Articol de Alin Buzărin - Publicat luni, 10 iunie 2024 17:02 / Actualizat luni, 10 iunie 2024 17:16
Mehmet Topal antrenor, promisiuni, angajamente. Să vedem dacă peste o jumătate de an baclavaua va mai fi la fel de dulce.
Serhan Cetinsaya și Sertac Guven par două nume de Caravanserai, ceva între „efendi ”și „bey”, te simți în față la Moscheea Albastră și parcă-l cauți din ochi pe vânzătorul de halva. Dacă n-are halva, poate avea rahat. Și, pe căldurile astea, obligatoriu apă rece ...
Oameni cu bani
Numele celor doi turci care par să fi transformat Petrolul în pașalâc spun tot atât cât spuneau, la vremea lor, numele lui Cortacero, Zambon sau ale altora. Nu neapărat țepari (deși ultimii doi asta s-au dovedit a fi), cât necunoscuți. Niște oameni cu bani, care întotdeauna spun că au mult mai mulți bani decât au.
Creditor pe banii altora?
Dacă-l aduc pe Mehmet Topal (povestea că pe fostul mare mijlocaș al tuturor echipelor din Istanbul l-ar fi vrut Mourinho în staff la Fener s-ar putea să fie la fel de reală ca și alte basme, fie ele și turcești), înseamnă că au bani. Dacă-i dau un șut lui Marian Copilu, înseamnă că bogățiile lor sunt unele de veritabili sultani.
Copilu a venit la Ploiești anul trecut pe cai mari, ca un creditor (abia acum se dezvăluie că nu pe banii lui, ci pe ai altora), iar acum pleacă pe jos, cu antrenorul pe care-l adusese cu tot.
Mazilirea
Antrenorul e Gyuszi Balint, iar el e cel mai mare perdant al acestei afaceri de turcire a meleagurilor prahovene. A venit cu bună-credință (poate cu prea multă încredere în Marian Copilu, cu care s-a mai „fript” o dată, la CSU Craiova) și s-a pomenit gonit de aliotman cu iataganele. Adică venirea turcilor, ca și în veacurile din urmă, rade tot ce-a fost înainte.
Nu mai contează niciun contract, se rup toate firmanele, se trece totul prin foc și sabie, domnitorii pământeni sunt maziliți, mahmudelele și megidiile din pungile turcești fac legea.
Mai mult din dragostea suporterilor
Măcar de-ar face-o! Măcar dacă Petrolul ar străluci sub turci precum turlele minaretelor! Asta ar însemna play-off, dar, mai ales, ar trebui să însemne o limpezire financiară, pentru că în ultima vreme la Ploiești totul a fost cam cețos.
Lipsa licenței UEFA, întârzieri salariale care răzbăteau mai mereu în presă, clubul hrănindu-se mai întâi din dragostea numeroșilor săi suporteri și abia apoi, dacă mai rămânea ceva, din câte-un împrumut socotit la vremea sa salvator.
Lunga listă a …cuceritorilor
Vor fi transferuri, Mehmet Topal, fără licență, va trebui „acoperit” de un posesor veritabil, ceea ce nu va fi chiar ușor, pentru că tocmai am citit că proprietarii care-și închiriază diplomele Pro vor fi aspru sancționați.
Suporterii galben-albaștri, cu mai multe episoade de colaps îndurate în ultimii ani (Walter, Capră ș.a.) n-au cum să se opună actualei turciri a clubului lor de suflet și nu pot decât să se roage ca robii lui Allah numiți Serhan și Sertac să nu le apară noaptea, în vise, cu chipurile lui Cortacero sau Zambon, alți conchistadori călare pe Rosinante deșelate, cărora le fluiera vântul prin teșcherele.