dădea un interviu. S-a uitat la mine și mi-a zis: «Silviu, omul tău…»". Strâmbase din nas. Stănescu i-a spus să aibă încredere, că trebuie să joace mai mult. Și a avut.

Cum l-a ochit pe Geolgău

În Divizia A, debutul l-a găsit la un FC Olt Scornicești în prag de Revoluție. Despre frații Bărbulescu, rudele lui Ceaușescu, spune că erau „țărani simpli". Gheorghiță i-a dat bani să meargă la finala Euro 1988, „cea cu golul lui Van Basten", URSS - Olanda 0-2.

Însă Stănescu se mândrește cu altceva, „jucătorii promovați de mine". Primul, chiar ca profesor: Ion Geolgău! „Geolgău e al meu 100%! Pe vremea aia, când terminai facultatea, orașele erau închise. Mergeai la țară. Eu la Pielești am ajuns, la el în comună. Mă știau toți acolo că jucasem la Știința. Prima chestie, hai să fac echipă la școală. 

Și îi băteam pe toți. Când a venit iarna, am făcut o pregătire grea, pe zăpadă. Ăștia îi zic Gheorghiță, eu rămân la Ion, cum îl cheamă. După perioada de pregătire, s-a detașat de toți. I-am zis «Ionele, fă-ți bagajul, te duc la Universitatea!». Și a rămas recunoscător, n-a fost sărbătoare să nu mă bage în seamă".

Acum, Silviu Stănescu s-a depărtat de fotbal. „Mă uit cu plăcere la Real Madrid, îl respect mult pe Ancelotti. L-am iubit pe Zidane. La campionatul românesc mă mai uit rar. Și la Craiova. Faza cu două echipe mi se pare o prostie. Au împărțit orașul în două, sunt niște ambiții prostești". 

Alţi mari jucători selectaţi de Silviu Stănescu

• FC OLT: Ilie Dumitrescu. Împrumut de la Steaua. "L-am apreciat din primul moment. Toate acțiunile periculoase porneau de la el. Avea curaj, dribla, scotea 11 metri".
• REȘIȚA: Chivu. "Trecea printr-un moment greu, murise tatăl lui, așa că l-am pus să bată penalty-uri. Am zis că va prinde încredere. Am zis că dacă facem o treabă, s-o facem până la capăt. Avea toate calitățile fundașului. Deposeda foarte bine, pasa foarte bine. Fundașii și extremele trebuie să fie jucători de 180 de grade. Ei privesc jocul cu fața. Chivu urca și centra foarte bine, plus caracter cuminte. Pe Raț l-am luat în Moldova, la Târgu Neamț. Când mai vorbește de începuturile sale, mă amintește mereu".
• IAȘI: Pancu. "Conduceam cu 3-2 și aveam un bătrân, Cheregi, care obosise. «Daniele, hai, tată, treci!». A jucat de parcă era acolo de când lumea".
• CEAHLĂUL. Iencsi. "Îl băgam închizător, deposeda bine".
• SIBIU. Radu Niculescu.
• SUCEAVA. Perjă, Guriță, luat din „Orășenesc", Mihai Roman.

Lobanovski și terenul jumătate inundat

„Am o stimă deosebită pentru Dinamo Kiev și pentru ucraineni", spune Stănescu. Rememorează un duel între Craiova și Kievul care urma să ia Cupa Cupelor în acel sezon, 1985-'86, după care să piardă Supercupa Europei contra Stelei. A fost 2-2 la Craiova și 0-3 la Kiev. "Era o superechipă, profesoniști. Au venit la Craiova duminică. Jucam miercuri. Se obișnuiau cu vremea, cu terenul. 

De obicei, adversarele veneau luni seară, marți dimineață. În preziua jocului trebuia să le dăm teren de antrenament. Ai noștri nu erau gazde formidabile, secția noastră era formată din profesori și directori comuniști. Luni, nea Mircea Rădulescu m-a rugat să rezolv stadionul Tineretului. M-am dus, o aveam translatoare pe soția lui Domozină, ea știa rusă. 

Când ne-am dus la stadion, au lăsat nenorociții de la «Baze Sportive» furtunul așa. Jumătate de teren lac, jumătate - piatră! I-am zis lui Cleo Domozină să își ceară scuze, că nu i-am pus noi. Lobanovski s-a uitat blând și a zis: «Jucătorii mei sunt profesioniști. Unde-i pun să facă antrenament, acolo-l fac»". A fost 2-2. La retur, în primele 12 minute, a fost 3-0. "Apoi s-au oprit", râde Stănescu. 

CV Silviu Mihail Stănescu

• Născut: 24 august 1944 (Drăgășani, Vâlcea)
• A jucat la: Electroputere Craiova (1964-'65, 1967-'68, 1970-'71), Universitatea Craiova (1965-'67, 1968-'69), Petrolul Ploiești (1969-'70)
• 36 de meciuri, 4 goluri în Liga 1 ca jucător
• Pentru Electroputere a jucat în liga a doua și a treia
• A antrenat în Liga 1: FC Olt (1988-'89), Inter Sibiu (1992), CSM Reșița (1993), Ceahlăul (1995-'96), Poli Iași (1996), CSM Reșița (1997-'99)
• A mai antrenat: Jiul TCIF (1975-'79, "Județ"), Universitatea Craiova (1979-'83, Centrul de copii și juniori), Universitatea Craiova (1983-'85, secund)
• 74 de meciuri ca „principal" în Liga 

Citește și: 

Mircea Lucescu, atacat dur de un fost antrenor din Liga 1: „Nu vreau să-i mai pronunț numele! Îi plac banii ca la balamuc”

În 2011 învingea Real Madrid, acum face show în Liga 3 » Playmakerul crescut la Academia Hagi se destăinuie: „Impresarul îmi lua comision dintr-un salariu de 2.300 de lei”