Unai Masterclass. Și Aston Villa out din Top 4

Aston Villa, echipa care-i aduce aminte lui Tom Hanks de un loc pașnic și drăguț, a bătut-o și pe Arsenal (1-0) și e la doar două puncte de lider. Asta în paralel cu un parcurs foarte bun în Conference League, unde e pe primul loc în grupă și la un punct distanță de o calificare directă în optimile competiției.

A fost a 15-a victorie consecutivă pe teren propriu Aston Villa, serie unică în istoria de 150 de ani a clubului (prefer așa și nu 149, mai sunt câteva luni până acolo).

O să analizez, în vreo câteva puncte, ce se întâmplă cu Villa în clipa asta. Sigur, voi încerca să fiu fan la minimum și să vă explic ce-am înțeles eu văzând toate meciurile echipei de ani de zile.

1) MECIUL CU ARSENAL

Victorie muncită, norocoasă și improbabilă. Aston Villa a făcut o fază excelentă la gol, apoi s-a lăsat în mâinile lui Martinez, în mare formă. Arsenal putea egala la ultima ei fază periculoasă, însă reușita a fost anulată pentru henț. Eu n-aș fi dat henț, nu mi se pare că (dacă a fost atingere cu mâna, că nu mi-am dat seama din reluare) influențează faza decisiv.

OK, sigur, rămâne rezultatul. Seria, chiar. Să bați City și Arsenal la zero în câteva zile mi se pare incredibil. Încă o bornă bifată de Emery.

Da, City nu l-a avut pe Rodri și știm ce înseamnă asta. Nici Arsenal nu e vreun ciclon în clipa de față, s-a chinuit la Luton și aseară a greșit mult. Însă are jucători de calitate și poate deveni oricând tăvălug. N-a fost foarte inspirată nici aseară, în ciuda mai multor ocazii de gol.

2) IEȘIREA LA OFSAID

Villa e pe primul loc, detașat, într-un clasament al ieșirilor cu succes la ofsaid. La jucători adverși prinși în afara jocului. Linia de apărare înaltă folosită de Emery are succes. Deși, în formula actuală, a început groaznic.

La 1-5 cu Newcastle, cauza principală a dezastrului a fost exact apărarea avansată. Însă acolo s-a întâmplat ceva. Pe lângă faptul că schema se afla la început de drum cu numele noi, cum ar fi Pau Torres sau, până la urmă, Diego Carlos, care a jucat puțin până în sezonul actual,

Mings, stâlpul defensivei, s-a accidentat repede, în prima repriză. Va lipsi tot sezonul, probabil. Oricât ar fi Emery de prudent, n-a părut pregătit să rămână fără un jucător de bază care a lipsit rar.

Ei, echipa n-a jucat rău. A și ratat câteva ocazii clare de gol. La sfârșit, deși am luat cinci, Sir Alex Ferguson ne-a lăudat. Și se pricepe la fotbal puțin mai mult decât noi, nu? 😃

3) RĂSPUNSUL ADVERSARELOR

Nu știu dacă ați observat aseară, însă Arsenal (Arteta, sigur) a gândit o schemă prin care să păcălească jocul la ofsaid al lui Aston Villa.

A făcut un „Diniță cu Valencia”: în general, doi jucători lăsați în ofsaid, adesea Jesus și Saka, către care părea îndreptată o pasă, și apoi o apariție (aparent) de nicăieri a omului din banda stângă, Martinelli. Pe brazilian îl ajuta și viteza, și faptul că, oricât ar fi el folosit fundaș dreapta, Konsa acționează ca un stoper pe faza defensivă.

Nu le-a ieșit pe tabelă, însă e o vulnerabilitate a tacticii.

4) FUNDIȚE PENTRU EMERY

Am vorbit mai devreme despre accidentarea lui Mings. Cu doar câteva zile înainte, un alt jucător de bază sezonul trecut, Emi Buendia, a pățit același lucru. Accidentare care l-a scos din circuit până la anul.

În plus, JJ Ramsey și Alex Moreno, abia reveniți în echipă, au ratat și ei startul de campionat.

Așadar, Emery a avut PATRU titulari din echipa folosită pentru a ajunge de la retrogradare până în cupele europene ieșiți din schemă la început de campionat.

Oricât ar fi de bun un antrenor, să schimbi din mers în asemenea mod e uluitor.

Da, l-a ajutat și că Digne a prins cel mai bun sezon după multă vreme, încurajat și de primele sale evoluții, cele din dubla cu Hibernian.

A ajutat și că era acoperit pentru postul de fundaș central, unde îi mai poate folosi pe Carlos, Pau Torres, Konsa, Lenglet, care e omul de cupe europene, plus două improvizații în caz de dezastru (Chambers și Dendoncker).

Iar la Buendia e un post unde a învârtit o mulțime de jucători - Zaniolo, Tielemans, mai nou Ramsey. Zaniolo e talentat, dar ineficient și iese de multe ori din joc. Tielemans e excelent, dar nu e neapărat postul lui acolo, atât de avansat. Fiindcă e lent.

Ce-a făcut Emery? A reglat-o din poziționare. Acum, Tielemans nu aleargă mult și e folosit ca un mijlocaș central avansat, dublat de fundașul lateral de pe stânga. Împarte mingi, intră în jocul de pase.

5) PRIMA VULNERABILITATE: LIPSA ÎNCHIZĂTORULUI NR. 2

La meciul cu Bournemouth (2-2), Villa are tot dreptul să fie nemulțumită că adversara n-a rămas în inferioritate în prima repriză. Exact jucătorii care aveau galben din startul partidei, Kluivert și Semenyo, au făcut faulturi de al doilea cartonaș. Măcar unul îl putea primi, iar jocul era altul.

Însă a avut și un mare minus. A jucat fără închizător. Kamara a fost suspendat.

Suspendarea lui Kamara poate fi suplinită, pentru faza defensivă, cu un singur jucător. Dendoncker. Intrarea lui aseară îmi simplifică, puțin, explicațiile, pentru că a apucat să joace circa 30 minute.

Belgianul evoluează rar pentru că, deși e foarte sigur pe atacul advers și recuperează mingi, e puternic și „agață” baloane la mijloc, e foarte limitat. Nu doar pe fază ofensivă, unde urcă rar și nu e cel mai finuț cu mingea la picior.

Însă Villa construiește cu pase de la portar. Iar Kamara e o cheiță importantă. Echipele au învățat consecuția. Portar către fundaș central / lateral, apoi, la un moment dat, în mijloc, la Kamara. Dacă Bouba pierde mingea, adversarul scapă singur cu portarul. Am pățit-o de mai multe ori: anul trecut, cu Brighton (atunci era Luiz, dar ideea e aceeași), anul ăsta cu Legia.

Cu Dendoncker nu-ți permiți așa ceva. S-a văzut și aseară: pasă primită de belgian pe la mijloc și trimisă puternic în out, cumva în spate.

6) A DOUA VULNERABILITATE: CARTONAȘELE GALBENE

Jucăm, de multe ori, murdar. Vizibile sunt tragerile de timp marca Dibu Martinez. Sigur, câștigă Villa vreo câteva minute, fotbalul pierde și minute și spectacol. Dar Emery își vede interesul.

Însă Aston Villa rupe jocul și cu multe faulturi la limită. Suntem în top 5 la cartonașe galbene, cu 41, liderul fiind o echipă de la retrogradare (Sheffield United, 49).

Și, așa cum a fost cazul lui Kamara, vor începe suspendările. Digne și Luiz vor lipsi cu Brentford. Nu vreau să știu cum va fi când va lipsi Martinez și va intra Olsen.

7) A TREIA VULNERABILITATE: CUPELE EUROPENE

Sigur, cu un punct în Bosnia, Villa scapă de un tur în „eliminatoriile” Conference League. Însă faptul că joacă într-o competiție europeană în paralel cu lupta pentru locurile fruntașe din Premier League n-are cum să nu obosească o echipă cu un lot nu atât de stufos.

Pentru că prin „sferturi” o să apară câte un Frankfurt. Și, dacă Bayern ia 5 de la Frankfurt, nu poți începe cu Olsen, Chambers sau Duran.

Apoi, încă un exemplu recent. West Ham a luat Conference, însă n-a fost în cea mai bună formă în campionatul trecut. A terminat pe locul 14, la numai 6 puncte de retrogradare. Cu 40 de puncte, în alte sezoane, s-a picat în Championship.

Hai să vedem și alte exemple de echipe din afara Big Six care au avut parcurs lung în cupele europene în ultimele două decenii.

2009-10: Fulham ajunge în finala Europa League. În campionat termină pe locul 12.

2005-06: Middlesbrough ajunge în finala Cupei UEFA. În campionat termină pe locul 14.

E greu ca Emery să ducă echipa în fazele finale ale Conference League și să păstreze și un loc fruntaș în Premier League.

8) DA, DAR LEICESTER?

Nu, nu putem compara cele două situații. Leicester a luat titlul într-un sezon în care echipele mari au bâjbâit. Gândiți-vă că aveți 5 prieteni dansatori de performanță și mergeți la ziua unuia dintre ei, toți fiind răciți.

În timp ce ei stau pe canapea și beau Theraflu, voi dansați în mijlocul camerei.

Liverpool era la începutul erei Klopp, startul fusese ratat de Rodgers, din echipa care lua titlul și Liga erau puțini, se năștea celebrul „we want signings, not sign Ings”, singura rază era sosirea lui Firmino și parcursul în cupele europene.

Chelsea ieșise repede din cursă, cu 9 înfrângeri în primele 16 meciuri.

United era complet neînchegată, o combinație ciudată în care Blind, Schneiderlin sau Darmian nu îți puteau inspira o pretendentă la titlu.

Arsenal era simpatică, însă pe lângă un Ozil atât de talentat avea și mulți jucători de Leicester. Cei mai folosiți erau Nacho Monreal și Bellerin, ca să înțelegem unde o situăm.

La City funcționa Aguero și cam atât, un sezon în care Bony și Iheanacho joacă mai mult decât De Bruyne nu e unul fericit. Acum, e un monstruleț care mai suferă din cauza accidentărilor (KDB) și a rotiței de la mijloc, unde Rodri e de neînlocuit, iar Phillips ținut rezervă eternă pentru că nu i se găsește locul chiar și atunci când e disponibil.

Iar Aston Villa retrograda de pe ultimul loc. Sigur, de ziua mea, cum altfel.

9) SPERANȚE

După foarte mult pesimism, puțină speranță. Bailey nu îmi place în general, e indolent, nu pare montat la meciuri cu echipele din partea a doua a clasamentului. Dar sezonul ăsta este extraordinar.

Se pierde rar în fața porții, unde o făcea atât de des în trecut.

Diaby îl poate înlocui oricând cu succes și face o pereche extraordinară cu Watkins. Sper ca patronii să aibă grijă de Luiz și Watkins, pe care îi văd primii „luați de bogați”.

Iar meciurile de cupele europene ne aduc aminte că suntem bine. Și unde trebuie să fie o echipă care, până la urmă, a pus umărul la fondarea fotbalului pe care îl știm. Are 150 de ani de istorie, o Cupă a Campionilor Europeni în palmares și milioane de oameni care-i sunt alături.

Ca idee, am încercat să merg la Zrinjski - Aston Villa, să-i văd și eu live în viața asta. Am zis că Bosnia, aproape, departe pentru englezi. Înainte de play-off-ul Conference, mi-am făcut o listă cu țări de aproape unde aș putea să-i văd live. Au picat, pe rând, toate variantele.

Iar în cazul tichetului din Bosnia ar fi fost mai ușor să învăț primele 500 zecimale din pi. Biletele (vreo 6.000, parcă) s-au vândut doar în Bosnia, la un mall din Mostar, iar la alea pentru fanii Villa nu mă încumetam.

Însă e bine ca-n viață să ai speranțe.