Infamul Infantino și ipocrizia

Cam ca a lui Sepp Blatter, așa. Dar, cine știe, poate că o să vină și asta, în fond și Blatter se credea superior și de neatins.

Vorbea Infantino despre ipocrizie și, ascultându-l cum îi ceartă pe europeni, m-am gândit pentru o clipă că au reușit cei din Qatar să inventeze primul robot cu față sută la sută umană. 

Noi ne uitam la Infantino, dar de fapt ce vedeam era doar un robot, perfect structurat și bine programat să spună exact ceea ce doresc să audă stăpânii. Cum care stăpâni? Cei care au izbutit să transforme o funcție, cea de șef al fotbalului mondial, într-un uriaș mecanism de PR, într-o uriașă mașină de spălat imagine pentru oricine e dispus să plătească bani grei în acest sens. 

Infantino stă acum pe acest scaun, dar înaintea lui au fost alții, fiindcă nu Infantino a adus acest Mondial în Qatar, împotriva oricărei logici și, în primul rând, împotriva bunului-simț, nu Infantino a dus Mondialul din 2018 în Rusia lui Putin, da da, același Putin și aceeași Rusie care fac azi ce fac, nu el a dat Mondialul din 1982 Spaniei lui Franco („menos mal”, cum ar zice spaniolii, că „generalissimo” s-a stins și nu l-a mai apucat) și nici pe cel din 1978 Argentinei, subjugată pe-atunci de o dictatură militară feroce. Și nici n-a avut un mare rol la desemnarea Ucrainei de către UEFA, că doar nu credeați că UEFA e foarte diferită, ca una din gazdele Europeanului din 2012.

Nu, nici vorbă, Infantino nu e vinovat de toate astea, el doar a preluat un post cu tot cu fișa lui, e un continuator.

Unul cu foarte mult tupeu, ce-i drept. Barem bătrânul Blatter ar fi dat-o mai cotită, ne-ar fi spus că fotbalul trebuie să rămână fotbal și că nu trebuie să-l amestecăm cu politica. Infantino ne ceartă, ne acuză direct, iar noi ce putem face, ne enervăm, mai scriem pe-aici câte ceva, dar de uitat la turneul ăsta final tot ne vom uita, fiindcă ne place teribil de mult fotbalul și nu prea putem trăi fără el. Infantino s-a mulat perfect pe stilul conducătorilor de azi, care mint privindu-te în ochi, fără să clipească.

Ne zice că suntem ipocriți, dar poate că, el, ipocritul numărul unu, ceva dreptate are, căci Putin nu trebuia deranjat în 2018 fiindcă era bun gazul lui, la fel de bun cum e azi petrolul qatarez, când același Putin a luat-o razna. 

Timp de vreo 90 de minute, căci cam atât a durat monologul ăsta grotesc, cam cât un meci de fotbal, Infantino a părut doar un personaj căruia cineva i-a reamintit nu foarte blând câți bani s-au plătit pentru turneul ăsta final, foarte mulți dintre ei având aceeași culoare ca petrolul din care provin.

Aceste 90 de minute au fost, de fapt, deschiderea perfectă pentru acest turneu final fals, cu suporteri contrafăcuți, cu bere fără alcool și cu jucători dansând pe sârma accidentărilor. „Mondialul sunt eu”, mai rămânea să ne spună Infantino, doar că asta ar fi însemnat ca robotul să se fi defectat brusc. 

„Aloo, Mondialul sunt eu”, s-ar fi auzit imediat o voce de emir, care, aici chiar nu e nimic de zis, a făcut totul pentru țara lui. După ani de zile de stat sub cizma Arabiei Saudite și-n umbra Emiratelor, Qatar este astăzi pe aceeași linie cu America, Anglia, Franța, Germania ori Elveția, organizează un Campionat Mondial. Poate că banii n-aduc fericirea, dar pot deschide orice ușă.

Un lucru pozitiv totuși putem extrage. După toată gălăgia din aceste zile, va fi mai greu pentru FIFA să ducă un Mondial în Coreea de Nord. Că asta a mai rămas. Sa poate că mă înșel?

P.S. 1 - Infantino zice, printre altele: „today i feel gay”. Iar apoi interzice căpitanilor de echipă să poarte banderolele colorate de sprijin pentru comunitatea LGBT. Sigur, ipocriți suntem noi, europenii, nu el!

P.S. 2 - Sepp Blatter, președinte al FIFA la momentul desemnării Qatar-ului (și Rusiei) ca gazdă a Mondialului: „E foarte clar, Qatar e o alegere proastă, e o mare greșeală”. Dar, are dreptate Infantino, ipocriți sunt europenii și ar trebui să-și ceară scuze.

P.S. 3 - Săptămâna trecută scriam tot aici că va fi, cred eu, turneul final cu cele mai multe accidentări din istorie. În 7 zile au fost nevoiți să părăsească loturile destui jucători importanți. Ultimul pe listă, Benzema. „Balonul de Aur” nu va putea participa la Mondialul petro-dolarilor, dar aici sigur că de vină nu e Infantino, ci Benzema, care nu e un robot întors cu cheița de stăpânii care-l plătesc, e doar un fotbalist al cărui corp are limitele sale și nu poate susține un calendar precum cel pus în scenă din august încoace.

P.S 4 - Despre orele la care sunt programate meciurile n-a mai zis nimic Infantino. Și despre audiențele uriașe pe care le vor face partidele ce se vor juca la prânz la noi și foarte dimineață în cele două Americi. Important e că televiziunile au dat banii. La fel cum a dat banii și Budweiser, ca să afle cu o zi înaintea startului că nu poate vinde bere cu alcool decât în unele locuri, în niciun caz în incinta stadioanelor. La fel cum au dat mulți bani și alte televiziuni pentru Champions League ori pentru campionatele europene și care acum stau o lună și ceva și bat din palme. De nervi.