)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat luni, 07 noiembrie 2022 14:37 / Actualizat luni, 07 noiembrie 2022 14:44
Rapid avea suficiente argumente să se considere favorită în derby-ul cu FCSB, fie el socotit în deplasare. Îl aborda ca o echipă situată pe locul 2 în clasament și fără probleme. Cu garnitura standard aptă de joc. Aflată pe un trend ascendent, părea greu de oprit.
În opoziție, FCSB se prezenta nu doar cu un antrenor fără licență (dar priceput!), improvizat, ci și cu un colectiv zbuciumat, din care Dawa și Edjouma, de regulă titulari, tocmai fuseseră excluși. În plus, vicecampioana venea după un eșec neașteptat în SuperLigă, 1-2 cu U Cluj, ca și, mai grav, după altul mai greu de scuzat, 0-3 cu rezervele lui West Ham în Conference League. Ca atare, orice pronosportist avizat ar fi mers pe 2 și, cel mult, pe X.
Pe Arena Națională însă, lucrurile n-au stat așa. Chiar deloc. Dimpotrivă, FCSB a început furios, mai direct, mai implicat, mai agresiv. A marcat 3 goluri și a ținut piciorul pe accelerație până prin minutul 75. Când, deși rămasă în 10 după eliminarea lui J. Morais pentru lovirea lui Cordea cu palma, Rapid s-a trezit din somnolență. Mai corect spus, din coșmar. S-a dovedit însă mult prea târziu, drept pentru care, superioară în majoritatea timpului, FCSB a obținut o victorie de necontestat.
Dacă Rapid a prins o zi groaznică, fiind de nerecunoscut, cu o linie de fund formată numai din repetenți, FCSB a reușit, părerea mea, cea mai bună evoluție din actualul sezon. Grație unui trio neobosit, Olaru-Șut-Oaidă, trupa lui Pintilii a câștigat bătălia de la centrul terenului și, prin ea, meciul. Spre deosebire de Luckassen și Al. Ioniță II, adevărate cazuri de targă, Cordea și Compagno, ambii marcatori, au amenințat permanent defensiva giuleșteană, ba au și îngenuncheat-o.
Dar marea surpriză plăcută a serii s-a numit Octavian Popescu, MVP-ul partidei. Până deunăzi șters, plictisit de fotbal și în pericol să iasă din primul „11”, acesta a zburdat duminică, încântând asistența-record de peste 31.000 de spectatori. Activ, inspirat, generos, el i-a pasat lui Cordea la golul 1 și a înscris, printre picioarele lui Săpunaru, golul 3.
Să nu ne repezim iarăși cu epitetele! Întrucât am mai recurs la ele și nu l-au ajutat, puștiul dezamăgind în numeroase ocazii. În măsura în care el s-a făcut vinovat și, mulțumit cu puțin, s-a culcat pe o ureche, în culpă am fost și noi. Cei care, uitând că Tavi încă n-a împlinit 20 de ani, i-am cerut prea mult. Ori l-am lăudat, ori l-am criticat prea tare, ce-ar fi să-l lăsăm să crească fără atâta tam-tam?
Tocmai deoarece el însuși a avut curajul să mărturisească, sincer, că „Nu eram pregătit să fiu căpitanul echipei”, măcar acum să nu ne mai grăbim! Nici cu elogiile, nici cu dojenile, ce ziceți? N-ar strica să le arătăm lui Octavian Popescu și altora ca el ceva mai multă înțelegere.
În încheiere, câteva cuvinte despre serviciul „centralului” Sebastian Colțescu. În anii în care figura pe lista FIFA, SC obișnuia să exagereze, dornic să fie piua întâi, să bage capul în poză, să se vorbească despre el. Să devină personaj. Incidentul de la Paris din 2020, când i s-a pus în cârcă o acuzație prostească de rasism, l-a maturizat. Mai atent și mai măsurat după aceea, Colțescu a arbitrat fără greșeală, impecabil, derby-ul de duminică seara. Ca un maestru. Ca un profesor.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
