Antrenorii de școală veche

Ultimii ani din fotbalul românesc au scos la iveală nume de antrenori foarte tineri, mulți dintre ei sărind toate etapele posibile, iar dacă azi s-a retras, mâine îl vedeai la echipă din prima ligă, fără niciun fel de pregătire.

S-a constatat că antrenorul de tip laptop, care credea că poate minți cu un secund bun, un analist video și un preparator decent, nu are cum să-și solidifice CV-ul cu performanțe. 

Dacă luăm lista antrenorilor care n-au ajuns la 45 de ani, vom observa că mulți dintre ei au ajuns în 10 ani să aibă 11-12 echipe, fără nicio performanță notabilă. Ușor-ușor, unii patroni sau primari înțeleg că experiența e vitală, că un antrenor care a trecut prin toate încercările fotbalului va ști să gestioneze un lot mult mai bine decât cei care doar se cred în stare, dar n-au rezultate.

Pokerul cu cărțile pe față

Gigi Becali, singurul antrenor fără licență din Liga 1, a câștigat titlul cu cărțile pe față, ca-ntr-un joc de poker în care s-a lăudat că poate câștiga și dacă le spune adversarilor ce urmează, iar noul sezon l-a taxat.

Acum, un antrenor cu experiență știe exact unde să umble și cum să blocheze FCSB-ul. De exemplu, Dorinel Munteanu! Cu o echipă de stahanoviști, de băieți docili, Dorinel a câștigat lejer cu FCSB, heirupul și dictatura consimțită și-au spus imediat cuvântul.

Sabău, Dorinel Munteanu, Dan Petrescu, Hagi, Eugen Neagoe, Săndoi, Rednic, Șumudică, Ciobotariu sau Gâlcă sunt antrenori trecuți de 50 de ani, toți având experiență suficientă cât să gestioneze orice lot din campionatul intern.

Becali ori va înțelege că pokerul cu cărțile pe față nu-l ajută să-și mențină poziția de lider, ori va înțelege că experiența chiar face diferența.

Neluțu și Dorinel, în antiteză

După 9 etape, laudele curg în stânga și-n dreapta pentru Sabău și Munteanu, doi antrenori din școala veche, fotbaliști exponențiali în istoria naționalei, care oricând pot fi puși în antiteză.

Sabău este calm, gânditor, cu adâncime sufletească, o fire meditativă, limbaj elevat, zâmbește rar, ai spune că o creație brâncușiană a fotbalului autohton. Vorbește doar când e întrebat, iar la capitolul tactică nu-l mai surprinde nimic. Rezultatul? U Cluj ocupă primul loc și e neînvinsă. 

Dorinel Munteanu e opusul lui Sabău, nervos, agitat, energic, gândește la cald, vorbește pe măsură, de multe ori jignește, dar când vine vorba de fotbal, fostul metronom al echipei naționale reușește să scoată tot ce e mai bun, precum cârmaciul care urlă toată cursa și e mai obosit decât canotorii. Dorinel e un fel de „Trenule, mașină mică!”, cu rigurozitate germană și urlete în dulcea limbă română! 

Doi antrenori care n-au niciun secret, neînvinși până acum, conduc Liga 1, iar vorbele analiștilor sunt legate despre școala veche. Da, însă problema este că fotbalul românesc doar îi observă, nu vrea să învețe de la doi antrenori de modă veche. De parcă moda ar conta în fotbal...